Interviurile #TIFF2014 – Olimpia Melinte: “Hai la cinema, hai la teatru, bucurati-va de arta!”

“M-a impresionat, in schimb, Clujul, era prima oară cand il vizitam! Are ceva din emotia Iasului, asa ca m-am simțit ca acasa.”

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am gasit la al III-lea interviu TIFF. Am inceput cu o actrita, am continuat cu o regizoare, acum revin la o actrita. Ca de obicei, imi voi lasa invitata mea sa se prezinte.

Olimpia Melinte: Olimpia Melinte

 

 

Emil Calinescu: Simplu si direct. Hai sa incepem cu subiectul “arzator”: TIFF. Ne poti spune al catelea TIFF a fost pentru tine?

Olimpia Melinte: Pentru mine a fost al II-lea. Primul a trecut repede de tot, am stat puțin si n-am reușit sa ma conectez la atmosfera festivalului, dar de data asta am profitat din plin de Cluj, de proiectii, petreceri, intalniri … mi-a plăcut!

Emil Calinescu: Carea fost primul impact cu TIFF-ul?

Olimpia Melinte: Prima data am fost acum 2 ani cu Killig Time, filmul lui Piersic Jr. si m-am simțit destul de pierdută in timp si spațiu. Pentru ca am stat foarte puțin n-am reușit sa vad filme sau sa ma bucur de evenimentele din cadrul festivalului asa ca a fost totul pe fuga. M-a impresionat, in schimb, Clujul, era prima oară cand il vizitam! Are ceva din emotia Iasului, asa ca m-am simțit ca acasa.

Emil Calinescu: Cum ai regasit Clujul si TIFF-ul dupa 2 ani? Ce anume se schimbase? Si, mai ales, ce anume are asemanator cu Iasiul? Daca poti detalia. 🙂

Olimpia Melinte: E un oraș in care misuna studentii si asta-i da o culoare aparte, asa-i si Iasul, cu strazi pline de tineri cu oameni care citesc sau învață prin parcuri, e un oraș tanar. TIFF-ul … nu-mi dau seama cat s-a schimbat in 2 ani, ce ma bucura e ca filmele alese de Mihai Kirilov sunt foarte bune, ca oamenii își fac treaba cu drag si te simți acolo ca si cum ai veni in vizita la prieteni.

 

 

Emil Calinescu: Anul acesta ai venit la TIFF cu 3 filme: 2 lungmetraje si un scurtmetraj. Cum ti s-a parut ca au fost primite, per total, filmele in care ai jucat?

Olimpia Melinte: Sa începem cu prima proiectie: Canibal, in cazul lui banuinam un public mai refractar, mai dezinteresat, pentru ca-i un film de atmosfera in ale carui energii poti sau nu sa intri, dar m-au surprins reactiile lor si mai ales rabdarea, pentru ca prima proiectie s-a confruntat cu niște probleme tehnice. Pentru O lume noua, am avut cele mai mari si putnice emotii pentru ca era o premiera si m-am facut mica in scaun si-am vibrat împreuna cu sala, mi s-au părut frumoase si neateptate reacțiile publicului la proiectia de la Florin Piersic si m-au bucurat. Iar la #Selfie … ei bine aici am avut 2 proiectii cu săli pline ochi, oameni care au savurat filmul, s-a ras pe saturate, iar tinerii au fost parte activa a acestui “spectacol”. Asa ca … a fost bine!

Emil Calinescu: Hai sa vorbim despre fiecare film in parte si povestea lui. Si pentru ca ieri am avut-o la aceasta rubrica pe Luiza Parvu, zic sa incepem cu O lume noua. Spune-mi, intai, cum este Luiza Parvu ca regizor? Stiu ca nu este primul film la care colaborezi cu ea.

Olimpia Melinte: Luiza imi e draga si-i asa de greu sa vorbești despre oamenii alături de care rezonezi si simți ca poti face orice! Am colaborat la 3 proiecte pana acum si i-am vazut si simțit ascensiunea, a crescut, a învățat dar si-a păstrat prospetimea si bucuria de a fi la lucru. Ce-mi place cel mai mult la ea? E dorința ei de a schimba si transforma in permanenta o secventa sau chiar tot scenariu. Ea e mereu in cautarea adevarului. Cand începe un proiect e ca si cum ar intra in alt univers si acolo iti da senzatia ca totul e posibil. Sper sa-si pastreze mereu frumusetea asta ludica pe care o are la lucru.

Emil Calinescu: Zi-ne acum despre rolul din filmul O lume noua:  cat de mult te-ai pregatit pentru a juca rolul Annei si cat de mult ai intrat in pielea personajului?

Olimpia Melinte: Punctul de pornire au fost niște fotografii foarte vechi ale familiei lui Toma Peiu (scenaristul), ele au declanșat in mine acel ceva, inexplicabil, care m-a facut sa-mi doresc sa caut mai mult. Au urmat apoi explicații si idei venite de la Luiza, m-am întors la Moara cu noroc si la Mara, am vazut filme care spuneau o poveste similară despre emigrantii de la inceput de secol XX si totul a culminat cu primul meu drum peste ocean, care nu a durat chiar 40 de zile asa cum se întâmpla pe atunci dar mi-a pus in functiune imaginatia si m-a ajutat mult si cu vizita la Ellis Island, locul in care se nasteau adevăratele povesti ale emigrantilor! Cat de bine am intrat in pielea personajului? Asta rămâne de vazut, nu-s in măsura sa vorbesc despre asta, dar pregătirile mi-au plăcut si m-au facut sa-mi mai doresc sa intru intr-o alta epoca.

Emil Calinescu: Unde va mai putea fi vazut filmul? Stiu ca este o mica problema cu scurtmetrajele, ele neputand fi vazute decat in cadrul festivalurilor? Si, mai ales, daca va putea fi vazut peste ocean, acolo unde a fost filmat?

Olimpia Melinte: Stiu ca pe 20 Iunie este o proiectie la ICR in București, dar alte detalii nu as putea sa-ti dau. Sa speram ca o sa ajungă si in US!

 

Alaturi de regizorul filmului Canibal, Manuel Martin Cuenca  si de Olimpia Melinte 🙂

 

Emil Calinescu: 20 iunie zici? Cred ca vin sa-l revad. Multumesc pentru informatie. Spune-mi acum despre un alt film proiectat la TIFF, si anume Canibal. Intai si intai, povesteste, te rog; cum ai fost selectata pentru a juca in acest film?

Olimpia Melinte: Manuel Martin Cuenca (regizorul) ma vazuse intr-un alt film, pe care-l făcusem in Italia si a venit in România in căutarea actritei pentru Canibal, a vrut sa ma cunoască si pe mine, dar nu s-a oprit la mine ci a facut un casting mai amplu la care am participat si in cele din urma am avut norocul sa fac parte din distribuție.

Emil Calinescu: Filmul pe care-l facusei in Italia a fost Sette opere di misericordia / Şapte opere de milostenie ?

Olimpia Melinte: Exact, despre el e vorba.

Emil Calinescu: Bun, sa revenim la Canibal. A fost greu sa joci un dublu rol, sa intri in pielea a 2 personaje?

Olimpia Melinte: A fost o provocare si am profitat la maxim de ea. Nu a fost greu pentru ca am avut o echipa foarte implicată si iubitoare in spate care mi-a stat mereu alături. A fost ceva nou si palpitant!

Emil Calinescu: Ca si in Sette opere di misericordia, ai jucat rolul unei imigrante romance. Sa inteleg ca ti se potriveste acest rol?

