Se spune despre filme ca succesul lor la public depinde foarte mult de perioada in care sunt lansate. Nu poti sa lansezi un film cu plaje si soare in mijlocul iernii. Nu se pupa peisajele. Ce-i drept, multe filme sunt „atemporale”, insa nu despre ele vorbesc acum. De multe ori insa lansarea filmelor se face dupa perioada si nu dupa vreme: se lanseaza filme cu zapada cand afara sunt 15 grade. Nu e vina producatorilor ori a distribuitorilor, e pur si simplu vorba de noroc… Despre lansarea filmului Into the white – In mijlocul pustiului alb putem spune ca a fost una norocoasa.
Initial, cand am primit invitatia (candva acum vreo 2 saptamani) am zis ca este un film despre iarna. Titlul m-a dus, din start, cu gandul la iarna, fara sa ma uit despre ce e vorba. Ulterior, m-am documentat (Vazand si trailerul) si am decis sa merg. In mintea mea ramanea insa gandul: pustiul alb si la noi n-a mai nins de peste 1 an…
Dupa fix o zi vine ditamai ninsoarea si ditamai viscolul. Presimtire? 🙂
Despre filmul Into the white – In mijlocul pustiului alb acum, ca de la el porniram. Asadar … la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, 2 avioane, unul german si unul britanic, aterizeaza fortat intr-un tinut izolat din Norvegia (tara disputata, in acel moment, de ambele tabere pentru zacamintele ei de fier). Trei soldati germani si 2 britanici sunt, astfel, nevoiti sa imparta aceeasi baraca timp de mai multe zile. Soarta ii facuse dusmani, insa tot soarta i-a facut CAMARAZI. Acolo, izolati in pustieta, nu mai conta armata, nu mai conta rangul, toti trebuiau sa colaboreze pentru a supravietui.
Filmul este bazat pe fapte reale. Am tot auzit povesti de genul, fie de inamici care au „colaborat” pentru a bea apa din unica fantana disponibila, fie de ambele tabere care trebuiau sa traverseze aceeasi padure si au facut un pact invizibil de non-agresiune.
Realismul dur al filmului Into the white – In mijlocul pustiului alb nu este unul comercial. Filmul este, intr-adevar, unul rece la propriu. Insa din cand in cand mai este nevoie si de astfel de filme. Destinul te aduce in situatii neprevazute, te aduce, de multe ori, in situatia in care nu ai efectiv optiuni. Astazi cineva iti este adversar (dusman, inamic, cum vreti sa-l numiti) si trebuie sa lupti contra lui chiar daca cu el personal nu ai nimic; maine, acelasi inamic iti poate deveni prieten. Si apoi, eventual, sa redeveniti dusmani. Impotriva vointei tale, impotriva vointei lui. Impotriva logicii poate.
Legat de inceput, pot spune ca se potriveste perfect: sunt multe localitati izolate, pana si-n orasele mari au fost probleme din cauza zapezii. Cum ar fi insa sa te afli la mii de kilometri departare, in pustiu, in aceeasi cabana cu inamicii (in orice caz, cu niste necunoscuti)?
Into the white – In mijlocul pustiului alb este deja in cinematografe (din pacate, in foarte putine cinematografe, in Bucuresti putand fi vazut doar la Union, Patria 3D Caffe, Cinema Europa, Cinema Elvira Popescu si Hollywood Multiplex – Mall Vitan), fiind distribuit in Romania de Transilvania Film. Recomand acest film a fi vazut dupa o mica aventura prin nametii patriei 🙂 Salutari ALBE tuturor 🙂