Interviul săptămânii – Raluca Cincu: Slogan? „Să-mi sară ochii dacă fur un ban!”

„Emil, eu nu mai am nevoie de nicio prezentare, dar hai să-ţi fac hatârul: Cincu. Raluca Gabriela Cincu.”

 

Emil Călinescu: Salutare şi bine v-am regăsit la cea mai populară rubrică de pe emilcalinescu.eu! Ca de obicei, voi lăsa invitatul meu să se prezinte.

Raluca Cincu: Bună (încă) seara! Emil, eu nu mai am nevoie de nicio prezentare, dar hai să-ţi fac hatârul: Cincu. Raluca Gabriela Cincu.

Emil Călinescu: Precum James Bond. Am înţeles. Începem direct, cu „latura” ta online. Ne spui câteva cuvinte despre blogul tâu, cum ţi-a venit ideea, de ce un blog despre gramatică, cum îţi merge ca trafic …

Raluca Cincu: Aveam ideea de mult, pentru că obiceiul (bun sau prost) de a corecta pe toată lumea nu e de ieri, de azi. S-a format în gimnaziu. A stat cuminte acolo…până în 2012, luna octombrie.

Nu mă bat cu pumnii în piept, dar reminiscenţele olteneşti din arborele genealogic mă determină să mă laud: am depăşit pragul de 16.000 de vizualizări. Sunt perioade în care nu scriu nimic, dar tot sunt urmărită de aproximativ 30-40 de persoane zilnic.

Emil Călinescu: Şi ce anume te-a determinat? A fost vreun eveniment care te-a făcut să-l deschizi?

Raluca Cincu: Prietene, stai aşa, că am ceva pe aragaz şi dau foc la casă! Revin imediat!

Emil Călinescu: Flăcări, ard în flăcări/Pentru tine…

Raluca Cincu: Gata, incendiu stins din faşă! Poţi lasă asta, ca să vadă lumea că sunt şi gospodină. Aşa, ce ziceam? Nu a fost ceva care să mă determine să scriu. M-a lovit ideea pe nepregătite.

Emil Călinescu: Şi ce anume te determină să continui?

Raluca Cincu: Faptul că toţi din jur îmi spun că le place cum şi ce scriu. Cam atât (pentru moment).

Emil Călinescu: Şi despre ce anume scrii pe blog?

Raluca Cincu: Dezbat norme gramaticale, iau agramaţii la mişto, am şi o categorie extra, unde scriu şi despre probleme sociale… O să te iei de mine, că scriu un pic mai încet. Asta e! Eu nu scriu pe blogul nimănui, mai ales pe-al meu, fără diacritice.

 

„[…]Emil, pot să te bat la orice oră din zi şi din noapte.”

 

Emil Călinescu: Şi în primavara lui 2013 ai participat la SuperBlog…

Raluca Cincu: Da, am participat pentru prima şi ultima oară la supercompetiţia bloggerilor.

Emil Călinescu: Spune-ne întâi cum ai aflat de ea!

Raluca Cincu: După ce mi-am creat blogul, l-am înscris pe toateblogurile.ro. De acolo am aflat despre SuperBlog. Pe urmă, mi-au spus „haterii”, cum obişnuieşti tu să-i numeşti, că e mai bine stau în banca mea, că e o competiţe grea, că nu mă pot bate cu veteranii, că totul e aranjat… Asta m-a ambiţionat şi mai mult. În viziunea unora…şi bacalaureatul e aranjat, dar asta înseamnă că nu trebuie susţinut examenul?

Emil Călinescu: Şi cum te-ai descurcat? Scriai, totuşi, pe teme despre care nu mai scrisesei până atunci.

Raluca Cincu: M-am descurcat destul de bine, am obţinut peste 80 de puncte la toate probele, la câteva am luat chiar peste 95. Problema a fost că am întârziat cu publicarea articolelor pe platformă şi am fost penalizată de vreo două ori.

Eu pot scrie despre orice, Emil. Chef să am.  Am creat o categorie specială, Spring SuperBlog 2013, şi am scris acolo, ca să nu amestecăm crema de faţă cu pronumele relativ „care”, cu funcţia de complement direct, PE care unii nu-l folosesc cum trebuie.

Emil Călinescu: Pe ce loc te-ai clasat şi pe ce loc te-ai fi clasat dacă nu aveai penalizările?

Raluca Cincu: Am fost a şaptea în clasament şi, dacă aş fi citit şi eu regulamentul până la capăt, aş  fi terminat competiţia pe locul 4.

Emil Călinescu: Şi spui că este prima şi ULTIMA participare. De ce ultima? Nu te mai tentează să participi?

Raluca Cincu: Nu, mi-am făcut numărul. Cu acordul organizatorilor şi din dragoste pentru acest proiect, am hotărât să rămân partener SuperBlog pe viaţă şi pe gratis.

Emil Călinescu: Locul 7 la prima participare consideri că este maximul pe care îl poţi atinge?

Raluca Cincu: Nu, Emil, pot să te bat la orice oră din zi şi din noapte. Participarea la SuperBlog a fost o experienţă foarte plăcută, însă ştii cum e: „Veni, vidi”, da’ mai şi pleci. Am impresia că pot face mai multe în calitate de partener. Ai văzut şi tu, au văzut şi alţii acest lucru. Eu nu renunţ uşor, nu mă mulţumesc cu puţin şi, tocmai din acest motiv, vreau să  fiu partener media SuperBlog. Până la urmă, sunt „om de publicitate”, asta îmi place să  fac,  iar faptul că am câştigat acest titlu înseamnă că asta trebuie să fiu.

Emil Călinescu: Atunci fă un lucru specific partenerilor SuperBlog: dă nişte sfaturi participanţilor din actuala ediţie!

Raluca Cincu: Sfat? Participaţi şi aşteptaţi-vă să câştigaţi! Orice, nu contează! Pentru cei care nu participă…n-are SuperBlogu’ premii. Nu spui poezia, nu-ţi dă Moşu’ cadouri.

Emil Călinescu: Ai mai participat la alte concursuri blogosferice în afară de SuperBlog?

Raluca Cincu: Nu, blogul meu fusese înfiinţat în octombrie 2012, nu ştiam mai nimic despre blogosferă…A fost singura competiţie de acest tip la care am participat. Şi cred că va rămâne singura.

Emil Călinescu: Cineva, din public, mă roagă să te întreb dacă doreşti să participi la Eurovision.

Raluca Cincu: Ha! Ha! Ce-am mai râs! O să se supere unii, dar am impresia că Eurovision România chiar este un concurs aranjat. În concluzie, n-am să particip.

Emil Călinescu: Le-am dat cititorilor clipul, să ştie şi ei la ce ma refer. Te voi întreba, însă, dacă a fost prima oară când ai cantat? Ai mai facut karaoke pânâ acum?

Raluca Cincu: Având în vedere faptul că Intercontinentalul şi Casa Poporului sunt încă în picioare, nu, nu m-am mai dat în spectacol până acum. Eu i-am zis Claudiei că…mai bine…poate nu….da’ ea „Batman, Batman!”. A se observa că eu sunt doar un bun textier. ATÂT! A, şi că sunt o idioată, adică-mi vin idei.

Emil Călinescu: Revenind la blogul tău, ne spui ce avantaje ţi-a adus până acum? Bani, produse ori invitaţii la evenimente (exceptând premiile de la Ediţia Spring SuperBlog 2013)?

Raluca Cincu: Am colaborat cu mai multe site-uri şi, contra unor sume modice, le-am corectat ortografic, ortoepic, ortopedic, ortodontic materialele pe care voiau să le publice.

Emil Călinescu: Advertoriale nu ai scris?

Raluca Cincu: Nu. Singurul advertorial scris pe blogul meu este cel pentru cartea Antoniei Bălan, „Te iubesc, Filip!”, pentru că mi-a plăcut şi pentru că ştiu cât a muncit la ea.

Alături de autoarea romanului „Te iubesc, Filip”, Antonia Bălan

Emil Călinescu: Pentru care ai primit 0 lei.

Raluca Cincu: Nu numai atât, dar am şi refuzat să-mi ofere cartea. Am plătit-o, pentru că nu sunt de acord cu ideea că artiştii trebuie să ne încânte PUNCT. Ei trebuie să trăiască, să se promoveze, să evolueze. Asta într-o lume în care nici bătaia nu e degeaba.

Emil Călinescu: Pentru că am ajuns la capitolul cărţi, te-ai gândit vreodată să scrii o carte?

Raluca Cincu: M-am gândit, Emil. Am vrut să scriu un dicţionar de argou, unul nou, de fapt. Cel al lui George Volceanov nu cuprindea „noua colecţie”. Mi-am dat seama că nu e aşa simplu, mai ales că aveam nevoie şi de sfatul, de susţinerea unor lingvişti. Da’ nu-i nimic, acum am dicţionarul meu.

Emil Călinescu: Dar un roman te-ai gândit să scrii?

Raluca Cincu: Nu prea am despre ce. Pentru o biografie…sunt prea tânără, pentru ceva serios…nu sunt eu serioasă. Cam despre ce-aş putea scrie? Zi tu!

Emil Călinescu: Păi nu ştiu experienţele tale de viaţă. Eu te-am întrebat doar dacă ai scrie. Dacă nu ai scris încă, te rog să ne spui cartea ta preferată. Dacă nu scrisăşi tu, măcar zi-ne de cărţile altora!

Raluca Cincu: Chiar acum, când îţi răspund la întrebări, urmăresc pe Youtube filmul „Cuibul de viespi” (după „Gaiţele” lui Kiriţescu). Îmi plac autorii români. Îţi fac o listă scurtă, pentru că e cam greu să aleg: „Şatra”, „Desculţ”, „Moromeţii”, „Jar”, „Calea Văcăreşti”, „Momente şi schiţe”, „Mara”, „Ion”, „Delirul”, „Ciuleandra”, „Calea Victoriei”, „La Medeleni”, „Papucii lui Mahmud”. Nu este bibliografia pentru bac la Limba română, ci este doar un strop din ceea ce ar trebui să citim cu toţii, la un moment dat, în viaţa asta. Rămâi înmărmurit când vezi cât de frumos scriu ai noştri. Îmi mai plac şi autorii ruşi.

Emil Călinescu: Nu ai, totusi, o carte preferata?

Raluca Cincu: Ba da. Uite acum mi-a venit în minte „În casa bunicilor”, de Ionel Teodoreanu.

 

„Am predat câteva ore, pentru că aveam de bifat modulul pedagogic. Mi-a plăcut, m-au plăcut şi elevii (nu mă mai lăsau să plec). Profesorul de serviciu m-a gonit în bancă, după ce m-a găsit la catedră şi m-a confundat cu o elevă de clasa a VIII-a, a fost drăguţ.”

 

Emil Călinescu: Te-ai gândit vreodată să te faci profă de română?  (întrebare venită tot din public)

Raluca Cincu: Am predat câteva ore, pentru că aveam de bifat modulul pedagogic. Mi-a plăcut, m-au plăcut şi elevii (nu mă mai lăsau să plec). Profesorul de serviciu m-a gonit în bancă, după ce m-a găsit la catedră şi m-a confundat cu o elevă de clasa a VIII-a, a fost drăguţ.

Eu am avut un model, Emil: pe profesoara de Română din gimnaziu. Nu cred că m-aş putea ridica vreodată la nivelul dumneaei. Dar pot să încerc. Mai ştii cum e viaţa? Mâine-poimâine mă vedeţi la ştiri…din cauză că am bătut un elev care nu ştia că „noştri” nu se scrie cu doi „i”.

Emil Călinescu: Imaginează-ţi că acum eşti profesoară. Ce pedepse ai da elevilor care fac greşeli gramaticale? De bătut să zicem că n-ai voie, aşa că ţi-aş cere nişte pedepse legale, dacă se poate.

Raluca Cincu: Nu i-aş  lăsa să ajungă în clasa a IX-a, e simplu. Ştiu că sunt obligatorii zece clase, dar eu nu le-aş permite să treacă de gimnaziu. Acolo se învaţă prima oară carte, în gimnaziu. Nu ştii, nu mergi mai departe. Tu întâi îţi tragi bocancii în picioare? Nu, întâi  îţi îmbraci pantalonii.

Emil Călinescu: Dar dacă ai avea puterea, să zicem în Parlament, ce pedepse ai aplica, în mod oficial, celor ce se exprimă incorect în spaţiul public?

Raluca Cincu: Hai să nu exagerăm! Bine, hai să exagerăm! Le-aş retrage cetăţenia. Am exagerat, nu?

Emil Călinescu: O pedeapsă mai soft nu ai?

Raluca Cincu: Ba da…I-aş trimite la şcoală. Din nou şi din nou, şi din nou, şi din nou.

Emil Călinescu: Precum conducătorii auto care sunt nevoiţi să repete şcoala de şoferi în situaţia în care comit abateri grave la volan?

Raluca Cincu: Ai văzut că ştii? Limba şi tradiţiile sunt singurele bunuri care i-au rămas poporului român. Dacă ne batem joc şi de ele…

Emil Călinescu: Expresia „grammar nazi” te caracterizează? Sau ai una mai bună, care să ţi se potrivească?

Raluca Cincu: Prefer „semienervantă”, cum mi-a zis Daniela (alias Pishky). Am ales să  folosesc un stil comic tocmai din acest motiv, ca să nu sară unii de fund în plan vertical, direcţia în sus. Dacă ai observat, până şi numele blogului meu e paşnic. Românii ştiu, da’ le e lene să.

Emil Călinescu: Un cititor mă pune să te întreb…citez: „ce o face să fie atât de înţepată, excluzând faptul că este olteancă”? “Înţepată” este echivalent cu “semienervantă”?

Raluca Cincu: Spune-i că am şi coatele ascuţite! Nu suport românii leneşi, românii care pun cartea în cui după ce termină şcoala, românii care îşi aleg modele nepotrivite, inculte, urmându-le exemplul, românii care îşi perie copiii, chiar dacă “loazele” nu vor să înveţe („Lasă, tată, că şi eu am patru clase! Ce, nu e bine?”, zise Gicu şi mai luă două seminţe cu un gât de bere, scărpinându-se pe burtă, în faţa televizorului, „La Măruţă”).

 

„Slogan? „Să-mi sară ochii dacă fur un ban!””

 

Emil Călinescu: Dacă nu ai fi fost copywriter şi bloggeriţă, ce anume te-ai fi făcut? Şi ce anume doreai să te faci când erai mică?

Raluca Cincu: Actriţă. Actriţă de teatru. Am fost actor-păpuşar în copilărie. Acum vreau să…nu-ţi zic, că tu râzi. Vreau să candidez, independent, pentru o funcţie politică înaltă. Cât mai înaltă. Cea mai înaltă. Mai aştept până împlinesc 35 de ani. Ţi-am zis să nu râzi? Ţi-am zis.

Apropo, în cartea mea de muncă scrie „corector text”, dar îmi place mult copywritingul. Fac de toate: pot organiza un eveniment cap-coadă, pot promova o firmă sau un proiect de la 0 etc. Cereţi şi vi se va da!

Emil Călinescu: Zi-ne măcar sloganul cu care vei candida! CANDIDATA CARE ESTE VREA SĂ TE ÎMBOGĂŢEŞTE! Sună bine? Zi-ne sloganul acum!  Sau e secret până  la 35 de ani?

Raluca Cincu: Slogan? „Să-mi sară ochii dacă fur un ban!”

Emil Călinescu: Totusi, care este legătura între funcţia politică şi „actor-păpuşar”? Este vreun apropo subtil sau fac eu prea multe asocieri?

Raluca Cincu: Deja ai luat-o prin porumb. Actoria te ajută mult în momentul în care trebuie să ţii un discurs. Ţi-e cunoscută definiţia asta: CREIER=organ care începe să funcţioneze în momentul în care te naşti şi nu se opreşte până în momentul în care trebuie să iei cuvântul în public? Asocierea pe care ai făcut-o nu este întâmplătoare. Ai dreptate, unii români s-au obişnuit şi se complac în a fi trataţi ca nişte marionete. Eu sunt pe  „baterii”,  nu „pe sfori”. Duracell.

Emil Călinescu: Dacă tot suntem la capitolul teatru, ne spui cel mai bun spectacol de teatru văzut şi actorul tău preferat (dacă ai vreunul)?

Raluca Cincu: O iau pe dos. Doamna Maia. Piesa „Mic şi-al dracu'”. Teatrul Evreiesc de Stat. Eu nu o să înţeleg niciodată cu ce se hrăneşte femeia asta. Probabil cu ambrozie şi nectar.

Emil Călinescu: De ce nu scrii şi despre teatru pe blogul tău? Ori despre cărţile citite…

Raluca Cincu: Uite…o să scriu. Mersi pentru sugestie!

Emil Călinescu: Filmele te pasionează? Ne poţi spune filmul preferat?

Raluca Cincu: De curând, am văzut 12 ani de sclavie. M-am cutremurat, pentru că am realizat că fenomenul este departe de a se fi sfârşit. Nu pot să spun că mi-a plăcut (nu are cum să-ţi placă aşa ceva), dar m-a impresionat. De plăcut, mi-a plăcut Jocul lui Ender. L-am văzut anul trecut.

Emil Călinescu: Întrebare din public: care dintre galele SuperBlog ţi-a placut cel mai mult? Cea din primăvara, din RSS, sau cea de la Straja?

Raluca Cincu: La cea din primăvară nu am participat, pentru că oiţa şi-a serbat ziua de naştere cu prietenii. Deci, în mod logic şi indubitabil (cum zicea conu’ Iancu), mi-a placut cea din iarnă, de la Straja. Anul acesta, aş vrea să-mi serbez cele nu spui câte primăveri şi alături de superbloggeri.

Gala SuperBlog 2013 – Straja

Emil Călinescu: Lasă, că ne zici atunci, live, iar noi îţi vom zice “La mulţi ani!” în funcţie de câte beri ne vei da.

Raluca Cincu: „Mai” mă gândesc.

 

„Indexul la apometre se va comunica în zilele de 6.06 ale fiecărei luni”

 

Emil Călinescu: Care este cea mai amuzantă eroare gramaticală PE care ai întâlnit-o?

Raluca Cincu: Nu ştiu dacă e gramaticală, ţine mai mult de logică. La avizierul din scara blocului fusese afişat anul trecut următorul mesaj: „Indexul la apometre se va comunica în zilele de 6.06 ale fiecărei luni”.

Emil Călinescu: Revenind la blogul tău, o întrebare pe care cred că ţi-am mai pus-o în particular, dar aş vrea să răspunzi pentru cititori: de ce nu are domeniu propriu? Mulţi zic că ar merita acest „cadou”.

Raluca Cincu: Asta vreau să fac până la finalul anului curent, să-l trec pe .ro. WordPress m-a ajutat foarte mult „să cresc” pe Google. O să cumpăr domeniul de la ei. Dacă ai sfaturi, le aştept cu plăcere. Unde nu ştiu, eu întreb. Asta ca să nu creadă  lumea că le ştiu chiar pe toate. Nu le ştiu, dar am bunul-simţ să învăţ. Nu trece o zi fără să învăţ ceva, fără să citesc ceva.

Emil Călinescu: După interviul dat la radio, acesta cum ţi s-a părut?

Raluca Cincu: Foarte tare, frate! De diacritice nu mă mai întrebi? Hai, întreabă-mă! Curaj!

Emil Calinescu: Păi acum era #momentulăla, dar mi-l stricaşi tu. Voiam să zic acum că diferenţa dintre interviul scris şi cel oral (fără conotaţii sexuale) este dată de…diacritice. Damn, acu’ nu mai fusăşi semienervantă…fusăşi…

Raluca Cincu: Superenervantă, ştiu. Eu am o singură întrebare. Bine, două:

1.Câte litere conţine alfabetul limbii române?

2. Dacă răspunsul este „31″, de ce unii folosesc doar 26? Nu reuSHesc să înţeleg, să moară peSHtiSHorii mei!

Emil Călinescu: Dacă răspund în stilul meu la întrebările tale, mă înjuri?

Raluca Cincu: Ia să te-aud!

Emil Călinescu: Răspunsul la prima întrebare este “fără număr”. Răspunsul la a doua întrebare: dacă tu ştii că există în casa ta un ciocan, trebuie neapărat să-l foloseSHti?

Raluca Cincu:  Primul răspuns: interesant, dar tot treizeci şi una de litere sunt.

Al doilea: Ţii minte ce spuneam mai devreme despre limbă şi tradiţii? Nu dau cu parul, dar încercaţi să înţelegeţi că astea ne-au  mai rămas. Măcar încercaţi. Uite, nu mai iau drept exemplu Germania, Portugalia, Norvegia,  Franţa (ţări ale căror site-uri sunt scrise cu diacritice, adică în limba „ proprie şi personală”). Noi suntem noi şi suntem cei mai cei. Habar n-au unii ce popor şmecher (cu „ş”) suntem (da, mai sunt pasionată şi de istoria şi cultura dacilor, domenii pe care le studiez săptămânal). O să-ţi povestesc cu altă ocazie cât de tari suntem, de fapt.

Raluca Cincu în costum popular

Emil Călinescu: Totuşi, pe site-ul SuperBlog se scrie fără diacritice. Ai participat la un concurs care NU încurajează diacriticele Nu e paradoxal?

Raluca Cincu: De unde ştii tu că nu le încurajează? Scrie undeva să nu le foloseşti? Nu scrie.

Emil, în viaţă trebuie să fii tu un exemplu pozitiv pentru alţii. Dacă ne ghidăm după principiul că „dacă ăla nu face, eu de ce să fac?”, nu ajungem nicăieri. Ne învârtim în jurul cozii. Vrei să punem un pariu? Vrei să vezi că, dacă scrii şi tu cu diacritice, îţi vor mai urma şi alţii exemplul? Doar eşti ĂL MAI MINUNAT!

Emil Călinescu: Totusi, tu legitimezi un blogger care scrie fără diacritice acordându-i un interviu. Unde mai e valabilă chestia cu exemplul personal în asta?

Raluca Cincu: Păi eu scriu cu diacritice, nu-i exemplu personal? Eu cred într-o lume mai bună, curcubee, inimioare, fluturaşi, văcuţe mov, vată de zahăr, mere coapte cu stafide şi scorţişoară etc. Totul pleacă de la chestii aparent banale, Emil. Eu am încredere în tine şi îmi place cum scrii. Chiar îmi place, deşi ne luăm la mişto de fiecare dată când ne întâlnim online. Fii atent! Azi scrii cu diacritice, mâine laşi capacul de la toaletă jos, poimâine îţi speli farfuria din care ai mâncat, răspoimâine ţii o conferinţă internaţională despre…ce vrei tu şi tot aşa. Învăţaţi să evoluaţi, nu vă opriţi, nu daţi înapoi!

SuperBlog Meet cu 2 persoane – decembrie 2013

Emil Călinescu: Ne vorbeşti, pe final, despre mândria de a fi olteancă?  Să ne dai exemple de momente când ai simţit maximă aceasta mândrie!

Raluca Cincu: M-ai făcut să lăcrimez, dar doar un pic. Sunt mândră de tati al meu, olteanul-şef (mama e bucureşteancă). Olteanul-şef, de o lună de zile, are grijă de noi de undeva de Sus. Nu vreau să cad în derizoriu, dar uite că, dacă tot ai adus vorba, acum trăiesc momentul de maximă mândrie. Sunt şi voi fi mândră de tatăl meu…care şi-a depăşit condiţia, care a copilărit şi a trăit fără tată, care a învăţat, care şi-a întemeiat o familie, care a muncit până a dat în brânci, care a avut grijă, ca nimeni altul, de trei „pupeze” (eu, mama şi soră-mea). Eu îi moştenesc altruismul, soră-mea îi moşteneşte trăsăturile fizice şi ambiţia.  Mulţumesc pentru întrebare, chiar a venit la fix!

 

„Peste 10 ani, mă văd preşedinte. Dacă nu de stat, măcar de asociaţie de locatari.”

 

Emil Călinescu:  Nu ăsta era scopul întrebării… Nici nu ştiu dacă să mă bucur că am adus aminte sau nu… Mai bine trecem peste şi te pun să te gândeşti la viitor: cum te vezi peste 10 ani?

Raluca Cincu: Peste 10 ani? În primul rând, mă văd aşezată (deja) la casa mea, alături de un bărbat care să mă susţină moral, să mă protejeze şi pe care să nu-l dezamăgesc niciodată + un copil. Pe plan profesional…Măi, să zic, să nu zic? Ia uite! Da’ ce-are dacă zic? Măcar atât să fac şi eu, să zic! Peste 10 ani, mă văd preşedinte. Dacă nu de stat, măcar de asociaţie de locatari.

Emil Călinescu: Ştii penultima întrebare a tuturor interviurilor mele?  E un fel de test, să văd dacă mă urmăreşti.

Raluca Cincu: Habar n-am. Scrie-mi-o în privat, ca să pară că sunt fanul tău număru’ unu!

Emil Călinescu: Neah, aici, în public, să vadă tot poporul (cel OTV-ist şi ne-OTV-ist) că nu ascundem nimic. Aşadar, întrebarea sună în felul următor: Ce întrebare i-ai mai pune Ralucăi Cincu dacă ai fi în locul meu? Singura condiţie este să şi răspunzi la acea întrebare pe care ai pune-o.

Raluca Cincu: Întrebare: – Ce faci, pisi?

Răspuns: – Bine, pisi.

E prea abruptă?

Emil Călinescu: Nu ştiu. Cititorii vor decide. Tu ce crezi? Este sau nu prea abruptă?

Raluca Cincu: Eu cred că e ce trebuie. Decât să mă întreb dacă voi mări taxele după ce ajung preşedinte şi să nu ştiu ce să răspund, mai bine las-o pe-asta.

Emil Călinescu: La final, o provocare: n-ai fost încă profă, dar te pun să fii. Te pun să dai o  notă acestui interviu şi intervievatorului. Să spui ce a avut bun, ce i-a lipsit, ce ar trebui pe viitor. Nota să fie de la 1 la 10, asta ca să nu ai voie să dai nota 0… Deci, ce notă ai da acestui interviu ?

Raluca Cincu: Nu, bre, 100, c-a-nceput Spring Superblog!

Emil Călinescu: Adică este un interviu perfect, un dialog între un intervievator perfect şi un intervievat perfect?

Raluca Cincu: Ai văzut? Tu eşti CEL MAI MINUNAT, eu sunt CEA MAI EXCELENTĂ. Ori suntem pleonastici, ori nu mai suntem.

Emil Călinescu: Teoretic, îmi mai întrebam invitaţii ce parere au despre mine şi blogurile mele. Dacă le urmăresc, de ce le urmăresc, ce ar trebui să mai fac. Mai are rost să te întreb asta dacă ai spus că-s cel mai minunat?

Raluca Cincu: Nu, n-are.

Emil Călinescu: Transmite atunci un mesaj de final cititorilor Emilcalinescu.EU !

Raluca Cincu: Dragi cititori, vă rog să mă anunţati când începe Emil să folosească diacriticele! Dau de băut. Glumesc. Staţi pe-aici (pe blogul lui), fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi!

Concluzia: Emile, BANII!

Emil Călinescu: Dragi cititori, eu ţin la Raluca şi am grijă de buzunarul ei. Şi nu glumesc: n-o pun să ne dea de băut, nici mie şi nici vouă. Îi mulţumesc, însă, pentru interviu şi pentru cuvintele frumoase spuse despre mine. Vă mulţumesc şi vouă, pentru că aţi avut răbdare să ne citiţi până la capăt. Salutări OLTENEŞTI tuturor!

Raluca Cincu: Emile, BANII!!!!

Emil Călinescu:‎ Ce bani?

Raluca Cincu:‎ Frate, Drăguşanca ia o târlă de bani pentru un interviu. Eu sunt mai fraieră? N-am înţeles! BANII!!!!!