„Am vrut sa-mi cumpar ceva şi cum deja aveam toata colectia vara-toamna achizitionata … mi-am cumparat un domeniu .ro”
Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la un noi interviu. Ca de obicei, imi voi lasa invitata de astazi sa se prezinte 🙂
Buna! Sunt Ioana Razk. Pe alocuri Comentator Amator, uneori mama de Aricica Dolly. Sunt blogger de aproape 5 ani si… imi place sa scriu. Unde scriu? Pe comentatoramator.ro şi comentatoramator.wordpress.com.
Prima intrebare este una, cumva, fireasca: de ce Comentator Amator? De cand aceasta porecla/acest renume si cum ti-a venit ideea? 🙂
Am pornit cu ideea ca voi comenta, pe blog, stiri din ziare, tv, etc. Cum nu aveam de gand sa fac comentarii serioase… amator 🙂
Si asta de cand? Acum cat timp ai devenit Comentator Amator?
Daca nu ma insel, octombrie-noiembrie 2012. Fix de la inceput. Daca o sa ma intrebi de ce mi-am facut blog, iti zic: un pic de nevoie de a-mi elibers mintea de miile de ganduri care se nasteau la cititul fiecarei stiri idioate pe care o citeam/vedeam pe undeva.
Deci octombrie 2012 este momentul cand ai inceput bloggingul. Cand ai trecut pe domeniu propriu mai stii? Si, mai ales, de ce? De ce ai simtit nevoia sa faci acest pas?
August 2016. Am facut asta dintr-un impuls. Am vrut sa-mi cumpar ceva şi cum deja aveam toata colectia vara-toamna achizitionata … mi-am cumparat un domeniu .ro
Si acum inteleg ca scrii in paralel pe ambele. Ne poti spune de ce? De ce ai ales sa scrii in paralel pe doua bloguri si care este diferenta dintre ele? 🙂
Nu vreau să renunt la cel vechi, mi-a fost ani la rand cel mai bun prieten. Din pacate, in ultimul timp am scris pe el doar advertoriale platite.
Ajungem si la advertoriale, dar pana atunci as vrea sa ne prezinti blogul. Ce putem gasi pe comentatoramator.ro? (moment publicitar)
Aproape tot ce scrisesem pe cel vechi. Am transferat majoritatea articolelor. Pe comentatoramator.ro veți găsi de la interviuri cu bloggeri pana la cele mai ascunse ganduri ale mele, ascunse însă sub diverse La invelisuri. Plus comentarii la stiri (incă mai fac asta, desi mai rar), articole cu care particip la Superblog, aberatii (au o secțiune speciala) şi ganduri, iarasi. Multe ganduri.
Zi-ne de interviurile cu bloggeri. Cum ti-a venit ideea lor si cum crezi ca ti-au iesit? Esti multumita de ele, de rubrica aia in general? 🙂
Ideea? De la o discutie cu Alex Ciocan. Pusese la un moment dat o postare pe fb, scria zeci de articole pe zi. Mi s-a parut atat de SF, incat… i-am propus un interviu. Spre surprinderea mea, l-a acceptat. Am devenit interesata de ce anume ii motiveaza si pe altii sa scrie, asa ca am continuat, nu m-am oprit la Alex. Si n-am terminat inca, fiecare dintre bloggerii intervievati imi ofera cate un motiv in plus sa nu ma opresc. Din pacate, nu am suficient timp, mai ales de cand a inceput Superblogul. Promit sa revin, am o lista lunga de bloggeri care, dupa parerea mea, au multe de spus dar… nu-i intreaba nimeni
Zi-ne care este, dupa tine, cel mai reusit interviu? Fa-ne un top 3 al interviurilor luate de tine 🙂
(intrebarea vine din public)
Ufff… greu… Un top trei pot face, dar nu al celor mai reusite, ar insemna sa-i jignesc pe ceilalti intervievati. Iti pot face un top trei al interviurilor pe care le-am trait cu .. intensitate. Pe fiecare dintre ele insa, in alt mod. Primul ar fi cel cu Olimpia Sapunaru, v-as invita sa-l cititi, n-o să vă pară rău. Al doilea? Cel cu Iuliu Backsi, cu ajutorul căruia m-am trezit implicata intr-un mic scandal. Al treilea este unul dintre primele interviuri luate – Fabiola Ion.
Le-ai trait cu intensitate? Poti si explica motivul sau ne lasi pe noi sa citim acele interviuri si sa descoperim ce au ele special?
N-o sa va spun. Voi cititi si… vedeti. Eu nu-s explicita nici la mine pe blog, de ce as fi la tine? :))))
„Superblogul nu este un concurs pentru cei care vor sa se imbogateasca. Este altceva. Este un concurs care incurajeaza competitia intre bloggeri, in care cunosti alti bloggeri, inveti sa interactionezi, iti faci prieteni. Daca la prima editie m-a impins curiozitatea, la a doua era deja altceva. Prietenii stiu ce!”
Zi-ne acum despre Super-Blog, competitie care este in desfasurare. Intai si intai, cum si cand ai aflat de el si de ce te-ai decis sa participi?
Intai si-ntai? Habar n-am. Dar as putea sa pun pariu ca de la Alina Gheorghe, de pe blogul ei. M-am inscris si… am bajbait. La prima editie,m-am clasat pe locul 44, cred. La ultima (primavara trecuta), in primii 30, cred. N-am excelat la nicio proba, n-am castigat niciun premiu. Asta nu m-a impiedicat sa intru in competitie si in primavara acestui an. De ce? Superblogul nu este un concurs pentru cei care vor sa se imbogateasca. Este altceva. Este un concurs care incurajeaza competitia intre bloggeri, in care cunosti alti bloggeri, inveti sa interactionezi, iti faci prieteni. Daca la prima editie m-a impins curiozitatea, la a doua era deja altceva. Prietenii stiu ce! 🙂
Stiu ca la un moment dat criticai concursul. In interviul luat mie dadeai de inteles ca nu (mai) vrei sa auzi de el, apoi brusc ai reintrat in ring. Ne explici exact ce s-a intamplat? 🙂
Nu-mi amintesc să-l fi „criticat”. Dacă am făcut-o, imi asum raspunderea. Nu este un concurs minune, perfect. Are hibele lui: jurii care una cer si alta noteaza, care trateaza concursul cu superficialitate, ignorand faptul ca si-au adus brandul intr-o competitie de creativitate, premii derizorii la unele probe, uneori chiar cu lipsa de mimim respect pentru concurentii care se straduiesc la unison sa le ofere articole cat mai bune.
Si atunci? 🙂
* chiar nu-mi amintesc ce-am spus si in ce context. Da-mi un copy-paste cu ce-am zis.
Si-atunci… Superblog este despre bloggeri. Despre talentul lor de a se mula pe un anume subiect, de a respecta niste cerinte, de a scrie, tinand cont de acestea un articol cat mai bun.
Uite la ce ma refeream. La interviul meu, comentatorii evitau sa pomeneasca de SB, crezand ca tu te vei supara. Citez:
Călător prin viață July 19, 2016
Întrebare întrebare … își propune oare să câștige … (cuvântul necurat, pe care mi-i teamă a-l scrie, că mă mătură comentatoru de pe blog) la toamnă? :))
:)))) Aia era o glumă, Infloratule! Nu o critica. Dac-ar fi să critic… am criticat deja, mai sus!
Infloratule? Pentru asta te pun sa-mi critici garderoba. Nu doar eu, ci si un cititor vrea sa explici ce ai tu cu ale mele camasi inflorate.
Ah! Ma enerveaza! Ma scot din minti! Flori: mici, mari, multe, care mai de care mai ca musca-n perete! I hate flowers, mai ales dacă-s pe camasa unui barbat. N-am nimic cu tine, pe tine te iubesc, ai cuvintele, scrisul si infatisare bune, dar cand iti vad dimineata camasile pe perete (fb) imi vine sa te strang de gat. In rest, ti-am zis, te iubesc. Iti citesc cinemilul cu cel mai mare interes, stiu ca faci recenzii pertinente si chiar am vazut ceva filme din cauza (datorita?) ta, filme la care nu m-as fi dus daca nu scriai tu despre ele
Sa revenim la Super-Blog. Ne spui care a fost cea mai tare provocare primita la Super-Blog? Articolul care sa-ti fi solicitat cel mai mult neuronii, dar intr-un mod placut 🙂
Niciuna. Nu cu scrisul am probleme, ci cu intelesul temei. In general, scriu cu usurinta, incep si… ajung la final. Bine, de-obicei plec de la o idee vaga si… ajung la altceva. Uneori scriu si, daca ma opresc dintr-un anume motiv, s-a dus naibii atricolul, nu-l mai duc la capat, scriu altceva, altfel. Nu-mi fac schite, nu-mi trasez idei, am renuntat dupa doua-trei incercari, nu respect cerintele la milimetru. Scriu cum imi tuna. E o joaca. Dupa ce scriu, nu recitesc ca sa nu fiu tentata sa sterg. De aici si diversele greseli gramaticale, typo si… altele.
Care a fost, totusi, cea mai mare nota obtinuta la Super-Blog? Cel mai bun articol scris de tine, in opinia sponsorilor.
Cel de la editia care e in plina desfasurare, proba Farmec. E singura suta impuscata la Superblog pana acum.
„Ioana sta cu fundu’ pe un scaun de tren 4 ore pe zi, sase zile pe saptamana. Din astea patru ore, trei citeste bloguri.”
Spuneai, la inceputul articolului, ca scrii advertoriale, inclusiv pe blogul vechi. Spune-ne daca a existat vreun subiect de advertorial pe care sa-l refuzi, despre care nu ai vrut sa scrii.
Nu-mi amintesc sa fi refuzat vreunul. Scriu inclusiv despre video-chat (si voi mai scrie!). Am scris chiar si articole in care cuvantul cheie era „braduri”. Nu as scrie despre… nu stiu, droguri. Desi nu vad cine m-ar solicita pentru asa ceva :)))
Te contrazic: au fost articole despre etnobotanice. Si vorbesc la modul cel mai serios. Legale, dar „daunatoare”. Dar sa trecem mai departe, la Ioana Razk CITITOAREA de bloguri. Ce bloguri citesti si de ce? Ce trebuie sa aiba un blog pentru a-l citi ori chiar a te abona la el?
Ioana sta cu fundu’ pe un scaun de tren 4 ore pe zi, sase zile pe saptamana. Din astea patru ore, trei citeste bloguri. Urmaresc multe, am bloguri pe care intru zilnic, fara sa las urme. In general, citesc bloggerii cu care intentionez sa fac interviuri, pe care-i stiu in realitate sau care scriu convingator dar care nu incearca sa-mi bage pe gat convingerea lor. Ocolesc blogurile barbatilor care scriu siropos si ale femeilor care habar n-au ce scriu acolo
Ne poti face un top 5 personal al blogurilor? Si sa ne spui, la fiecare-n parte, de ce-l citesti? 🙂
Nu, nu vreau sa fac asa ceva. Cei pe care-i citesc nu cred ca au nevoie sa-i incadrez eu in vreun top. Si oricum mi-ar fi greu sa fac asta. Ti-am zis ca-s la pescuit in secunda asta? :))))
Si la pescuit nu e voie sa faci topuri pentru ca se sperie pestii? 🙂
Cam asa :)))) N-am prins nimic, şi asta probabil din cauza ta, sigur ai pe tine o camasa de-aia 😞
Daca insisti, vorbeste-ne despre pasiunea ta pentru pescuit. Voiam sa te intreb la sfarsit despre asta, dar tu ai grabit lucrurile. Si spune-ne cum este sa dai un interviu in timp ce pescuiesti 🙂
Sunt nascuta pe malul unei balti, in Delta. Inchipuie-ti ca, in orice colt de lume ajung, pesuitul, pentru mine, inseamna cu totul altceva decat ar insemna pentru alti pescari. Mirosul apei, vantul, pluta sau clopotelul, toate imi sunt atat de familiare incat as ramane o vesnicie pe malul unei balti, oriunde si oricare ar fi ea. Peste nu prind des, iar daca prind il pup si… ghici!?! Cum e sa dau un interviu in timpul pescuitului? Sunt aproape 30 de grade, soarele arde, eu mi-s chioara, una peste alta … bine
Dar unde te afli acum? Stiu ca nu esti in tara. Deci unde esti cu exactitate? Explica-ne in cuvinte. Si mai ales cum ai ajuns acolo, cu ce te ocupi 🙂
Spania. Mă ocup cu munca. Am venit sa culeg capsuni dar nu le-am gasit, asa ca muncesc altceva. N-am de gand sa-ti spun si ce, dar iti spun ca-mi place ce fac, sunt multumita, iar cei pentru care muncesc, la fel 🙂
Iar orasul in care esti se numeste?
Traiesc in Madrid, muncesc la mama naibii, acum pescuiesc in Ciudad Real 🙂
Sa revenim la blogging, ca mai am 2 intrebari. Prima este legata de cititoarea de bloguri din tine. Ai spus mai sus ca imi frecventezi blogurile, in special cinemil.ro. Spune-ne de ce faci asta si, mai ales, care a fost filmul/care au fost filmele la care te-ai uitat din cauza (ori datorita mie)? (urmeaza o intrebare din public, tot pe tema bloggingului)
50 de umbre mai intunecate. Nu l-as fi vazut daca nu scriai tu despre el
De ce te citesc? Dupa ce am vizitat mai multe bloguri cu aceeasi tema.. m-am oprit la tine. Esti obiectiv, succint, nu strici omului placerea de a descoperi singur ce si cum.
„Intre om si blogger… omul poate fi blogger sau nu, dar un blogger trebuie sa fie neaparat si OM.”
Si a doua intrebare: ai intalnit, pana acum, situatia in care un om sa fie fain in offline, dar sa scrie prost pe blog ori situatia inversa, in care cineva scrie foarte bine, dar ca om nu face 2 bani?
Da, am intâlnit. Scris diafan. Om… dezamăgitor. Sa fim intelesi, am spus dezamagitor. Pentru mine. Probabil, pentru altii, omul perfect. Cum nici eu nu-s Sfânta Filofteia, nu spun mai mult
Dar invers nu? Om foarte misto, scriitura foarte proasta?
Ooo, da! Sunt o caruta de bloggeri care scriu ca dracu’. Printre ei, eu. Ca om, eu – sfanta!( M-am răzgândit :)))))))
Zi-ne acum despre distinctia dintre om si blogger? Din punctul tau de vedere, care este diferenta? Exista, asa cum zic unii, bloggeri si oameni cu blog? Sau blogger este pur si simplu un om care detine un blog? Lamureste-ne.
Daca ai un blog (nu site pe care vinzi castraveti sau capra vecinului) esti, vrei-nu-vrei, blogger. Om cu blog e ala care traduce articole din diverse limbi si le posteaza ca fiind ale lui, le copiaza sau dă reblogg in nestire articolelor altuia. Când ai ceva de spus si o faci pe un blog, esti blogger. Intre om si blogger… omul poate fi blogger sau nu, dar un blogger trebuie sa fie neaparat si OM.
In spaniola de ce nu scrii? Lucrezi in Spania, dar ai ramas … blogger roman 🙂
Pentru ca vorbesc spaniola pe sarite incă. Si nu cred c-as scrie nici daca as vorbi-o perfect. Vorbesc araba fluent dar n-am fost niciodata tentata sa scriu altfel decat romaneste. Nu ca m-ar inghesui gramatica materna dar cinsider ca in nicio alta limba nu as scrie mai bine decat in limba mea.
„Fac 41 de ani. Nu mi-e jena de varsta mea.”
Zi-ne ce alte pasiuni mai ai in afara de scris si pescuit. Ca despre astea deja vorbiram 🙂
Aricii :)))) Serios! Animalele in general. Cu exceptia sacalilor, a vulpilor si a camilelor. Si la propriu, si la figurat. Cititul, si el. Din păcate, cartile imi lipsesc mai mereu. Mă pasioneaza tot ce e frumos si-mi da o stare de bine.
Zi-ne despre aricioaica ta si despre pasiunea ta pentru arici. De cand aceasta pasiune, de ce ti-ai luat aricioaica, cum este sa fii proprietara de asa ceva si, daca se poate, povesteste-ne cea mai misto intamplare cu ea 🙂
Cineva avea un arici. S-a intamplat sa-l vad (nu mai vazusem in realitate niciunul) si … mi-a cazut cu tronc. Mic, sensibil, dragalas, tacut, nepretentios. Exact ca mine. E animalul de companie perfect, cand lipsesti zi-lumina de acasa. Sunt animale active noaptea, eu is acasa doar noaptea. Dolly (asa o cheama pe aricica mea) a devenit centrul universului meu. Ce-a mai „misto” intamplare (zic acum, atunci a fost altfel)… cand am pierdut-o… in camera. Dupa ce-am mutat toata mobila si am alertat colegii de apartament ca a disparut Aricica, am gasit-o. Pitita in punga cu talas. :)))
Exista superstitii legate de arici? Avem cu pisici negre, avem superstitii legate de pisica in sine, dar despre arici nu stiu niciuna. Exista? Aduce ea, Dolly, noroc sau ghinion in casa?
Habar n-am. O iubesc si atat. Nu astept sa-mi aduca nici bune, nici rele. Nu cred ca daca m-ar calca tramvaiul, mi-as pierde serviciul sau ar fi cutremur e de vina un aricel. 🙂
Ianolia te intreaba ce urmeaza dupa Dolly. Nu am inteles exact intrebarea, dar am primit indicatia de a ti-o adresa exact asa :))
Dupa Dolly? Urmeaza un aricel 🙂 Iau in calcul varianta unui partener de joaca pentru ea, dar mi-e teama ca n-as avea iubire suficienta pentru amandoi. Nu stiu sa impart sentimentele la doi. Fie ca sunt arici sau oameni 🙂
Interviul apare fix de ziua ta, pe 26 martie. Nu te intreb cati ani vei implini, cica nu e frumos sa intrebi asta o femeie, insa te intreb cum intampini aceasta noua aniversare? Cu ce ganduri, cu ce planuri de viitor? Daca, bineinteles, vei dori sa ne spui varsta, nu te voi impiedica.
Fac 41 de ani. Nu mi-e jena de varsta mea. Planuri? Dacă-ți spun ca n-am, mă crezi? Sunt intr-o perioada in care incerc sa nu-mi fac planuri. Cumva, pentru a … treia oara, am dat un restart vietii mele. Prima data, la patru ani, fara voia mea. A doua oară, la 16. A treia, de curand. Acum… invat. Cand voi fi invatat suficient, cand voi avea toate lectiile insusite, trec la planuri 🙂
Cum te vezi peste 10 ani? Inteleg ca nu ai planuri, ca nu-ti propui chestii pe termen lung. Totusi, cum CREZI ca vei fi peste 10 ani? 🙂
Batrâna! :)))) Glumesc, eu am, cel puțin asa simt, 20 de ani. Asa ma simt. Peste 10 ani, sper ca ma voi fi hotarat sa scriu cartea pe care am inceput-o de zeci de ori si tot de atatea ori a ajuns la gunoi. Si mai sper sa ma impac cu mine. Ma vad scriind pe blog si… cam atat 🙂
Stii penultima intrebare a tuturor interviurilor mele?
Nu.
Penultima intrebare este cea pe care ti-o pui singura. Ideea ai preluat-o si tu, in interviul pe care mi l-ai luat m-ai pus sa-mi pun o intrebare. Asadar, ce intrebare i-ai mai pune Ioanei Razk dac-ai fi in locul meu. Trebuie, bineinteles, sa si raspunzi la ea.
De ce naiba, după ce ai refuzat 4 interviuri, l-ai acceptat pe asta? Răspuns: Habar n-am, m-a prins Emil într-o zi cu soare, cand eram in toane bune.
Apropos, la tine am citit trei interviuri, primul saptămana trecuta. Chestia cu „preluatul”, oricat de greu ar parea de crezut, nu e reala. Pentru linistea ta intervievatoare, voi renunta la ea in urmatoarele interviuri 🙂
🙂 Eu ma bucuram, nu-mi parea rau ca ai preluat. Era un mod de a ma lauda :))
Sa trecem, insa, la ultima intrebare. E una compusa, asa ca incep cu Ti-ai dorit vreodata sa fii profesoara?
Nu. Never. N-am ce sa invat pe altii. Mai degraba politist. Sau pompier 🙂
Cu toate astea, acum te pun in pielea unui profesor: va trebui sa notezi acest interviu. O nota per total, interviului, dar si o nota pentru intervievator, respectiv intervievat. Ce a avut interviul, ce i-a lipsit, ce a avut bun, ce a avut rau. Tu ai experienta si de cealalta parte a baricadei, deci poti face comparatii cu interviurile luate de tine. Poti sa ne spui si cum este sa-ti fie luat interviul live, pe chat, dar live, fata de interviurile facute pe mail, cu toate intrebarile venite deodata.
Intrebări suficiente, destul de bine aranjate (ca succesiune). 8 pentru intervievator, ca sa nu ti-o iei in cap :)))). Pentru mine, avand in vedere ca ti-am răspus fara prea multe amanunte, ca am ocolit cateva intrebari, raspunzand vag, nota 5. Pe de alta parte, ti-am spun de la bun inceput ca nu am nimic interesant de spus 🙂
Asta vor decide cititorii. Eu mi-am terminat treaba. Ioanei ii urez la multi ani si cat mai multe impliniri pe toate planurile si o anunt ca la gala Super-Blog, in cazul in care va veni, ma va vedea mai inflorat ca oricand. Iar cititorilor mei le transmit, de aceasta data, SALUTARI AMATOARE! Ca de obicei, invitatul are ultimul cuvant, asa ca o rog pe Ioana sa transmita un mesaj de final cititorilor EmilCalinescu.EU!
Dacă puteti, cum puteti, impiedicati-l pe Emil sa vina la Gala SpringSuperblog inflorat! :)))
Acum, cand stiu cum e sa dai un interviu, promit ca in urmatoarele pe care le voi lua sa fiu mai afurisita. Va multumesc voua, celor care ati citit acest interviu, multumesc si lui Emil pentru rabdare, citisi-l si… cititi-ma. Ca doar pentru asta scriem, nu?