INTERVIUL SAPTAMANII – Laura Lazarescu: “Love building este un proiect de suflet”

Laura Lazarescu: “In 2012 mi-am sustinut doctoratul cu tema Sound Design in filmul american de animatie”

Emil Calinescu: Salutare tuturor. Acelasi Emil Calinescu sunt si va salut de la o noua rubrica pe frumosul meu blog. Ati ghicit: e vorba de interviuri. Ar trebui sa prezint pe prima mea intervievata. Nu voi face asta pentru ca o voi lasa pe ea sa se prezinte.

Laura Lazarescu: Salutare tuturor. Sunt Laura Lazarescu, Sound Designer si Editor

Emil Calinescu: Buna Laura si iti multumesc ca ai acceptat invitatia mea. Primul subiect pe care doresc sa-l abordam este legat de filmul Love Building, unde ai lucrat la a sa coloana sonora. As vrea sa stiu pentru inceput cum ai fost cooptata in echipa Love Building?

Laura Lazarescu: Cu Iulia Rugina mai lucrasem deja la 3 scurtmetraje, iar la vremea cand lua nastere scenariul pentru Love Building, eu eram in Berlin, intr-un stagiu de cercetare pentru doctoratul meu. Ea mi-a spus despre proiect, mi-a trimis scenariul si cumva a fost o colaborare f naturala si “de la sine inteleasa”, mai ales ca tot din Berlin colaborasem cu ea la Tabasco (din cadrul filmului 30/40/50). Intre timp revenisem in Romania si am putut sa lucram de pe “pamant romanesc” impreuna la film.

Emil Calinescu: Ai spus doctorat? In ce anume iti faci doctoratul?

Laura Lazarescu: Dupa 3 ani de cercetare la UNATC, incluzand un an la Facultatea de Film Konrad Wolf in Potsdam-Babelsberg/Berlin, mi-am sustinut in iunie 2012 doctoratul in domeniul cinematografie si media, cu subiectul “Sound Design in filmul american de animatie”.

“Vineri in jur de 11 – inceputul unei frumoase prietenii care a durat pana azi”

Emil Calinescu: Felicitari pentru aceasta realizare. Revenind la Iulia Rugina, ne poti spune cum ai cunoscut-o?

Laura Lazarescu: La final de anul 2 am colaborat cu un regizor american, am fost la filmari unde Iulia era asistenta de regie. Ea era in anul 4, lucra la filmul “Vineri in jur de 11” si avea mari probleme cu sunetul. Dintre colegii ei nu prea avea cu cine sa lucreze si, la recomandarea acelui regizor american, a decis sa lucreze cu mine Sound Design-ul la Vineri. A fost o dovada de maxima incredere din partea Iuliei (nici nu ma stia foarte bine, eram si anul 2), dar a fost unul dintre cele mai frumoase proiecte la care am lucrat vreodata. Am realizat impreuna toate aspectele sunetului, de la inregistrari de post-sincron de dialog, zgomote, concept, design, si a fost si inceputul unei frumoase prietenii care a durat pana azi.

Emil Calinescu: Vineri in jur de 11 a fost primul scurt-metraj la care ai lucrat alaturi de Iulia sa inteleg?

Laura Lazarescu: da

Emil Calinescu: Celelalte 2 care sunt?

Laura Lazarescu: Captivi de Craciun si Tabasco din cadrul proiectului 30/40/50

Emil Calinescu: Proiectul 30/40/50? Poti fi mai explicita te rog?

Laura Lazarescu: Este un mediumetraj care contine 3 scurtmetraje realizate de 3 regizoare, printre care si Iulia. Cu catva timp inainte se realizase un proiect similar, cu tematica “Un barbat urmareste o femeie”, aici fiind tema inversata, “O femeie urmareste un barbat”. 30, 40, respectiv 50 sunt varstele femeilor protagoniste. Eu am lucrat doar la fragmentul “Tabasco”, regizat de Iulia, avandu-i ca protagonisti pe Bogdan Dumitrache si Irina Velcescu.

Emil Calinescu: Am inteles. In afara de Iulia, cu ce alti regizori ai mai lucrat?

Laura Lazarescu: Am lucrat cu foarte multi, incepand cu colegi de an cand realizam impreuna filmele in cadrul scolii, apoi cu regizori din generatii paralele. Niste exemple ar fi Luiza Parvu, Ozana Nicolau, Paul Negoescu, Andrei Sota, Gabi Achim, dar si Cristi Mungiu la “Amintiri din Epoca de Aur”, un regizor mexican care a intrat in cartea recordurilor: Fabrizio Prada, sau alti regizori straini cat timp am stat in Berlin.

Emil Calinescu: Deci Love Building nu a fost primul lungmetraj la care ai lucrat.

Laura Lazarescu: Ca titular de proiect am mai lucrat la “Escrito con Sangre” al mexicanului Fabrizio Prada si la documentarul “Toxic” regizat de Andrei Sota, cu prof. Gh. Mencinicopschi. Iar in echipa de sunet (Editare/Foley) am lucrat la “Visul lui Adalbert”, “Amintiri din Epoca de Aur”.

“Iulia Rugina – un om extraordinar,cu un simt artistic aparte”

Emil Calinescu: Am inteles. Sa revenim la Iulia Rugina. Cum ai caracteriza-o ca regizor?

Laura Lazarescu: Este un om extraordinar. Are un simt artistic aparte, talent, un feeling pentru timing (ritm, pauze in scenariu, replici si montaj) care contribuie la un umor propriu pe care si l-a dezvoltat deja de-a lungul filmelor pe care le-a facut, construindu-si un stil al ei. Este un om care se implica de la scenariu pana in ultimele etape ale post-productiei, care stie ce vrea, dar stie si cum sa ceara echipei acest lucru, acceptand totodata ideile si sugestiile oamenilor din diversele departamente. E un om care are incredere in cei cu care lucreaza oferindu-le un sentiment de implinire, pentru ca simti ca munca si contributia ta sunt apreciate.

Emil Calinescu: Acum te-as ruga sa caracterizezi si cativa din actorii cu care ai avut de-a face. De exemplu, Dragos Bucur, Alexandru Papadopol si Dorian Boguta din Love Building.

Laura Lazarescu: Eu i-am cunoscut pe ei abia in etapa de post-productie sunet, caci nu am fost si la filmari. Sunt atat niste profesionisti buni, cat si niste oameni deosebiti cu care simti ca poti realiza un proiect de suflet, caci pana la urma Love Building asta este, un proiect in care toti au crezut, in care s-a implicat enorm toata lumea. E o particica din fiecare in acest film. Cei trei formeaza intr-adevar o super echipa, fiecare cu amprenta sa proprie, dar totodata pe aceeasi lungime de unda si colaborarea cu ei a fost plina de creativitate, sustinere, umor si voie buna.

Emil Calinescu: Am observat atmosfera generala de dupa proiectia de la B-est. Toata lumea se imbratisa cu toata lumea, toti erati nu doar colegi ci si prieteni. Ce zici tu imi confirma acest lucru.

Laura Lazarescu: Da, legaturile care s-au format intre cei ce au lucrat la acest film sunt ceva cu totul si cu totul deosebit. Actorii sunt colegi la curs, multi fac cursul de mai multe ori, sau la alt nivel (avansat etc.) Este o atmosfera de prietenie, de voie buna, pe care nu am intalnit-o sub forma asta la niciun film si cred ca multi pot confirma asta. Este ceva cu totul special. E foarte frumos feeling-ul ca ai lucrat la un proiect in care toti au crezut si in care toti s-au implicat.

Emil Calinescu: V-ati asteptat sa fie atat de bine primit la B-est? A castigat atat premiul publicului, cat si mentiune speciala din partea juriului.

Laura Lazarescu: Ne-am dorit, bineinteles. Este un film atat de viu, care te binedispune, cu care te identifici, incat desigur speram sa fie bine primit. Reactiile din sala au fost o dovada ca munca noastra a fost apreciata, ca filmul a ajuns acolo unde trebuia, adica in sufletele oamenilor. Pentru Iulia cred ca a fost cel mai frumos cadou pe care putea sa-l primeasca de la public, caci pana la urma filmul e destinat publicului.

“Nu sunt o persoana superstitioasa. […] Si poate ca, fiind asa special,[filmul] are nevoie si de o rupere a sabloanelor, atat in ceea ce priveste si superstitiile.”

Emil Calinescu: O sa-ti pun acum o intrebare care nu are aparent nicio legatura cu ce am discutat pana acum. Dar ai sa vezi ca are. Asadar: esti o persoana superstitioasa? Sau exista in echipa filmului vreo persoana superstitioasa?

Laura Lazarescu: Hm, te referi cumva la faptul ca premiera are loc pe 13 septembrie? Eu nu sunt o persoana superstitioasa.

Emil Calinescu: VINERI 13 septembrie.

Laura Lazarescu: Eu cred ca filmul acesta este ceva cu totul diferit decat s-a facut in cinemaul romanesc pana acum. Eu simt ca are sansa sa schimbe ceva, sa demonstreze ca se poate face si alt fel de film in Romania, film independent, film cu altfel de subiect. Si poate ca, fiind asa special, are nevoie si de o rupere a sabloanelor, atat in ceea ce priveste si superstitiile.

Emil Calinescu: Eu imi doresc sincer sa aiba succes. Mie mi-a placut enorm si voi fi prezent si la premiera din septembrie. Insa, ca sa te “dezamagesc” nitel: eu sunt nitel superstitios. Din acest motiv acest interviu va aparea luni, pentru ca o rubrica noua sa inceapa de luni (aduce noroc).

Laura Lazarescu: Inseamna ca trebuie sa mai am rabdare pana luni. Macar nu e data de 13.

Emil Calinescu: Da, luni la prima ora va aparea. Acum sa trecem nitel peste Love Building si sa privim nitel in viitor. Lucrezi acum la vreun alt proiect? Sau se intrevede vreunul in viitorul apropiat?

Laura Lazarescu: In momentul de fata am de terminat niste scurtmetraje la care lucrez cu colegi pe partea de Sound Design. Va urma curand un mediumetraj cu un regizor din Berlin. Apoi, ma las surprinsa de noi proiecte interesante, posibil un nou scurtmetraj chiar si cu Iulia.

Cloud Atlas – film comercial, […] film tipic american, cu o mega productie, insa cu un mesaj subtire.”

Emil Calinesc: Am inteles. Iti urez mult succes si imi doresc sa iasa macar la fel de bune ca Love Building. Acum sa ramanem tot in domeniul filmului. Si sa te intreb care este filmul tau preferat, in general dar si de la noi? Si nu ai voie sa spui filme la care ai lucrat.

Laura Lazarescu: Asta e o intrebare foarte grea, si in general cand sunt intrebata sau rugata de prieteni sa recomand un film, imi este greu, pentru ca sunt foarte multe filme bune, care-ti dau de gandit, care te emotioneaza, cu care te identifici…

Emil Calinescu: Atunci zi-ne un film care te-a impresionat in ultima perioada.

Laura Lazarescu: Sunt filme si filme. Cand vezi foarte multe filme, se intampla rar sa vezi unul care sa te impresioneze atat de tare, la care sa te gandesti si zile intregi dupa… Spontan imi vin in minte exemple ca “Into the Wild”, “The Skin I Live In”, “Mar Adentro”, “Amour“…
Laura Lazarescu: Am filme care mi-au placut pur si simplu ca idee, ca realizare, ca mesaj, sau din punct de vedere tehnic. Iar altele pur si simplu pentru ca m-au emotionat.

Emil Calinescu: Dar sa te impresioneze in sens invers s-a intamplat? Ne poti da exemplu de un astfel de film?

Laura Lazarescu: Filme la care sa ma fi dus cu mari asteptari, si de fapt sa nu ma fi surprins sau emotionat?

Emil Calinescu: Exact. Sau mai rau: sa te fi enervat.

Laura Lazarescu: Un film de genul acesta a fost Cloud Atlas. E un film comercial, nu imi vine in momentul de fata alt exemplu, dar mi se pare un film tipic american, cu o mega productie, insa cu un mesaj subtire. Si as putea sa dau un exemplu si de film romanesc, dar prefer sa fiu diplomata si sa nu dezvalui foarte multe.

Emil Calinescu: Zi-mi atunci un film romanesc care te-a impresionat pozitiv. Inteleg ca nu vrei sa critici filmele romanesti, e o atitudine fair-play din partea ta si te felicit pentru ea.

“Cristi Mungiu – un regizor in adevaratul sens al cuvantului”

Laura Lazarescu: Filme romanesti care mi-au placut foarte mult sunt Medalia de onoare, Si caii sunt verzi pe pereti (un film care mi-a placut enorm, are un good vibe extraordinar si e o dovada ca se poate face si alt fel de film la noi), Toata lumea din familia noastra si in general toate filmele de Cristi Mungiu, in special 4, 3, 2 sau Dupa dealuri. Mi se pare un regizor in adevaratul sens al cuvantului.

Emil Calinescu: Despre Pozitia Copilului ce parere ai? A meritat premiul castigat la Berlin?

Laura Lazarescu: Este un film bine realizat, cu multe subtilitati, un joc exemplar al Luminitei Gheorghiu. Eu cred ca acest premiu este un pas important pentru filmul romanesc si o incurajare ca acesta este apreciat in afara (din pacate, de multe ori mai mult in afara decat in propria tara, dar asta e alta discutie…)

Emil Calinescu: Despre un ultim film romanesc te mai intreb, si anume Undeva la Palilula de Silviu Purcarete. Intrebarea este datorata premiilor Gopo pe care acesta le-a castigat. Ce parere ai despre film si daca a meritat premiile castigate?

Laura Lazarescu: Filmul este alt milestone in cinemaul romanesc, o productie colosala, din punctul meu de vedere a meritat exact premiile pe care le-a castigat (scenografie, decoruri, costume, montaj, sunet, muzica). Acum, eu sunt de parere ca se poate face o diferenta intre un film pe care-l consideri prost, si unul pe care-l consideri bun, bine realizat, dar cu care nu poti rezona, caruia ii lipseste acel “ceva” ca sa te “atinga pe suflet” ca sa zic asa. Si in aceasta ultima categorie intra foarte multe filme da, sunt bine realizate, dar nu sunt pe lungimea mea de unda si incerc, dupa cum vezi, sa raman in sfera diplomata.

Emil Calinescu: Te inteleg. Spre norocul meu eu sunt blogger, asa ca imi permit sa fiu mai putin diplomat cu unele filme. Acum zi-mi te rog daca ai vreun actor preferat, vreo actrita preferata si mai ales vreun regizor preferat? Si eventual sa ne si spui de ce.

Laura Lazarescu: Imi plac Martin Scorsese si Lars von Trier, din motive total opuse: primul, pentru ca are multe filme bazate pe aceeasi tematica (gangsteri, mafia etc.), iar al doilea pentru ca mi se pare ca surprinde prin nebunia sa, prin felul sau excentric de a fi, facand filme foarte variate de-a lungul anilor. Actori care-mi plac: Johnny Depp (extrem de versatil si surprinzator), Robert De Niro, Al Pacino, Leonardo Di Caprio (nu Leonardo din Titanic, ci cel care a reusit sa joace in niste filme de exceptie, psihologice, mai ales in ultimii ani), Morgan Freeman, Javier Bardem, iar actrite Natalie Portman, Meryl Streep etc.

Emil Calinescu: Ca sa fac trecerea la urmatorul subiect te intreb ce film te-a impresionat ca si coloana sonora?

Laura Lazarescu: In general ma impresioneaza filmele americane din punct de vedere realizare tehnica si concept, in special filme gen Dark Knight, Matrix, Fight Club, dar mai ales animatii 3D, unde se poate vorbi de un Design de sunet aparte.

Emil Calinescu: Iar ca filme romanesti care ti-au placut ca si coloana sonora?

Laura Lazarescu: Undeva la Palilula (are un design de sunet deosebit, in special pentru un film romanesc), Tatal fantoma, Politist adjectiv.

