INTERVIUL SAPTAMANII – Șerban Păun:”…și un om ca mine, fără sentimente… are sentimente. Deși eu nu sunt om, ci blogger!”

“[…]cred că nu există problemă cu PC-ul pe care să nu o pot rezolva. Sunt bun, recunosc.”

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la rubrica mea saptamanala de interviuri. In aceasta saptamana am un invitat special. Ca de obicei nu-l prezint eu ci-l las pe el sa se prezinte.

Șerban: În primul rând, nu mă consider „special” pentru că n-am nevoi speciale, dar fie!

Emil Calinescu: Si in al II-lea rand?

Șerban: În al doilea rând, sunt Șerban Păun, vă respir aerul de câteva zeci de ani, sunt pasionat de calculatoare (și cam tot domeniul IT) de prin ’90, din 2006 am un site găzduit pe domeniul propriu ptm.ro (care există de prin 2001-2002). Lucrez în IT și mă lupt cu servere de Linux și Windows, rețele cu sau fără fir și, după cum scrie și pe pagina de about.me, cred că nu există problemă cu PC-ul pe care să nu o pot rezolva. Sunt bun, recunosc.

Emil Calinescu: Site-ul exista din 2001 dar din 2006 e gazduit pe domeniu propriu? Deci pana atunci a fost pe un subdomeniu gratuit?

Șerban: Da. La început era pe defunctul serviciu de la Yahoo, numit 360. Mai apoi a fost pe serviciul (tot defunct) de la Vodafone, numit myX (cu bani, plata prin cartela GSM). După ce am simțit nevoia că vreau mai mult de la site, l-am mutat pe serverul propriu al rețelei pe care am administrat-o aproximativ 7 ani (care încă mai funcționează și în ziua de azi). După despărțirea de rețea, l-am mutat pe un serviciu de găzduire extern, acolo unde se află și în ziua de azi.

Emil Calinescu: Pe acest site este si blogul cu acelasi nume. Ne poti spune cateva cuvinte despre acest blog: despre ce scrii, cateva date statistice daca se poate, daca ai scos sau iti propui sa scoti bani din el

Șerban: Eu prefer să îl denumesc „site”, nu „blog”, tocmai pentru că, dincolo de platforma WordPress, există o mulțime de alte pagini și/sau site-uri, la vedere sau nu, de care mă ocup și cu care îmi exersez talentul în programare web.

Scriu despre orice și nimic. Ca orice blogger, de fapt. Nu mi-am ales un subiect anume. În general, scriu despre orice îmi trece prin cap și orice mă afectează în vreun fel sau altul. De ceva timp mi-am propus să scriu mai multe articole tehnice, specifice domeniului în care lucrez, în speranța că vor fi de folos tuturor celor care caută soluții pe Google și nu le găsesc. 

Numărul de vizitatori nu este un secret, datele statistice fiind disponibile în mod public, pe site. Nu am acest site cu scopul de a face bani din el, nu caut asta neapărat, dar dacă se ivește ocazia, nu zic „nu”. Aștept propuneri!

Emil Calinescu: Dar pana acum ai castigat bani sau alte produse din blog?

Șerban: Da. Singurul câștig de pe urma asta a fost tableta Evolio Aria Mini, primită cadou de la producător, cu ocazia participării la evenimentul de lansare a acesteia. În rest, am fost foarte aproape de a împărți premiul I în campania „Refinanțare BCR”, dar „beneficiarul” ce-mi datorează acel câștig a „uitat” să își recompenseze colaboratorii. Și eu am uitat cum îl cheamă. Și iată cum ajungem la concluzia că, totuși, bloggerii nu sunt oameni.

Emil Calinescu: Daca tot am ajuns la capitolul bloggeri, ne poti spune ce bloggeri ai cunoscut personal? Si, daca se poate, o scurta caracterizare a lor

Șerban: Am cunoscut foarte mulți bloggeri. Mi-ar lua foarte mult să fac o listă cu toți și mai ales să-i caracterizez pe fiecare în parte. În schimb, îți voi spune despre cei câțiva a căror activitate online îmi place. 

Cristian Manafu – îmi place că, spre deosebire de alți bloggeri, scrie pentru cititorul care știe de ce a intrat pe blogul său, nu pentru rătăciții de pe Google. Pentru ca explicația să aibă sens, l-aș putea compara cu Chinezu și comparația ar fi ca între GMail și Y!Mail. Primul – aspect business, curat, funcțional, rar cu bug-uri sau probleme ale interfeței cu utilizatorul. Cel din urmă – primul serviciu de e-mail pe care-l folosește toată lumea, cu funcții înțelese parțial de către utilziatorii săi, cu setări oarecum greu accesibile, un serviciu de care te desparți, dacă vrei mai mult.

Daniel Papa – cei care au auzit de el îl leagă automat de pseudonimul „Papen”. Tot el este cel care a pornit un proiect ambițios, mai exact un blog despre tatuaje, proiect pentru care merită un sincer „jos pălăria!” și toată susținerea din partea celor ce îi împărtășesc această pasiune.

Dragoș „Gușteru” – Prezent mai mult pe Twitter, l-am cunoscut la un TweetMeet. Îl consider omul cu care poți discuta serios oricând, dar și cel cu care poți râde cu lacrimi. Nu are proiecte online, nu se laudă cu unici (pentru că nu are statistici de trafic pe Twitter) și nici nu participă la campanii. Un adevărat Z-lister!

Irina Bărăgoi – unii îi zic „nașa”, „Mercedesa”, „minte de hamster” sau chiar „Măicuța Eurovizia”. Eu îi zic „Da, Irina! Ai dreptate, Irina!”. Deși împărțim puține pasiuni online, îmi place că scrie bine și pune pasiune în asta! Prima impresie legată de aceste 2 calități m-a lăsat mut de uimire, atunci când m-a reprezentat la evenimentul de lansare a tabeletei despre care am zis mai sus. Mi-a plăcut cum a redactat articolul despre eveniment și o recomand din suflet oricui caută un reporter! Cu siguranță se ridică cu mult peste nivelul majorității reporterilor din mass-media autohtonă. A doua oară când am rămas foarte plăcut impresionat de ea a fost cu ocazia articolului despre piesa „Militarul fanfaron”. Din nou un articol scris bine și un interviu pe măsură!

Radu Grecu – încă la început de drum „blogosferic”, scrie cu umor despre lucrurile de zi cu zi. Vă asigur că, dacă intrați o singură dată pe blogul lui și citiți un articol, nu veți ieși fără o frunte descrețită! Citiți-l, urmăriți-i articolele și dați mai departe. Blogosfera românească are nevoie de astfel de bloguri!

“Cu Vali Petcu, așa cum i-am spus și lui, nu mai țin minte cum a început „conflictul”. În schimb, cunoscându-l personal, pot spune că e total diferit de Zoso.”

Emil Calinescu: Ai enumerat bloggerii pe care-i apreciezi. Exista insa bloggeri pe care nu-i apreciezi si despre care ai o parere proasta (offline sau online)?

Șerban: Sunt bloggeri pe care nu-i (mai) citesc și a căror activitate nu-mi face plăcere din diferite motive. Lista e mare și cuprinde mare parte din „A-list”. În general, nu-mi face plăcere să văd cum bloggerul încearcă să vândă castraveți grădinarului, doar de dragul unei agenții (cu grade sau fără) și nici cum orice articol este împachetat în cutii înflorate, asemeni calului troian.

Emil Calinescu: Daca nu vrei sa dai tu exemple o sa te intreb eu punctual despre cativa bloggeri cu care ai avut conflicte de-a lungul timpului. Primii 3 care-mi vin in minte sunt, in ce ordine doresti tu: Vali Petcu – Zoso, Sabina Cornovac si Horea Badau. Totusi, cu primii 2 te-ai impacat. As vrea totusi sa mi-i caracterizezi pe toti 3 si sa punctezi motivele pentru care te-ai “contrazis” (mai mult sau mai putin dur) cu ei.

Șerban: Să înțeleg că nu am scăpare și trebuie să răspund. Cu Vali Petcu, așa cum i-am spus și lui, nu mai țin minte cum a început „conflictul”. În schimb, cunoscându-l personal, pot spune că e total diferit de Zoso.

Relația de amiciție cu Sabina a avut aspect sinusoidal. Cred că motivul principal pentru care a fost așa este tocmai felul ei de a se comporta în online. Uneori se încadrează într-o oarecare măsură la categoria de mai sus și nu mă încântă. Alteori este de admirat pentru sinceritatea cu care scrie pe blog și puterea cu care își menține zâmbetul pe buze.

Horea Bădău ar avea nevoie de un psihiatru. Sau măcar un psiholog. În orice caz, cu o cămașă albă i-ar sta bine. Este personajul cu un nume ce nu-l caracterizează. În limba occitană, „badau” înseamnă o persoană care privește, fără a interveni. Poate reușește să-și modeleze caracterul după numele pe care-l poartă.

Emil Calinescu: Stiu ca (SI) din cauza lui Horea Badau persoanele care termina FJSC-ul nu sunt vazute cu ochi buni. A aparut chiar expresia “minte de FJSC-ista”, expresie pe care o folosesti si tu. Putem caracteriza o facultate si niste absolventi doar prin prisma unui singur profesor?

Șerban: Nu, dar putem caracteriza o fostă „Ștefan Gheorghiu” după ceea ce vedem în zilele noastre. Și dacă nu vedem, atunci CLIC AICI ca să RĂMÂI PROST!

Emil Calinescu: In afara de Sabina, despre care ai spus mai sus si despre care stim ca a absolvit FJSC-ul, ai mai cunoscut alte FJSC-iste? Ti-au dovedit ele inteligenta pe care o dovedesc astfel de titluri ?

Șerban: Nu știam că se dau teste de inteligență la admiterea în FJSC. Deci nu. Sau aș fi preferat să nu.

Emil Calinescu: Nu adica nu ai cunoscut altele?

Șerban: Sau aș fi preferat să nu.

Emil Calinescu: Ok. Observ ca nu doresti sa detaliezi asa ca nu insist. Ai mai dori sa adaugi ceva in legatura cu blogul sau cu bloggerii sau trecem la urmatorul subiect?

Șerban: Da. Le-aș recomanda să aibă buzele mai puțin ascuțite, atunci când e vorba să trăiască pe spatele vreunei campanii sau agenții și să fie obiectivi. Subiectivitatea în presă (fie ea și online, deși mai e mult până departe) naște proști, iar asta se poate vedea cu ușurință în „marea majoritate” a blogurilor românești.

Emil Calinescu: Ok, ajungem acum la pasiunea ta pentru calculatoare. Ai spus ca ai aceasta pasiune din 1990. Dupa cate mi-ai spus tu nu demult, inca te mai pasioneaza vechile calculatoare HC. Ne poti detalia un pic aplecarea ta pentru astfel de “antichitati” (in sensul bun al cuvantului)?

Șerban: Ți-aș putea povesti o săptămână fără oprire despre HC-uri și tot nu ți-aș zice tot! HC a fost primul meu contact cu un calculator. M-a fascinat de la început și nu m-am desprins de el până când am avut PC. Rămâne, după părerea mea, cel mai bun calculator autohton cu cel mai bun procesor pe 8 biți (Zilog Z80) și cu cele mai multe posibilități de extindere. Este calculatorul pe care am descoperit primele jocuri, am auzit primele melodii digitale, am văzut primele animații 3D și cel de care nu mă voi desprinde vreodată. În prezent vreau să-mi transfer toată munca de pe HC pe PC, iar când voi face asta, fii sigur că va fi publică, prin intermediul site-ului.

Deși, în prezent, lucrez pe un PC, HC-ul îmi este aproape, atât sufletește cât și fizic – la doar 2 metri de biroul meu, așteptând butonul de alimentare în poziția „PORNIT”.

Emil Calinescu: Si ce inseamna sa-ti transferi toata munca de pe HC pe PC? In ce va consta acest lucru?

Șerban: În copierea dischetelor de 3.5″ HD pe PC, ceea ce presupune un program special și un adaptor video pentru conectarea HC-ului la monitorul LCD, adaptor ce trebuie să sosească de la prietenii din est.

“Filmele sunt doar un mod de relaxare a creierului. În plus, nu am mai văzut un film cu adevărat bun de la „Eternal sunshine of the spotless mind” și „A beautiful mind” încoace. Iar dacă vorbim de animație, atunci e de la „Ice age” și „Monsters Inc.” încoace.”

Emil Calinescu: Bafta. Astept anuntul cu privire la succesul acestui transfer. Iar eu trec mai departe si te-as ruga sa-mi spui ce hobby-uri ai in afara de pc-uri /hc-uri?

Șerban: Să fie! În afară de calculatoare, îmi place mult să merg cu trenul, deși nu fac asta foarte des. Gândidu-mă la hobby-urile mele, îmi dau seama că, în ultima perioadă, n-am avut timp pentru ele. Dar am de gând să acord mai mult timp tenisului de câmp, mersului pe bicicletă, înotului, și nu în ultimul rând prietenei mele.

Emil Calinescu: Filmele nu fac parte din hobby-urile tale? Stiu ca legat de filme esti destul de pretentios.

Șerban: Filmele sunt doar un mod de relaxare a creierului. În plus, nu am mai văzut un film cu adevărat bun de la „Eternal sunshine of the spotless mind” și „A beautiful mind” încoace. Iar dacă vorbim de animație, atunci e de la „Ice age” și „Monsters Inc.” încoace.

“[…]televiziunile românești se adresează unui public cu la fel de multe clase precum trenul”

Emil Calinescu: De la filme trecem la muzica. Si te voi ruga sa spui genul /genurile tale preferat/e si formatia/formatiile tale de suflet.

Șerban: Mă simt ca în școala generală, când completam oracole. Nu am un singur gen preferat sau o anumită formație, dar ascult întotdeauna cu plăcere Minimal Tech, House, D’n’B, dar și Rock, Blues sau muzică clasică. Muzică bună să fie!

Emil Calinescu: Si nicio formatie preferata? Sau vreun cantaret?

Șerban: Mă gândeam la Fuego, dar mi-am dat seama că ai întrebat de „un cântăreț”… Formația preferată, din cele românești, este Moonlight Breakfast.

Emil Calinescu: Legat de acest subiect, zi-mi daca te pasioneaza concursurile tip Vocea Romaniei ori X-factor. Ori poate preselectiile nationale pentru Eurovision.

Șerban: Sunt sigur că am răspuns mai sus, atunci când am zis că îmi place muzica bună, iar astfel de emisiuni de duzină nu făceau parte din răspuns. În primul rând pentru că televiziunile românești se adresează unui public cu la fel de multe clase precum trenul, în al doilea rând pentru că și ele, asemeni majorității bloggerilor, sunt subiective și distorsionează realitatea, doar de dragul succesului la public.

Emil Calinescu: Interviul se apropie de final. Pun insa o ultima intrebare devenita deja clasica: ce intrebare/i ai mai fi pus tu daca i-ai fi luat interviu lui Serban Paun? Si, bineinteles, rugamintea este sa si raspunzi la ea/ele.

Șerban: „De ce ești, mă, hater?” Iar răspunsul meu ar fi fost: „Pentru că pot și vreau să mă descalific total ca persoană, făcând bășcălie și bălăcărind lumea pe Facebook, Twitter și pe unde mai apuc, chiar dacă asta ar fi o surpriză la care nu v-ați fi așteptat. Pentru că și un om ca mine, fără sentimente… are sentimente. Deși eu nu sunt om, ci blogger!”.

Emil Calinescu: Acum in incheiere mai trebuie sa faci un singur lucru: sa transmiti un mesaj cititorilor acestui blog.

Șerban: Căutați clipul „Bill Hicks – It’s Just A Ride”, ascultați cu atenție și băgați la cap. Să fie bine!

(clipul invocat este)

Emil Calinescu: Multumesc Serban. Si va multumesc si voua, cititorilor mei, pentru ca ati avut rabdare sa cititi acest interviu pana la capat. Pana la urmatorul interviu: salutari BLOGOSFERICE (deci total INUMANE) tuturor!

Comments

comments

2 thoughts on “INTERVIUL SAPTAMANII – Șerban Păun:”…și un om ca mine, fără sentimente… are sentimente. Deși eu nu sunt om, ci blogger!”

  1. Pingback: Interviu cu Șerban Păun

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !