Interviul saptamanii – Vlad Logigan: „E bine sa ai emotii. Esti viu.”

„Oricum, emotiile sunt ceva bun. Doar lemnul n-are emotii (si cred ca si el are totusi). E bine sa ai emotii. Esti viu.”

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la traditionala rubrica de interviuri. Ca de obicei, voi lasa invitatul meu sa se prezinte.

Vlad Logigan: Salut, sunt Vlad Logigan, actor.

Emil Calinescu: Salutare, Vlad. Ne intoarcem un pic in timp sa ne spui de cand pasiunea ta pentru actorie? Cum te-ai decis sa dai la facultatea de actorie?

Vlad Logigan: Am inceput dintr-o intamplare. Undeva prin clasa a patra, la o lectie deschisa la scoala (inspectori in spatele clasei, serbare in fata), serbarea era plicticoasa, iar un copil sare in fata celorlalti si incepe sa-i anime, sa-i dirijeze spre amuzamentul inspectorilor. Apoi acel copil a fost sfatuit sa mearga la un cerc de teatru. Copilul eram eu. Am mers la un cerc de teatru, iar cand am inceput sa iau premii la diverse festivaluri pentru copii, a inceput sa-mi placa teatrul. Apoi am continuat la liceul de arta din iasi, unde infiintasera prima clasa de actorie la liceu

Emil Calinescu: Care a fost primul spectacol al tau? Iti mai aduci aminte?

Vlad Logigan: Da :)) Piesa se numea „Cucurigu hop” si era o piesa cu animale. Eram in clasa a cincea. Povestea era a unui cocos (pe care-l jucam eu), lenes, care nu uita sa cante dimineata, iar fermierul voia sa-l taie a doua zi. In noaptea aceea insa, vin doi lupi sa fure pasarile fermierului, iar cocosul, pentru prima oara in viata lui, canta. fermierul se trezeste, alunga lupii, iar cocosul e erou. Apoi, in anii urmatori, am jucat si lup in piesa aceea. Lupii erau un fel de Stan si Bran, doi prosti comici. Atunci am dat de comedie prima oara.

Emil Calinescu: E mai usor de jucat pe o scena de la scoala decat pe o scena a unui teatru oficial? Sau emotiile erau mai mari p-atunci?

Vlad Logigan: Aveam mai putine emotii atunci. Cred ca pentru ca nu constientizam la fel de multe ca acum. Oricum, emotiile sunt ceva bun. Doar lemnul n-are emotii (si cred ca si el are totusi). E bine sa ai emotii. Esti viu.

 

„Primul meu spectacol dupa terminarea scolii a fost figuratie in Ce formidabila harababura, la Teatrul de Comedie. Jucam un revolutionar care avea 2 replici si 3 maraieli, iar in actul doi eram o pasare flamingo. Mi se vedeau doar genunchii, fata deloc. Dar eram fericit ca JOC.”

 

Emil Calinescu: Pe o scena OFICIALA cand ai debutat prima oara? Cu ce spectacol?

Vlad Logigan: Ce inseamna scena oficiala? Erau oficiale si scenele acelea. Mergeam la festivaluri, in juriu erau actori in toata regula, public in sala

Emil Calinescu: Dupa terminarea facultatii atunci, pe o scena a unui teatru mare, nu pe scena de la UNATC. Ca sa reformulez intrebarea.

Vlad Logigan: Te referi la scena de teatru profesionist? Primul meu spectacol dupa terminarea scolii a fost figuratie in Ce formidabila harababura, la Teatrul de Comedie. Jucam un revolutionar care avea 2 replici si 3 maraieli, iar in actul doi eram o pasare flamingo. Mi se vedeau doar genunchii, fata deloc. Dar eram fericit ca JOC.

Emil Calinescu: Primul FILM in care ai jucat care a fost? Acum lumea te stie pentru rolul din #Selfie, insa vreau sa stiu daca au mai fost proiecte cinematografice si in trecut (lungmetraje ori scurtmetraje), fie si roluri episodice.

Vlad Logigan: Da, am jucat in vreo doua scurt-metraje cand eram student, dar prima experienta notabila, deci primul film a fost Nunta in Basarabia.

Emil Calinescu: Ce rol ai jucat in acel film? Si cum ti s-a parut experienta de a juca intr-un film, dupa multiplele experiente in teatru? A fost mai usor ca pe scena de teatru sau, dimpotriva, ti s-a parut mai greu?

Vlad Logigan: In Nunta in Basarabia am jucat un dirijor roman care se casatoreste cu iubita sa basarabeanca, la Chisinau. E o comedie despre acceptarea celuilalt, fara sa-l judeci. N-a fost usor, eu sunt actor de teatru ca formare. Actorii din Romania sunt actori de teatru, noi nu avem scoala de film. Inveti film, facand, filmand, pe platou, cadru cu cadru. Nu stiu daca e mai usor sau mai greu, actoria de teatru se aseamana mult cu cea de film, dar nu e identica. Vorba doamnei Olga Tudorache intr-un interviu: la film totul e in spatele ochilor, la teatru invers. Sunt frumoase amandoua, insa daca as fi fortat sa aleg, as alege teatrul. Pentru ca e viu, simti publicul cum respira, iar asta nu se poate compara cu nimic.

Emil Calinescu: Cum ai fost ales pentru Nunta in Basarabia? Te-ai dus la casting pentru ca ti-a placut proiectul?

Vlad Logigan: Nunta a fost fara casting. Asta nu prea se intampla la film.. Te cheama sa dai probe, sa vada daca te potrivesti, daca esti ce cauta regizorul. La Nunta insa, n-a fost asa. Nap ma vazuse in cateva spectacole la teatru si se hotarase ca eu sunt, fara proba. Am primit propunerea si textul, dar inainte sa accept, l-am intrebat: „esti sigur ca vrei sa dai rol principal unui actor pe care nu l-ai verificat in casting? e un risc mare.”. Mi-a spus: da, stiu ca o sa fie bine. Si-am batut palma.

 

„Asta cu cat de cunoscut esti, personal, nu prea ma intereseaza. Fac actorie pentru ca imi place si pentru ca nu pot altfel, dar nivelul de notorietate nu e pe lista mea de dorinte.”

 

Emil Calinescu: Despre Nunta IN Basarabia. Ne poti spune daca esti multumit de succesul avut la public? Te asteptai la mai multi spectatori sau, dimpotriva, a fost peste asteptarile tale?

Vlad Logigan: Nu m-am gandit deloc la cati spectatori o sa aiba. Era primul meu film, eram bucuros ca fac un film, rol principal. Mi-a placut cum a iesit filmul si, desigur, m-am bucurat ca a avut succes, pana la urma pentru asta facem filme, sa le placa oamenilor.

Emil Calinescu: Apoi a urmat #Selfie in 2014. Ne spui cum ai fost cooptat in proiectul #Selfie?

Vlad Logigan: Prin casting. am dat proba. Cristina vazuse Nunta si ii placuse ce am facut acolo si m-a chemat la casting. Gasisera pe ceilalti doi baieti din gasca celor 3. Am dat proba cu cei doi, ne-am inteles foarte bine din prima si pentru prima oara in viata, am luat castingul pe loc: ce faci vara asta? Uah, m-am bucurat, iti dai seama.

Emil Calinescu: Cum ti s-a parut ca a fost primit filmul? Crezi ca ai devenit mai cunoscut dupa #Selfie si ca de acum vei fi implicat in mai multe proiecte cinematografice?

Vlad Logigan: Asta cu cat de cunoscut esti, personal, nu prea ma intereseaza. Fac actorie pentru ca imi place si pentru ca nu pot altfel, dar nivelul de notorietate nu e pe lista mea de dorinte. Selfie a placut mai multor oameni decat ne asteptam noi initial, iar asta sigur ca ne-a bucurat, dar in sensul in care faci ceva care iti place si apoi ceva-ul acela place si altor oameni, iar asta te bucura. Ne doream un film romanesc simplu si plin de haz, care sa indemne romanii sa revina la cinema pentru filme romanesti. Speram ca am reusit asta cat de cat.

Emil Calinescu: Unde ai simtit ca a fost primit cel mai bine? Echipa #Selfie s-a dus peste tot prin tara. Este vreun loc unde ai simtit ca a fost primit mult mai bine ori, dimpotriva, un loc unde ai simtit ca publicul nu a fost pe aceeasi lungime de unda?

Vlad Logigan: N-am simtit diferenta de receptare, pe unde am fost lumea s-a bucurat de filmul nostru: ca e amuzant, ca e viu, ca ce bine ca ati facut un film de genul asta ca era nevoie; am primit feedbackuri frumoase peste tot in tara.

Emil Calinescu: Crezi ca succesul filmului s-a datorat si faptul ca voi, echipa, ati fost prin toata tara la proiectii? Crezi ca prezenta voastra acolo a impulsionat vanzarile de bilete?

Vlad Logigan: Intr-o mica masura, poate..  insa Selfie a rupt recordurile romanesti din inca din primele saptamani de la premiera. Dupa prima luna in cinema, Selfie deja era pe drumul unui succes de public, oamenilor le-a placut, iar asta s-a simtit foarte repede. Proiectiile prin tara, in prezenta echipei, au inceput in mare parte dupa asta, si probabil ca au contat intr-o oarecare masura, insa filmul a adunat atatia spectatori (91.000 pana acum) in primul rand datorita felului in care este facut ; )

Emil Calinescu: Aproximativ cate selfieuri ai facut cu fanii?

Vlad Logigan: Hahahaha! Nu stiu, sute, poate mii.

 

„De exemplu, cand am spectacol, merg intotdeauna pe acelasi drum spre teatru, intru intotdeauna cu dreptul si in teatru, si in cabina, si pe scena. Si la filmare fac la fel, mai putin cea cu drumul, ca la film filmezi rar de 3 ori in acelasi loc.”

 

Emil Calinescu: Am vazut ca weekendul acesta ai fost pentru prima oara in Alba Iulia. Cum ti s-a parut orasul Alba Iulia in general si cum ti s-a parut Alba Film Fest, ca festival de film?

Vlad Logigan: E prima oara cand am fost la Alba. Mi-a plcaut foarte mult cetatea (atata am apucat sa vad din oras..), iar ideea unui festival de arta, fie teatru, film, muzica, arta plastica, ma bucura intotdeauna. Cred ca oamenii au nevoie de mai multa arta in vietile lor, asta ne face bine. Ne reaminteste sa fim oameni, nu roboti disperati dupa munca si salarii. La Alba mi-a parut rau ca n-am putut ramane sa vad tot festivalul..

Emil Calinescu: Dar la #TIFF ai fost anul acesta? Cum ti s-a parut si ce filme ti-au placut la TIFF-ul de anul acesta?

Vlad Logigan: N-am fost la Tiff, aveam spectacole in bucuresti la teatru..

Emil Calinescu: Proiecte cinematografice viitoare ai, fie ele scurtmetraje ori lungmetraje?

Vlad Logigan: Am susperstitie, sa nu vorbesc despre proiectele viitoare pana cand ele nu incep deja sa se intample.
Bine, am foarte multe superstitii..mai bine nu vorbim despre ele :))

Emil Calinescu: De ce nu? Fiecarui intervievat i-am pus intrebarea asta. Se pare ca actorii sunt foarte superstitiosi. Zi-ne macar o superstitie de-a ta inainte sa urci pe scena.

Vlad Logigan: De exemplu, cand am spectacol, merg intotdeauna pe acelasi drum spre teatru, intru intotdeauna cu dreptul si in teatru, si in cabina, si pe scena. Si la filmare fac la fel, mai putin cea cu drumul, ca la film filmezi rar de 3 ori in acelasi loc.

Emil Calinescu: Anul trecut un alt film romanesc, Love Building, a fost lansat intr-o vineri 13. Tu cum ai fi reactionat daca ai fi jucat intr-un film care se lanseaza pe 13?

Vlad Logigan: Hahaha. Mie 13 imi aduce noroc. am avut un examen la care trageam ordinea dintr-o ceva cu biletele. am tras 13 si am avut un examen foarte bun deci eu cu 13 sunt prieten ; )

Emil Calinescu: Zi-ne acum despre festivalurile de teatru. Ai participat la UnderCloud cu Testosteron. Ca actor, simti vreo diferenta cand joci in cadrul unui festival? Este alta atmosfera de festival?

Vlad Logigan: Da, imi plac festivalurile, au ceva din aerul unei sarbatori, si publicul parca vine altfel la teatru, si noi parca jucam un pic altfel, de dragul acestui aer nou. Da, am participat la undercloud cu Testosteron acum cateva zile. A fost minunat, un public excelent, cald, deschis, inteligent. Au ras mult (piesa e comedie), dar si noi ne-am distrat pe scena, cel putin la fel de mult ca ei. Am plecat bucuros de acolo, „la un colt m-am suprins zambind” ,vorba lui Eliade.

Emil Calinescu: La Sibiu, la cel mai important festival de teatru, ai fost?

Vlad Logigan: Nu stiu daca festivalul de la Sibiu este cel mai important festival de teatru, dar cu siguranta este unul din cele mai importante de la noi. Da, am fost, atat ca participant acum cativa ani, cat si ca spectator, pentru ca Festivalul de la Sibiu aduna spectacole importante din lume si din tara, e pacat sa ratezi asa ceva.

Emil Calinescu: Revenind la UnderCloud, in afara de spectacolul in care ai jucat, ce spectacole ai vazut ca spectator si te-au impresionat? Ne poti recomanda 3 spectacole vazute acolo la care sa mergem in stagiunea ce urmeaza?

Vlad Logigan: Din pacate n-am apucat sa vad nimic.. : ( Sunt foarte incarcat ca program zilele astea..Imi termin teza de doctorat si e foarte multa munca de furnica la redactarea acesteia..

 

„Va recomand un singur spectacol, preferatul meu din ce am vazut in ultimii ani in Bucuresti: Ingropati-ma pe dupa plinta, cu Mariana Mihut si Marian Ralea, care sunt absolut extraordinari.”

 

Emil Calinescu: Teza de doctorat?La UNATC, nu? Ne poti spune titlul acestia si coordonatorul? Pentru cei interesati si pentru curiozitatea fanilor.

Vlad Logigan: Da. Titlul oficial e unul greoi, nu va incarc cu asta, dar tema tezei este centrata pe axa Clovn – Bufon – Nebun , la William Shakespeare.

Emil Calinescu: Zi-ne atunci numele coordonatorului tau, poate este un nume cunoscut Personal, iti doresc mult succes si un calificativ maxim.

Vlad Logigan: Multumesc. (numele coordonatorului nu e important)

Emil Calinescu: Spune-ne, acum, in ce spectacole te vom vedea in noua stagiune? Ok, nu ne spui despre proiectele nefinalizate, insa spune-ne despre cele terminate si sigure. Numele spectacolului si Teatrul unde se joaca.
De Testosteron stim deja, el se joaca la Godot.

Vlad Logigan:
Crima si pedeapsa la Bulandra
Tarul ivan la Teatrul Metropolis
Tarelkin tot la Metropolis
Cand Isadora dansa la Odeon
Testosteron la Godot cafe-teatru
Acum pregatesc un one-man show, pe o poveste foarte frumoasa. Sper sa fie gata cel tarziu in noiembrie.

Emil Calinescu: Unde iti place sa joci mai mult: pe o scena clasica, gen Bulandra, ori pe o scena a unui teatru-cafenea, gen Godot? Cum simte un actor diferenta de locatie?

Vlad Logigan: Si teatrul de stat si teatrul independent au avantajele lor. In cel de stat ai ocazia sa joci in productii mari, in cel independent ai ocazia sa joci texte mai indraznete sau idei mai traznite. Publicul, in cele doua feluri de teatru, nu este chiar acelasi, iar eu gasesc ca asta e frumos, ca ma pot adresa mai multor publicuri. Mi-e greu sa le compar, imi plac amandoua

Emil Calinescu: Care este regizorul tau preferat? Regizorul de la care ai invatat cel mai mult si pe care il apreciezi cel mai mult?

Vlad Logigan: Iarasi greu sa compar.. pentru ca suntem suma oamenilor pe care i-am intalnit si a experientelor pe care le-am trait. Au fost multi regizori care m-au modificat, de la care am invatat foarte mult. Un loc special in sufletul meu e pentru Yuri Kordonsky, pe care il plac enorm, atat ca regizor cat si uman.

Emil Calinescu: In ce spectacol regizat de el ai jucat?

Vlad Logigan: Crima si pedeapsa

Emil Calinescu: Ne spui acum, in calitate de spectator, ce spectacole de teatru din Bucuresti ne recomanzi? Nu unele in care sa joci, ci unele la care ai asistat si te-au impresionat.

Vlad Logigan: Va recomand unul singur, preferatul meu din ce am vazut in ultimii ani in Bucuresti: Ingropati-ma pe dupa plinta, cu Mariana Mihut si Marian Ralea, care sunt absolut extraordinari.

Emil Calinescu: La ce teatru se joaca?

Vlad Logigan: Bulandra, la sala Liviu Ciulei (fosta Izvor).

Emil Calinescu: O intrebare din public: cate fane te-au invitat „la o cafea” dupa aparitia in #Selfie? Si cate invitatii ai si acceptat?

Vlad Logigan: Nu stiu exact cate, nu foarte multe. Am acceptat una singura, dintr-un motiv simplu: sunt un om foarte foarte curios. Si-am vrut sa vad cum e. Nu fata sau cafeaua, ci asa, cum e sa nu refuzi, sa zici da la cafeaua aceea, sa mergi sa vezi ce dialog poate iesi cu un cineva pe care nu-l cunosti de nicaieri. A fost simpatic, nu pot sa ma plang.

Emil Calinescu: Interviul va aparea joi, 12 septembrie, la implinirea varstei de 31 de ani. Ce planuri pe termen mediu si lung ai? Cum te vezi peste 10 ani? Iar legat de asta, eu iti urez un sincer la multi ani si realizari pe toate planurile

Vlad Logigan: Planul meu pe viitor e sa fac mult mai multe, sa joc mult mai mult decat am facut-o pana acum, sa incerc, daca pot, sa modific lumea un pic..fie printr-unul sau doi spectatori care, poate, ies de la un spectacol de-al meu mai ingaduitori sau mai buni, sau fie..nu stiu cum, dar as vrea sa pot sa aduc ceva frumos lumii. Poate ca asta nu se poate, dar am sa mor incercand… Multumesc pentru urari, sa fie.

 

„Un mesaj? Jucati-va oameni buni! Traiti-va vietile asa cum v-ar placea, nu cum e „bine” sau „corect”.”

 

Emil Calinescu: Este primul interviu pe care-l dai pe chat? Ne spui ce a avut special acest interviu, ce a avut bun, ce a avut rau si ce i-a lipsit? Aici este momentul sa ma si critici, daca este cazul.

Vlad Logigan: Nu e primul live in scris, am mai facut cu Hotnews la un moment dat, o ora de raspunsuri live spectatorilor, pe siteul lor. A fost misto, mie imi place spontanul. Riscul e insa acela ca pot avea o zi urata in ziua aia iar raspunsurile sa iasa din mine umbrite putin de treaba asta. Dar din nou, aleg spontanul vs pregatire, cel putin in cazul interviurilor.

Emil Calinescu: Zi-ne, atunci, ca penultima intrebare, ce bloguri cunosti, ce bloguri citesti, ce bloggeri cunosti personal si daca te-a tentat vreodata sa-ti faci blog?

Vlad Logigan: Nu prea am cand sa citesc nici ceea ce ar trebui sa citesc, iar bloguri si mai rar. Imi placeau intr-o vreme surorile..nu mai stiu, doua babe cu un blog umoristic. Am fost tentat sa-mi fac blog pentru ca mai multa lume mi-a sugerat asta, insa n-am avut impulsul nici timpul necesar sa fac asta. Inca. probabil ca in viitor, voi ajunge si eu pe taramul blogurilor.

Emil Calinescu: Ultima intrebare suna cam asa: Ce intrebare i-ai mai adresa lui Vlad Logigan daca ai fi in locul meu? Trebuie sa si raspunzi la ea.

Vlad Logigan: :))))) Habar n-am… Am stat un pic, m-am gandit .. nu stiu..
… Ce te-ai fi facut daca nu te faceai actor, ce ti-ar fi placut sa fii?

Emil Calinescu: Si raspunsul este?

Vlad Logigan: Cred ca dansator. Mi-ar fi placut sa fac asta. dar n-am facut dans de mic… Iar acum e cam tarziu sa ma reprofilez..  Ma uit la copiii de 4-5 ani, ce performante ating in dans, si-mi trece repede gandul ca as mai putea face acum ceva. Dar sa dansez, sa ma exprim prin dans, e unul din lucrurile care imi plac cel mai mult pe lume… De multe ori ies in oras singur, intr-un loc in care n-am mai fost sau intr-unul in care stiu ca n-o sa ma intalnesc cu multi cunoscuti, si dansez singur de nebun intr-un colt, cateva ore. Inchis in bula mea. Imi fac damblaua si aia e. Multi dintre prietenii mei inca se mira de obiceiul asta al meu „cum poti, Vlade, sa iesi singur si sa te si distrezi, fara cunoscuti?” .Uite asa. Imi place sa dansez.

Emil Calinescu: Multumesc, Vlad Logigan pentru interviu. Multumesc cititorilor pentru rabdare. La multi ani inca o data si mult succes in cariera de actor. Ca de obicei, invitatul meu are ultimul cuvant: Vlad, un mesaj pentru cititorii Emilcalinescu.eu.

Vlad Logigan: Un mesaj? Jucati-va oameni buni! Traiti-va vietile asa cum v-ar placea, nu cum e „bine” sau „corect”.