Olimpia Melinte: :))) nu cred ca mi se potriveste neaparat! Sunt tipologii diferite, singurul lucru pe care-l au in comun e faptul ca sunt emigrante, asa cum e si Ana din O lume noua. Cred ca e vorba despre problematica lumii in care trăim, unde oamenii caută vieți mai bune si au șansa sa trăiască oriunde in lume fara a mai fi ingraditi politic sau cultural.

 

” […] am inceput sa dau probe pentru Ana si-am fost Ana, intr-o alta varianta de scenariu si cu o alta distributie, dar am sfarsit ca Roxy, o schimbare binevenita pentru mine!”

 

Emil Calinescu: Anunt cititorii ca filmul Canibal va putea fi vazut in cinematografele din Romania incepand cu data de 11 iulie, fiind distribuit de Transilvania Film. Probabil la avanpremiera va fi prezenta si Olimpia. Personal, l-am vazut si il recomand. Eu trec insa mai departe si ajung la filmul #Selfie. Zi-mi cum ai fost aleasa pentru acest film si cat de greu a fost rolul (stiu ca ai fost nevoita sa pui pe tine cateva kilograme bune)?

 

Un #Selfie dupa vizionarea filmului #Selfie . Pentru mine era a II-a cand vad filmul, filmul parand MULT mai bun decat prima oara 🙂

 

Olimpia Melinte: Si aici am fost la un casting, am inceput sa dau probe pentru Ana si-am fost Ana, intr-o alta varianta de scenariu si cu o alta distributie, dar am sfarsit ca Roxy, o schimbare binevenita pentru mine! Nici pregătirea pentru Roxy nu a fost grea, e complicat sa dai de greu atunci cand faci ce-ti place! Aici, ca si pentru Canibal am pus 10 kg pe mine, partea asta mi-a cam dat bătăi de cap pentru ca nu-i chiar ușor sa te ingrasi sau cel puțin pentru mine nu a fost, dar mi-am testat incă o data limitele si asta mi-a plăcut tare mult!

Emil Calinescu: Asa cum ai caracterizat-o pe Luiza Parvu, acum te voi ruga s-o caracterizezi pe regizoarea Cristina Iacob (#Selfie fiind debutul ei in lungmetraj). Atat pe tine, cat si pe cititori, va anunt ca domnisoara Cristina Iacob va fi urmatoarea invitata in cadrul interviurilor #TIFF2014 .

Olimpia Melinte: La fel de complicat imi e si cu ea pentru ca e un om fascinant si imi e foarte draga. Imi amintesc de primele probe pentru #Selfie si stiu ca ma inhiba un pic hotărârea si determinarea Cristinei, e o persoana foarte puternica! Reusește sa țină in frau o echipa întreaga, sa comunice perfect cu actorii si sa ne fie aproape in orice moment dificil, nu stiu cum reusește dar n-am simțit nici o clipa ca joc intr-un film de debut, unde se mai întâmpla sa existe si poticneli si ezitari. Iar dorinta si pofta ei de a improviza este fermecatoare, sper sa si-o păstreze si sa-si doresca si pe viitor, sa repete cu actorii cu aceeași relaxare si bucurie.

 

Un #Selfe cu regizoarea filmului #Selfie. Pe ea o voi lua diseara la intrebari 🙂

 

Emil Calinescu: Crezi in zodiac si zodii? Crezi ca determinarea Cristinei este data de faptul ca este Berbec? Crezi, de asemenea, ca tu te intelegi bine cu un regizor sau cu un alt actor pentru ca astrologic sunteti compatibili?

Olimpia Melinte: Nu ma gândesc la asta, deși oamenii din jur imi spun ca sunt un scorpion veritabil, cred ca, de fapt, imi gadila un pic orgoliul si imi cam place Dar nu ma iau după zodii cand vine vorba de relațiile cu cei din jurul meu. E adevărat ca uneori ma surprinde acuratetea unor descrieri, dar nu ma bazez pe asta. Iar la Cristina, da, se cam potrivesc lucrurile!