“In general muzica e aleasa de regizor. […] Daca regizorul decide ca trebuie o manea in film (si cred ca am lucrat la un scurtmetraj sau 2 unde chiar se auzea in ambianta asa o muzica), nu am nicio problema cu acest lucru.”

Emil Calinescu: Si as adauga eu: Love Building. Acum, pentru ca tot suntem la muzica, zi-mi ce muzica/muzici asculti tu.

Laura Lazarescu: Poate pentru ca de cand ma stiu am avut de-a face cu muzica, fie cantand din voce, fie la instrumente, am o paleta foarte larga de preferinte, depinde in ce dispozitie ma aflu. Ascult cu mare placere muzica electronica (de la techno/minimal, la downtempo, dubstep, ambient etc.), muzica rock (clasicii Queen, Pink Floyd, Metallica, dar si mai noi gen Linkin Park), destul de des hip hop, uneori latino, evident muzica clasica. Nu prea ascult muzica autohtona…

Emil Calinescu: Deci e inutil sa te intreb de manele. Sau nu e?

Laura Lazarescu: HAHAA. am vrut sa spun ca prin muzica autohtona includ nu numai wanna-be-muzica electronica recognoscibila dupa aceleasi sample-uri in toate cantecele, dar evident si manelele… desi in Bucuresti esti mai nou fortat sa asculti manele vrand-nevrand de la vecini, pe strada, in autobuze…

Emil Calinescu: Pai daca ar trebui sa faci soundtrackul unui film o manea ai refuza sa faci? Presupunand ca o manea s-ar potrivi perfect atmosferei din acel film. Sau gusturile nu au legatura cu munca?

Laura Lazarescu: In general muzica e aleasa de regizor. Eu nu sunt compozitor, eu sunt sound design-er (ma ocup de partea tehnica si conceptuala a sunetului – dialog, efecte sonore, ambiante, creat atmosfera prin sunet etc). Daca regizorul decide ca trebuie o manea in film (si cred ca am lucrat la un scurtmetraj sau 2 unde chiar se auzea in ambianta asa o muzica), nu am nicio problema cu acest lucru.

Emil Calinescu: Am inteles. Acum sa trecem mai departe. Te rog sa imi spui ce alte pasiuni mai ai in afara de filme si muzica?

Laura Lazarescu: Sport, in diverse forme, gen inot, tenis de masa etc, calatorii, dans, scris, fotografie.

Emil Calinescu: Scris? Ce anume scrii?

Laura Lazarescu: Scrisul e alta pasiune sau modalitate de exprimare artistica, in afara de muzica. Inca din scoala am inceput sa scriu short stories, eseuri, mai mult in limba germana, dar si in romana. Din cand in cand, atunci cand am timp si inspiratie, mai scriu.

“M-am gandit la ideea cu blog-ul, dar nu stiu daca as putea sa impartasesc absolut orice gand cu oricine. […] Poate ca voi face intr-o zi un blog al meu, dar momentan nu am simtit inca.”

Emil Calinescu: Si ce anume faci cu ele? Le pastrezi doar pentru tine sau te gandesti sa le si publici intr-o forma sau alta?

Laura Lazarescu: In scoala si liceu scriam in cadrul olimpiadelor, participam la diverse concursuri de literatura, unele din eseuri au aparut in carti (la noi si in afara), sau in ziare. Ma gandesc sa public intr-o zi, poate sa scriu si un roman, cine stie, momentan adun idei, impresii. In perioada cu doctoratul mi-a fost mai greu sa ma dedic asa mult fictiunii, am fost mai concentrata pe partea aceasta stiintifica…

Emil Calinescu: Raspunsul tau imi ridica mie mingea la fileu. Mi-ai facut mult mai usoara trecerea la ultimul subiect al acestui interviu si anume bloggingul. Te-ai gandit vreodata sa-ti faci un blog? Sa scrii impresiile si trairile tale intr-un colt al tau? Intr-un jurnal personal accesibil tuturor celor interesati?

Laura Lazarescu: Jurnal am scris multi ani, zilnic, chiar si acum mai simt nevoia uneori sa scriu despre ce ma preocupa sau despre momente cheie prin care trec. Pe vremea cand exista yahoo 360 (acum mult timp) imi facusem o pagina draguta cu impresii, ganduri, citate, poze care ma inspirau in acel moment. Apoi yahoo 360 s-a desfiintat. M-am gandit la ideea cu blog-ul, dar nu stiu daca as putea sa impartasesc absolut orice gand cu oricine. E interesant sa ai un blog, e o forma de a oferi cititorilor o impresie asupra a ceea se petrece cu tine, in tine. Poate ca voi face intr-o zi un blog al meu, dar momentan nu am simtit inca.

Emil Calinescu Punct Eu: Prieteni care sa aiba blog ai?

Laura Lazarescu: Da, foarte multi chiar.
Laura Lazarescu: Sunt multi care isi scriu ganduri, ca un jurnal, iar unii adauga si fotografii facute de ei.

Emil Calinescu: E vreunul “blogger-mare” sau “A-lister”, cum se zice in bloggosfera?

Laura Lazarescu: Nu stiu, nu ma pricep sa raspund la asta.

Emil Calinescu: Zi-mi atunci cateva bloguri pe care le frecventezi? Adresele bloggurilor adica. Daca sunt prieteni de-ai tai cu atat mai bine: o sa auda lumea de ei.

Laura Lazarescu: http://instantanee-de-rai.blogspot.ro/
Laura Lazarescu: http://mironaradu.blogspot.ro/

Emil Calinescu : Nu am auzit de ele. Dar mai zi.Spune cat mai multe.

Laura Lazarescu: Cam atat, in rest nu prea stiu, nu prea ma uit.

Emil Calinescu: Dar articolele despre Love Building scrise pe bloguri le-ai citit?

Laura Lazarescu: Da, sigur ca da.

Emil Calinescu: Pai poate asa vei descoperi blogurile si vei reveni acolo si cu alte ocazii.

Laura Lazarescu: Ai dreptate. Articole legate de Love Building le-am citit pentru ca apareau pe Facebook, postate de echipa, sau pe pagina filmului.

Emil Calinescu: Da, acum e simplu sa afli ce se scrie despre un film. Eu ca blogger cand scriu despre filmul X daca tag paginii de facebook a acelui film si apare automat pe acea pagina.
Emil Calinescu: Eu sa stii ca mi-am terminat intrebarile. Dar trebuie sa te mai rog 2 lucruri
Emil Calinescu: Primul: sa-mi spui ce intrebare “am ratat”? Ce intrebare ar fi trebuit sa pun si n-am pus (daca iti vine in minte vreuna)?

 

“Doresc cititorilor sa urmareasca EMILCALINESCU.EU, caci pare interesant, sa afle mereu noutati. Ideea cu interviurile e foarte faina”

Laura Lazarescu: ok
Laura Lazarescu: Hm, nu stiu, poate de ce am ales sa lucrez in domeniul filmelor, al montajului/sunetului? Pentru ca simt ca e o forma artistica, creativa, in care ma pot exprima, pot lucra mereu la proiecte noi, variate, alaturi de alti oameni interesanti.

Emil Calinescu: Pai mersi si pentru raspunsul la aceasta intrebare. Acum trebuie sa spui un mesaj cititorilor.

Laura Lazarescu: Le doresc cititorilor sa urmareasca blog-ul tau, caci pare interesant, sa afle mereu noutati. Ideea cu interviurile e foarte faina. Si sa se duca sa vada Love Building.

Emil Calinescu: Acesta a fost primul interviu din istoria blogului meu. Multumesc Laura Lazarescu pentru interviu si voua pentru ca l-ati citit. Va astept si saptamana viitoare cu un nou invitat. Pana atunci, salutari CINEFILE tuturor si mergeti sa vedeti LOVE BUILDING pentru ca merita.

UPDATE: Toate detaliile interviului sunt in articolul de ieri!

Comments

comments

14 thoughts on “INTERVIUL SAPTAMANII – Laura Lazarescu: “Love building este un proiect de suflet”

  1. Pingback: Irina

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !