„Salut! Sunt Ana. Actrita.”
Emil Calinescu: Salutare si bine v-am gasit la PRIMUL interviu #TIFF2014. Ca de obicei, imi voi lasa invitata sa se prezinte.
Ana Ularu: Salut! Sunt Ana. Actrita.
… Sau sa ma prezint ca la castinguri, cu inaltime/greutate?
Emil Calinescu: Depinde acum care este obiectivul tau. Sa incepem interviul cu subiectul care arde: #TIFF2014 . Ne spui al catelea TIFF a fost pentru tine acesta din 2014?
Ana Key Ularu: Probabil al saselea. Nu am contabilizat inca.
Emil Calinescu: Iti mai amintesti care a fost PRIMUL? Si cum a fost prima oara la TIFF?
Ana Ularu: Cam de la a treia editie vizitez festivalul. Prima oara am venit cu patru filme: doua lung metraje si doua scurt metraje.
Emil Calinescu: Patru filme? In ce an s-a intamplat si care erau filmele cu pricina?
Ana Ularu: Eram in anul intai de facultate .. deci poate ca era pe la a cincea editie. Italiencele si Magnatul, parca. Iar scurtmetrajele erau „Spune-mi Ana” si „Love Close up”. Sper sa nu gresesc.
Emil Calinescu: Si cum ti s-a parut atunci atmosfera de la TIFF?
Ana Ularu: Evident, foarte placuta. Clujul e atat de frumos oricum, dar capata parca un plus de viata pe timp de Tiff. Alergi de la un film la altul. Intalnesti oameni dragi. E minunat sa fii in energia aia.
Alaturi de frumoasa Ana dupa Gala de Premiere de la #TIFF2014
Emil Calinescu: Cu ce s-a schimbat de atunci TIFF-ul? Este diferit #TIFF2014 de TIFF-ul descoperit de tine prima oara?
Ana Ularu: E diferit in sensul ca am crescut cu totii – si noi spectatorii si participantii, dar si festivalul in sine, ca amploare, s-a perfectionat. Selectia de filme mi-a placut intotdeauna, descoperi bijuterii.Si acum in ultimele editii ma simt mult mai „ca acasa”.
Emil Calinescu: Ne spui 3 bijuterii descoperite anul acesta, in 2014?
Ana Ularu: Anul asta am stat trei zile doar, si cu tot cu proiectiile mele de la Sunt o baba comunista nu am reusit sa vad decat un film. Dar acel film e o bijuterie intr-adevar. „Of horses and men”.
” Pe doamna Luminita o cunosc de multi ani, am mai jucat impreuna si imi este a doua oara „mama”. O consider o prietena buna, mai departe de actrita excelenta si luptatoarea care e.”
Emil Calinescu: Cum ti s-a parut ca a fost primit Sunt o Baba Comunista?
Ana Ularu: Cred ca filmul nostru e iubit. Si am simtit ca la Tiff anul acesta nu s-a dezmintit senzatia mea. Salile au fost pline, cel putin la cele 2 proiectii la care am ajuns eu, publicul foarte comunicativ si cald, s-a lasat cu Q&A-uri lungi si interesante.. Filmul nostru are o tandrete aparte, o atmosfera cu care relationezi, rezultate din jocul minunatilor mei „Parinti cinematografici” – Luminita Gheorghiu si Marian Ralea – cat si al celorlalti actori care fac roluri excelente – din felul in care domnul Gulea a condus povestea si pe noi, din cum a fost conceput vizual, din muzica. E un film drag.
Emil Calinescu: Crezi ca a fost un minus pentru film faptul ca NU s-a lansat la TIFF? Multe filme romanesti de succes au fost vazute, pentru prima oara, la TIFF? Sau, dimpotriva, crezi ca salile au fost pline pentru ca lumea il vazuse deja si venise sa-l revada si, eventual, sa puna intrebari echipei?
Ana Ularu: Nu inteleg intrebarea neaparat. Filmul a fost lansat vara trecuta, post-Tiff. Si ulterior a calatorit. E o traiectorie absolut fireasca. Foarte mult filme nu se lanseaza neaparat acolo, dar e frumos si onorant sa participi oricand. De ce ar fi un minus? Publicul vine pentru film si echipa e o surpriza frumoasa – si pentru noi e placut sa vorbim cu cei ce ne vad filmele, doar de-asta le facem.
Emil Calinescu: Cum a fost sa joci alaturi de Marian Ralea si Luminita Gheorghiu? Doamna Gheorghiu venea imediat dupa succesul avut in Pozitia Copilului. Cum sunt ei ca actori, respectiv ca oameni ?
Ana Ularu: Pe doamna Luminita o cunosc de multi ani, am mai jucat impreuna si imi este a doua oara „mama”. O consider o prietena buna, mai departe de actrita excelenta si luptatoarea care e. Pe Marian Ralea il adoram ca toti copiii care au crescut „cu Magi”, apoi ca spectator al sau in diverse spectacole. Amandoi sunt forte actoricesti si oameni minunati. Si de cand le-am jucat fiica, parca ii privesc cu si mai mare drag.
Emil Calinescu: Stere Gulea cum este ca regizor?
Ana Ularu: Foarte atent, minutios, calm si cu simtul umorului. Si ce e esential, are instinctul de a acorda libertate actorului atunci cand acesta alege o cale pentru personaj. De fapt nu, esential e faptul ca iubeste realmente actorii. Putini regizori fac asta.
Emil Calinescu: Ai vorbit de regizorul Stere Gulea. Ne poti spune care este cel mai bun regizor cu care ai lucrat? Iar cel mai sonor nume este Francisc Ford Copolla, cu care ai lucrat pentru filmul Youth without youth. Ne poti spune cateva cuvinte si despre el, cum este ca regizor?
Ana Ularu: Era foarte deschis sugestiilor, am ajuns la filmare, mi-a prezentat spatiul – o biblioteca, si mi-a spus sa ii propun o traiectorie pentru scena. Aveam un rol foarte mic, cateva replici, apoi am improvizat cu Tim Roth pe scena – era vorba despre spionaj, cred ca a devenit o scena de 10 minute. Care apoi, ca scenele multora dintre actorii romani, nu si-a mai avut locul in economia filmului. A fost minunat sa lucrez cu asemenea legenda, sa primesc indicatii, dar nu ma pot lauda ca am lucrat „mult”. In general nu imi place cand vad ca oamenii isi „gonfleaza” importanta intr-o situatie. Eram un personaj destul de insignifiant in marea schema a filmului. Dar am fost regizata de Copolla. Iupiii!
Emil Calinescu: Spune-ne care este cel mai bun regizor cu care ai lucrat? Copolla? Stere Gulea? Ori poate Netzer? Ori, poate, Anca Damian?
Ana Ularu: Nu am un favorit. Sunt stiluri de lucru diferit. Si conflicte nu am avut niciodata, mereu am avut de invatat de la regizorii mei. Mi-a placut sa fiu surprinsa, reconstruita. Mi-a placut la nebunie lucrul cu Cristian Mungiu, e atat de minutios si minunat pentru actor. De foarte multe ori am intalnit regizori aflati la debut, printre care si Netzer, Sportiello, Verner care lucrau excelent. Sau mari regizori ca Susanne Bier. Anca e foarte blanda si are poezie, lucreaza cu subtilitati psihologice. Realmente nu am un top.
… Recent am lucrat cu Balazs Juszt, tot la debut… Ne-am inteles de minune si am avut un personaj scris fabulos. As lucra cu oricare dintre ei din nou.
„Eu nu cred in schisma „actor de teatru sau film”. Eu sunt actrita de teatru SI film.”
Emil Calinescu: Spune-ne acum ce preferi intre lungmetraj si scurtmetraj? Unde e mai greu de lucrat, respectiv mai FRUMOS de lucrat?
Ana Ularu: E greu de lucrat oriunde. Povestea conteaza. Personajul. Imi place sa fac scurt metraj, sa lucrez cu studenti, sa fac roluri de intindere mare in lung metraj sau roluri mici cu coloratura. Imi place meseria mea.
Emil Calinescu: Atunci teatru sau film? Te simti mai bine pe platourile de filmare sau pe scena de teatru?
Ana Ularu: Nu pot alege. Sunt medii diferite. Acum fac teatru din nou si imi era teribil de dor. Eu nu cred in schisma „actor de teatru sau film”. Eu sunt actrita de teatru SI film.
Ana Ularu, in spectacolul In Parc, alaturi de Istvan Teglas
Emil Calinescu: Te-ai vedea regizor? In spatele scenei ori in spatele camerei ?
Ana Ularu: Da. Asta voiam sa fac initial, regie de film, la Berlin. Dar eram prea mica, ei au limita de varsta – peste 21 de ani. Nici nu am avut destul curaj ulterior, am realizat ca mai am mult de invatat despre meseria mea. Poate curand sau mai tarziu voi incerca. Imi place sa lucrez cu actorii, imi sunt foarte dragi oamenii talentati din meseria asta.
Emil Calinescu: Dar profa la o facultate de actorie te vezi, sa impartasesti din experienta ta altora?
Ana Ularu: Daaa. Clar. Nu e de impartasit experienta cat e de ajutat talentul sa se gaseasca si perfectioneze. As vrea sa ajut la a-mi forma parteneri buni pentru viitor.
„Ma bucur de rolurile pe care le-am jucat. Si as fi vrut sa joc Leeloo in Al cincelea element.”
Emil Calinescu: Zi-ne, acum, rolul tau preferat? Ce rol ti-a ramas in suflet?
Ana Ularu: Toate. Minus cateva . Imi iubesc personajele, de-asta le fac.
Emil Calinescu: Imi spui, acum, cum a fost sa joci in filmul O vara foarte instabila? Este considerat un film mai … Special Nu multe actrite, probabil, ar fi acceptat acel rol.
Ana Ularu: Sincer, nu cred ca ar fi refuzat vreo actrita rolul. E o poveste despre obsesie, despre ce ramane dupa dragoste, despre natura umana in general. Si a fost greu si frumos. Sunt destul de multe straturi care descifreaza si probleme de identitate, de prezenta a autorului. Si da, exista senzualitate. Dar asta exista in vietile noastre. Noi nu am picat in vulgaritate.
Poza este facuta dupa vizionarea filmului O vara foarte instabila
Emil Calinescu: Ce rol ti-ar fi facut placere sa joci ?
Ana Ularu: In general, sau cum? Ma bucur de rolurile pe care le-am jucat. Si as fi vrut sa joc Leeloo in „Al cincelea element”.
Emil Calinescu: Esti superstitioasa? Interviul este luat intr-o vineri, 13. Ce rol au superstitiile in viata actorilor?
Ana Ularu: Sunt foarte superstitioasa, desi realizez ca e o tampenie. Am „mostenit” superstitii de la un actor pe care l-am adorat si cu care am avut sansa uriasa de a juca, Stefan Iordache. Probabil ca in meseria noastra, in care multe lucruri tin de hazard, exista o mica nevoie de a te sprijini de superstitii. Vorbesc doar in numele meu, mare parte din prietenii mei actori nu sunt neaparat superstitiosi.
Emil Calinescu: In zodii crezi? Esti nascuta pe 26 iunie, zodia racului. Crezi ca te-ai inteles mai bine cu un regizor datoria zodiei?
Ana Ularu: Cred oarecum. Mai degraba ma amuz de subiect. Exista intr-adevar trasaturi comune intre membrii unor zodii si compatibilitati. Eu sunt intru totul Rac. iar regizorilor le-am stiut foaaarte rar zodiile.
Emil Calinescu: Esti familiarizata cu lumea blogurilor? Cunosti vreun blogger, frecventezi vreun blog?
Ana Ularu: Nu neaparat. Am avut un blog dar prea putin timp sa il mentin. Te cunosc pe tine si alti cativa bloggeri, va felicit pentru pasiune si perseverenta.
Emil Calinescu: Ne poti da cateva exemple de bloggeri? Sa stie lumea ce bloguri frecventeaza Ana Ularu.
Ana Ularu: Pai aia e, nu prea frecventez. citesc ce scrie prietena mea, Rodica Lazar. Imi plac postarile ei, ii inteleg subtilitatile si imi place sa ghicesc ce anume o inspira.
„De ce nu isi ia Ana Ularu carnet? De lene. Si de teama ca asta ma va transforma in adult. Si pentru ca ma consider incapabila sa ma descurc in trafic.”
Emil Calinescu: Penultima intrebare este clasica la interviurile mele: ce ai mai intreba-o pe Ana Ularu daca ai fi in locul meu?
Ana Ularu: Hmm..de ce nu isi ia permis de conducere odata?
Emil Calinescu: Acum trebuie sa si raspunzi la intrebare :))
Ana Ularu: De lene. Si de teama ca asta ma va transforma in adult. Si pentru ca ma consider incapabila sa ma descurc in trafic.
Emil Calinescu: E timpul sa evaluezi acest interviu: ce a avut bun, ce a avut in plus fata de altele, ce a avut rau. Cum au fost intebarile, cum te-ai simtit dand prima oara interviu pe chat, ce sfaturi ai da pentru vitoarele interviuri.
Ana Ularu: Cred ca de zodii nu m-a mai intrebat nimeni, ceea ce e un punct in plus. Imi plac intrebarile noi. Asta ar fi sfatul, desi nu imi permit sa dau sfaturi unui profesionist … intreaba mereu lucruri noi si neasteptate. E placut sa iti surprinzi subiectul.
Emil Calinescu: Pe 26 iunie Ana Ularu isi va sarbatori ziua de nastere. Ii urez, anticipat, la multi ani si realizari pe toate planurile. Cuvantul de final ii apartine: un gand de ziua ta si un mesaj de final pentru cititorii Emilcalinescu.eu.
Ana Ularu: Imi pare rau ca nu am putut sa raspund mai compact, fiind ocupata. Dar e o metoda inedita asta cu chatul, ar trebui sa o patentezi.
… Pana la ziua mea mai e si nu vreau sa ma gandesc la ea pana atunci. Pentru ca vreau sa o traiesc din plin. Pentru cititori: sa fiti fericiti, sa va bucurati de filme bune si sper sa va fac mandri!
… Si multumesc, Emil!
–
Acesta este PRIMUL interviu #TIFF2014. Vor mai urma si altele 🙂 Salutari CINEFILE tuturor! :
7 thoughts on “Interviurile #TIFF2014 – Ana Ularu: „Sa fiti fericiti, sa va bucurati de filme bune si sper sa va fac mandri!””