Emil Calinescu: Zi-ne atunci despre superstitii: esti o persoana superstitioasa? Daca da, care sunt superstitiile tale? Ce crezi ca iti aduce noroc, ce crezi ca iti aduce ghinion? Tocmai a trecut inca un vineri 13: cum ti-a mers pe aceasta data? Si, tot aici, care este rolul superstitiilor in viata unui actor?

Olimpia Melinte: Singura superstitie pe care o am este sa nu vorbesc despre proiectele viitoare pana nu le încep. Am senzatia ca se spulbera magia cand e imprastiata si dusă din vorba in vorba. Cu cifra 13, in schimb, am o relație tare buna, iar vinerea ce a trecut mi-a mers bine! Am diferite lucruri care cred eu ca-mi aduc noroc, dar nu fac din asta o obsesie si de fiecare data cand plec la filmare încerc sa ies cu dreptul din casa, asta daca nu-i foarte devreme dimineata si nu reușesc sa mai fac distinctie intre dreapta si stânga

Emil Calinescu: :)) Dar colegii tai actori ori regizori sunt persoane superstitioase? Sunt, per total, benefice aceste superstitii in viata unui actor ori a unui regizor?

Olimpia Melinte: Cred ca orice gand care iti da încredere si senzatia ca or sa iasă toate bune e foarte bun. Ce-l face pe om sa funcționeaze si sa se relaxeze e un plus si trebuie acceptat! Sunt multi superstitiosi in breasla asta si eu sunt mereu curioasa care-i ideea cu fiecare acțiune in parte pe care o fac. Mi se pare interesant!

 

“Cred ca #Selfie a crescut după ce a ieșit in lume, inițial lumea nu-i oferea prea mult credit, din cauza unui snobism cinematografic pe care-l dezvoltam din ce in ce mai mult si de care sufar si eu, nu prea se fac filme pentru public, iar atunci cand se fac trebuie sa fie blamate.”

 

Emil Calinescu: Hai sa revenim la #Selfie. Spune-mi care a fost atmosfera pe platourile de filmare? Era un film despre tineri, majoritatea actorilor erau tineri, regizor era o tanara la debut, insa in film apareau si actori cu experienta, precum Florin Calinescu, Dan Chisu ori Razvan Vasilescu. Care era atmosfera generala la filmari si cum ti s-a parut acest mix intre tinerete si experienta?

Olimpia Melinte: Mi s-a părut o distribuție foarte potrivită si acest mix intre generații aduce, de fapt si oamenii in sala de cinema. Pentru ca fiecare generație are, deja, publicul ei. Din păcate eu nu am avut secvente cu “greii” din #Selfie, dar din cate am auzit si ei s-au distrat la fel de bine pe set si-au lucrat intr-o relaxare benefica si creativa. Am fost ca o mare familie, mereu puși pe șotii, dar si gata de “acțiune”!

 

Alaturi de echipa #Selfie prezenta la #TIFF2014 .

 

Emil Calinescu: Nu au fost secvente alaturi de Florin Calinescu ori Razvan Vasilescu? Pentru ca in film sunt scene in care apareti impreuna… Tocmai voiam sa te intreb cum sunt Florin Calinescu ori Razvan Vasilescu ca actori si ca oameni…

Olimpia Melinte: Au fost secventele din secția de poliție in care am lucrat împreuna, dar au fost destul de scurte, ce-i frumos se termina repede! Sunt devotati, implicați si ne-au venit cu diferite sfaturi in ajutor, pentru ca simteau imediat daca suntem in impas. In preajma lui Răzvan Vasilescu am stat mai mult, este o poveste sa-l asculti si sa-l vezi cum vine cu idei pentru nenea Ceausu!  Eram cu toții fascinati si impresionati de felul lui de a fi si de a lucra!

Emil Calinescu: Cu Smiley si Alex Velea cum a fost sa lucrezi?

Olimpia Melinte: Cu ei a fost foarte distractiv! Si-au facut niște personaje simpatice si am glumit mult pe seama secventele ce urma sa le filmam.

Emil Calinescu: Personal, am fost placut surprins de cat de bine a fost primit filmul #Selfie la #TIFF2014 . In Bucuresti, la vizionarea de presa, filmul nu a fost primit cu atat entuziasm. Ati simtit si voi ca la Cluj filmul a fost mai bine primit? Publicul din Cluj este considerat printre cele mai pretentioase din tara …

Olimpia Melinte: Cred ca #Selfie a crescut după ce a ieșit in lume, inițial lumea nu-i oferea prea mult credit, din cauza unui snobism cinematografic pe care-l dezvoltam din ce in ce mai mult si de care sufar si eu, nu prea se fac filme pentru public, iar atunci cand se fac trebuie sa fie blamate. Sigur ca au fost si filme proaste in aceeași categorie si asta este motivul pentru care la inceput nu avea o perspectiva buna. Apoi publicul s-a îndrăgostit pur si simplu de el si chiar la Cluj a venit cineva la mine si mi-a spus ca-i a III-a oară cand vede filmul, dovada mai frumoasa decat asta nu exista!

 

 

Emil Calinescu: Zi-ne de continuarea filmului #Selfie ce stii? E drept, o sa aflu mai multe de la Cristina, dar as dori sa-mi spui ce stii si tu: in ce stadiu este, cand vor incepe filmarile etc.

Olimpia Melinte: Habar n-am! Cristina e in măsura sa-ti vorbească despre asta si oricum daca as ști nu ti-as spune, sunt superstioasa!

Emil Calinescu: Hai sa ne intoarcem nitel in timp si sa ajungem la debutul tau. Ai debutat intr-un scurtmetraj, Pisi Pisi Pam Pam, iar primul lungmetraj a fost Cele ce plutesc, in regia lui Mircea Daneliuc. Iti mai aduci aminte cum a fost atunci? Povesteste-ne un pic despre cele 2 roluri si, in special, cum este Mircea Daneliuc ca regizor (cum s-a comportat el cu o actrita aflata la debut)?

Olimpia Melinte: Uf! A trecut ceva timp de atunci, Pisi,pisi era un scurt-metraj studentesc si nu s-a comparat cu ce a urmat pe set la Daneliuc. Pentru mine el rămâne profesorul meu de cinema, e omul care mi le-a explicat pe toate cu rabdarea si interesul unui părinte, a crezut in mine si dar mai frumos ca asta nu exista! Mai ales pentru ca eram la inceput, abia terminasem facultatea, si tot ceea ce aveam nevoie era încredere. M-am simțit iubita si apreciata si in felul asta am putut sa functionez!

 

 

Emil Calinescu: Filmul cum a fost primit de catre public ori de catre critici?

Olimpia Melinte: A fost prea putin vazut, distribuit intr-un timp scurt si publicul a ajuns cu greu la el. Criticii nu stiu ce-au zis dar … mie mi-a adus 2 nominalizari la Gopo, ceea ce m-a surprins plăcut!

Emil Calinescu: In general citesti ceea ce zic criticii despre filme (in special despre filmele tale)? Cat de importante sunt opiniile criticilor pentru actori si regizori?

Olimpia Melinte: Eu nu le prea citesc. Fac meseria asta pentru mine si pentru ca-mi place! Si odată ce-am terminat un proiect nu ma mai pot intoarce sa schimb ceva, daca as tine cont de părerile tuturor as lua-o razna, asa ca imi fac treaba si merg mai departe! Criticii își fac treaba lor, eu pe a mea si uite asa trăim in armonie, eu nu stiu ca ei m-au înjurat sau mi-au înjurat proiectul, iar ei nu stiu ca eu sunt o ignoranta Iar daca mai dau peste o critica dura ma amuz teribil.

Emil Calinescu: Spune-ne, acum, despre teatru? Ai jucat si pe scena de teatru sau te-ai axat doar pe filme? Daca da, spune-ne despre spectacolul tau de debut, daca-ti mai amintesti: cum s-a numit, la ce teatru si cum te-ai simtit acolo, pe scena, in fata publicului?

Olimpia Melinte: Teatrul a fost prima dragoste si am jucat in facultate cu mult drag, apoi printr-o întâmplare am ajuns la film si lucrurile s-au schimbat, dar asta nu înseamnă ca nu o sa ma întorc si la teatru. Primul spectacol in colaborare cu TNI a fost With a little help from my friends in regia lui Radu Apostol si a fost o nebunie si o euforie maxima. Eram emotionata si fericita sa fiu pe scena, era un spectacol tânăr, efervescent, cu adolescenti, pe o plaja din Vama cu mult nisip pe scena si cu muzica live.

 

“Frumusetea e ca filmele românești se bucura de succes peste tot in lume si asta nu face decat sa ne onoreze, pe lista lui Dracula, Nadia si Hagi au intrat mai nou si Mungiu sau Porumboi, ceea ce e foarte bine. Cred ca avem nevoie sa ne “crestem” publicul pentru ca multi oameni nu vin la film românesc pentru ca nu li se pare interesant.”

 

Emil Calinescu: Spune-mi intre teatru si film ce preferi? Este adevarata zicala ca un actor complet este cel care joaca atat pe scena, cat si pe platoul de filmare? Totusi, din punct de vedere personal, ce preferi? Si, tot aici, la filme, unde iti place mai mult sa joci: intr-un lungmetraj ori intr-un scurtmetraj?

Olimpia Melinte: Imi e greu sa aleg, e adevărat ca am căpătat mai multă relaxare in fata camerelor, dar asta nu înseamnă ca nu vreau sa ma întorc si pe scena. Cred ca un actor complet este un actor divers, un cameleon care își schimba pielea de la rol la rol, nu conteaza daca asta se întâmpla pe scena sau un fata camerelor, ideal este sa le faci pe amandoua, dar e asa de scurta viata asta si din pacate nu putem fi omniprezenti. Ce prefer? Prefer sa joc. Nu contează ca e teatru sau film, scurt sau lung, prefer sa fiu provocată, sa încerc si sa ma joc. Un lungmetraj te solicita mai mult, desigur, e o lumea întreaga ce așteaptă sa fie creată, si toate se comprima intr-un scurtmetraj, e același stil de a lucra doar ca povestea se termina repede si parca vrei sa te bucuri mai mult de experiente de pe set.

Emil Calinescu: Vorbeste-ne, acum, despre cinematografia romaneasca. Care sunt principalele ei probleme, ce ar trebui sa aiba filmele romanesti pentru a fi mai apreciate de public? Si ce ar trebui sa faca cei implicati in industria cinematografica pentru a atrage mai multi spectatori?

Olimpia Melinte: Imi e greu sa vorbesc despre industria cinematografica de la noi, e un subiect greu de dezbătut. Frumusetea e ca filmele românești se bucura de succes peste tot in lume si asta nu face decat sa ne onoreze, pe lista lui Dracula, Nadia si Hagi au intrat, mai nou, si Mungiu sau Porumboi, ceea ce e foarte bine. Cred ca avem nevoie sa ne “crestem” publicul pentru ca multi oameni nu vin la film românesc pentru ca nu li se pare interesant. E nevoie de cultul pentru cinema, care exista inainte si azi nu mai exista si asta pentru ca televizorul a acaparat masele si publicul nu mai e tentat sa vina la cinema sau la teatru.

Emil Calinescu: Mai am fix 4 intrebari pentru tine. Prima este o intrebare oarecum cliseica: cum te vezi peste 5, 10, respectiv 20 de ani? Ce planuri generale de viitor ai si ce obiective majore ai? Mi-ai zis ca ai superstitia sa nu dezvalui proiectele imediat urmatoare, insa ce planuri GENERALE si ce obiective ai? Alaturi de ce mare actor visezi sa joci, in filmul carui regizor ai vrea sa joci etc?

Olimpia Melinte: Peste ani ma vad jucând, calatorind, visand la fel de mult si pregătită pentru orice provocare actoriceasca. Eu nu-mi prea fac planuri, am tot felul de gânduri si proiecte, dar nimic concret, imi place sa aleg din ce mi se oferă si sa profit de conjuncturile pozitive din viata. Si pentru ca asta-i superstitia mea nu o sa-ti spun nimic nici de proiecte, nici de regizorii ori actorii alături de care mi-ar plăcea sa lucrez, pot doar sa spun ca am o lista lunga si sper sa se aseze lucrurile in asa fel încât sa-i pot cuprinde pe toți in viata asta actoriceasca.

 

Photo credits: Adi Bulboaca

 

Emil Calinescu: Ce te-a facut sa devii actrita? Cum ai dat la facultatea de actorie si ce te-ai fi facut daca NU ai fi ajuns actrita (intrebare din public).

Olimpia Melinte: Nu stiu de ce am ales meseria asta, de mica mi-am dorit sa o fac. De-a asta ma jucam toată ziua, despre asta vorbeam si slava Cerului ca am reușit sa fac actorie pentru ca, daca nu, nu stiu ce as fi facut, nu ma prea pricep la nimic, imi plac artele plastice, dar nu-s un talent in domeniu asa ca as fi fost probabil un artist plastic netalentat sau foarte, foarte tehnic.

Emil Calinescu: Cum este cu accentul moldovenesc? Cum ai “reusit” sa scapi de el? Ai considerat ca este el “daunator” sau pur si simplu, plecand din acea regiune, a disparut ?

Olimpia Melinte: Nu m-am luptat foarte mult cu accentul, dar cand obosesc sau ma cert cu cineva apare sau in momentele in care sunt foarte relaxata. Totusi, nici in Iași nu-l aveam foarte puternic, la noi in casa se vorbea si moldoveneste si dobrogeneste si atunci eu aveam un accent mixt, iar cand m-am mutat in București a inceput sa dispară. E mai amuzant cand ma întorc acasa sau vorbesc la telefon cu ai mei pentru ca apare din nou.

 

“Hai la cinema, hai la teatru, bucurati-va de arta!”

 

Emil Calinescu: Acum urmeaza o intrebare clasica a interviurilor mele: ce intrebare ai mai pune Olimpiei Melinte daca ai fi in locul meu?

Olimpia Melinte: Cred c-au fost suficiente pana acum. N-am sa ma mai întreb nimic. Sa mai existe si un pic de mister, ca nu strica.

Emil Calinescu: Am ajuns la final. Olimpia, iti multumesc mult pentru interviu. Acum este timpul pentru evaluarea acestuia: ce a avut bun, ce a avut mai putin bun, ce i-a lipsit. Si, cel mai important, cum a fost sa dai un interviu PE CHAT? Acum este timpul sa ma critici sau sa ma lauzi.

Olimpia Melinte: Interesantă ideea cu chat-ul, au fost totuși prea multe întrebări si prea diverse, sper sa aibă cineva rabdarea sa ne si citească! In rest a fost complex si intersant! Felicitari! Asta-i tot! O zi frumoasa, spor in toate cele!

Emil Calinescu: Iti multumesc mult de tot pentru interviu. Iti doresc succes pe toate planurile si sa ne auzim cu bine la viitoarea avanpremiera a ta. Daca se poate, un mesaj de final pentru cititorii Emilcalinescu.eu.

Olimpia Melinte: Hai la cinema, hai la teatru, bucurati-va de arta!

Comments

comments

5 thoughts on “Interviurile #TIFF2014 – Olimpia Melinte: “Hai la cinema, hai la teatru, bucurati-va de arta!”

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !