Este o teorie in psihologie si in pedagogie, conform careia copilul invata cel mai bine jucandu-se. E drept, unii spun ca si adultul ar putea invata la fel, caci si adultul a mai pastrat ceva, mult sau putin, din copilul care era candva. Exista, deci, asa numitele jocuri educative. Care, insa, trebuie incurajate, dar pana la un punct.
Sa va dau un exemplu concret, exemplul meu preferat.
Probabil toata lumea a jucat Monopoly. Pe scurt de tot: ai mai multe proprietati, trebuie sa le cumperi si daca ai un cartier/o regiune complet/a, poti construi case acolo. Monopoly-ul de Romania, pe care-l joc la un amic, are regiuni de-ale noastre, cele mai ieftine case fiind in MICA OLTENIE, Tg Jiu – Ramnicu Valcea, iar cele mai scumpe sunt in regiunea formata din orasele Constanta – Bucuresti.
Ideea este, insa, alta: ca tehnica de joc, daca vrei sa CASTIGI, poti forta, poti juca, exact ca la poker, ALL IN. Ipotechezi tot, ori vinzi altora, si te concentrezi pe 1-2 cartiere. Daca ceilalti pica la tine, ai castigat. Daca nu, ai pierdut.
Imaginati-va ce intelege un copil de 10 ani din asta. Ce ar trebui sa faca el? Sa-si riste totul, toata averea, tot ce are, pe ceva, pe un singur lucru? Jocul e joc, azi pierzi, maine castigi. Dar cand trebuie sa aplici chestia asta in viata reala, ce te faci?
Exista jocuri educative, multi spun ca si Monopoly ar fi, doar ca ele trebuie explicate. Un joc si atat, lasat neinterpretat de catre cineva din domeniu, poate avea efecte contrare. Copiii, in loc sa invete ceva, vor invata contrariul.
Sau, ma rog, dac-as fi conspirationist as considera ca unii au interesul ca oamenii sa-si riste toata averea. Ca altfel bancile ar muri, ar da faliment.
Acum urmeaza sa-mi pun cenusa-n cap: nu prea le-am avut niciodata cu economisitul. Cand eram mic, prin generala mai ales, economiseam banii de buzunar sa imi cumpar cd-uri. Cu muzica sau cu jocuri. Nu faceam distinctia dintre original si pirat, de fapt stiam ca jocurile-s piratate, dar nu ma deranja nicicum acest aspect. Dimpotriva, consideram ca e acelasi lucru, e acelasi joc, deci n-avea rost sa ma obosesc sa-l cumpar original.
Nu-mi facuse nimeni educatie in acest sens, sa-mi arate munca din spatele unui joc ori al unui album muzical. Educatie financiara? Nici atat.
As fi simtit nevoia unei educatii non-formale, nu unui manual pe care sa mi-l pui in brate sa-l citesc. Nu, simteam nevoia unui joc explicat, sa vina un tip ori o tipa de 20-30 de ani, care in timp ce joc Monopoly sa-mi explice ce fac cu exactitate. Sa ma intrebe daca-n viata reala as face acelasi lucru.
Scriu asta din urmatorul motiv (dau copy-paste mini-comunicatului de presa):
Scoala de Bani pe Roti este proiectul national de educatie financiara itineranta al BCR care ii incurajeaza pe copiii intre 7 si 14 ani sa invete cum circula banii prin lume, cum sa faca economii si cum sa gestioneze un buget, realizand toate acestea cu ajutorul unor jocuri desfasurate in cadrul atelierelor de educatie financiară.
Acestea au loc în camionul FLiP, special amenajat pentru a fi deopotriva loc de joaca si sala de curs. Timp de o ora si jumătate, grupuri de cate 15 elevi sunt ghidati de traineri specializati intr-o calatorie care are drept scop sa ii familiarizeze pe cei mici cu notiunile financiare de baza.
În 2017, FLiP a parcurs aproape 10.000 de km si a ajuns in Bucuresti, Constanta, Tulcea, Galati, Focsani, Bacau, Vaslui si Piatra Neamt. Peste 7000 de elevi din orasele in care a ajuns camionul au participat la atelierele gratuite de educatie financiara intr-un singur an. In 2018, camionul a ajuns in comunitatile din Iasi, Botosani, Suceava, Baia Mare si Bistrita. După Cluj-Napoca, FLiP va ajunge in Timisoara, Arad, Oradea, Deva, Alba Iulia si Sibiu.
La invitatia BCR, Psihotrop a creat imnul FLiP, care a fost cantat in premiera in cadrul caravanei FLiP din Cluj-Napoca, pe 7 iunie. Odata cu acest imn, Psihotrop si Scoala de Bani lanseaza provocarea FLiP your story: ce ai cumparat din primii bani economisiti?
Clipul este cel de mai sus. Acum, ar trebui sa va spun si ce am cumparat cu primii mei bani produsi. Caci si atunci, ca-n multe alte dati, am preferat sa-i cheltui, nu sa-i pastrez.
Asadar, eram anul 2 de facultate, spre final. Primisem bani pentru niste chestionare si, la 3 ore dupa ce-i incasasem, m-am dus cu o colega intr-unul dintre camine, sa-mi cumpar mp3 player. Unul chinezesc, in care la un moment dat a intrat nisip si a refuzat sa mai functioneze.
Nu primisem mult, vreun milion si doua sute de mii. Mp3-ul costase cu vreo 200 de mii mai mult (bani vechi, zic; cred ca abia trecusem la banii noi, probabil d-aia inca stiu in acei bani). Deci nu doar ca nu-mi ramasese nimic, dar mai si pusesem de la mine.
Morala acestui articol? Nu doar ca aveam nevoie de educatie financiara, de jocuri educative explicate, ci as avea chiar si acum. Vazand campania BCR pe bune de nu-mi vine sa ma dau copil de 13 ani si sa ma duc intr-un camion din ala. Din pacate, insa, fizicul nu ma ajuta, caci altfel as fi facut asta. Poate-ntr-o viata viitoare 🙂
3 thoughts on “Invatati-va copiii sa economiseasca. Jocuri educative vs jocuri contra-educative.”