„In toamna lui 2011 am inceput colaborarea cu Teatrul National din Targu-Mures, iar in primavara lui 2012 am fost angajata, mai exact de 1 martie…un mic martisor.”
Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la rubrica saptamanala de interviuri. Ca de obicei, voi lasa invitatul meu sa se prezinte.
Diana Avramut: Salut! Diana Florina Avramut, insa de mica mi se spune Didi. Di: Nu are legatura cu desenele, e diminutivul prenumelui.
Emil Calinescu: Buna Didi. Daca nu te-ai prezentat drept actrita, te voi prezenta eu astfel. Si voi incepe intrebarile cu filmul in care joci si care urmeaza sa se lanseze vineri, Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism.
Diana Avramut: Sunt si actrita, asa e , mi-a scapat detaliul acesta.
Emil Calinescu: Bun, atunci sa incepem intrebarile. Tu esti actrita la teatrul din Targu Mures. Ne spui din ce an esti actrita acolo si in ce piese poti fi vazuta (pentru cititorii din Targu Mures)?
Diana Avramut: In toamna lui 2011 am inceput colaborarea cu Teatrul National din Targu-Mures, iar in primavara lui 2012 am fost angajata, mai exact de 1 martie…un mic martisor.
Emil Calinescu: Si in cate piese ai jucat pana acum? Ne poti spune cateva?
Diana Avramut: Desigur. pana acum am jucat in 6 piese la TN Targu-Mures, in prezent au ramas 5 active: Carmina Burana, MedeEa sau Despre fericirea conjugala, Efectul Genovese, Poveste Irlandeza si Contra Iubirii.
„Fiecare piesa isi are locul sau in sufletul meu, sunt diferite si le port cu drag in mine. Dar si daca ar fi asemanatoare, situatia ar fi aceeasi.”
Emil Calinescu: In alta parte, la alt teatru, ai mai jucat? Sau in timpul facultatii in vreo piesa de teatru?
Diana Avramut: Am jucat si la Teatrul de Stat din Oradea, Teatru 74, Teatru Ariel si Teatru Scena din Targu-Mures, si Teatrul Studio, locul experimentelor studentesti ( e teatrul universitatii din targ).
Emil Calinescu: Facultatea ai facut-o la Oradea?
Diana Avramut: Nu, la Targu-Mures, de aici si prescurtatea anterioara – targ. O mini facultate am facut si la Oradea. In timpul liceului am facut parte dintr-o trupa de amatori, foarte draga, de la care am invatat foarte multe. Se numea Ecoart, era si un centrul cultural, acum insa nu mai are activitate.
Emil Calinescu: In vreun scurt-metraj sau mediu-metraj ai jucat pana acum?
Diana Avramut: Da, intr-un scurt-metraj. Se numeste „Reflexii”, regizat de Emil Sauciuc, cel care a si infiintat centrul Ecoart. Asta s-a intamplat in 2006, in primul an de facultate.
Emil Calinescu: Ca sa incheiem subiectul teatru, ne poti spune care piesa ti-a ramas tie in suflet? Din cele pe care le-ai jucat sau inca le joci?
Diana Avramut: Fiecare piesa isi are locul sau in sufletul meu, sunt diferite si le port cu drag in mine. Dar si daca ar fi asemanatoare, situatia ar fi aceeasi.
Piesa Asteptandu-l pe Godot de Samuel Becket, regia Cristi Bojan.
Emil Calinescu: Acum iti voi pune o intrebare care ti-a fost pusa si dupa filmul de ieri: cum a fost trecerea de la teatru la film? Si as completa-o cu intrebarea: cum este trecerea de la scurt-metraj la lung-metraj?
Diana Avramut: Neasteptata si placuta. Filmul a aparut in traseul meu cand nu ma asteptam. Ca si tipuri de joc,trecerea nu a fost insa una brusca, ca sa zic asa, pentru ca in perioada de masterat facusem niste work-shop-uri de actorie care includeau, intr-o mai mica masura, si coordonate pentru film. Ce am descoperit la film, fata de experienta mea in teatru, au fost locatiile reale de joc, ma refer la apartament real, masina, restaurant etc., faptul ca a trebuit sa invat textul intr-un timp foarte foarte scurt pentru casting, si chiar si in timpul filmarilor, daca mai schimbam, faptul ca timpul de incubatie al personajului e mai mic, mai alert. Scurt-metrajul pe care l-am facut e mut, prin urmare trecerea a fost mare privind din unghiul asta, insa aveam o usoara acomodare cu camera.
Emil Calinescu: Este un dezavantaj pentru tine faptul ca n-ai jucat pana acum in vreun lung-metraj? Unii ar putea spune ca ti-ai facut tarziu debutul, la 26 de ani.
Diana Avramut: Nu, nu il consider un dezavantaj. Si nu cred ca e o limita de varsta, ca in sport de exemplu. Fiecare om, pana la urma, are traseul lui. Al meu e acesta.
„[Despre regizorul Corneliu Porumboiu] Prietenos. Deschis. Atent. Concentrat, si la final vesel.”
Emil Calinescu: Ai mai primit propuneri de a juca in alte filme (scurt-metraje sau lung-metraje) si le-ai refuzat? Sau aceasta a fost prima propunere?
Diana Avramut: Nu am mai primit propuneri. In studentie am mai fost la 3 castinguri si pe urma s-a ivit acesta care s-a si materializat.
Emil Calinescu: Am inteles. Sa revenim atunci la acest film: spune-ne cum este Corneliu Porumboiu ca regizor?
Diana Avramut: Prietenos. Deschis. Atent. Concentrat, si la final vesel.
Emil Calinescu: Dar Bogdan Dumitrache ca actor?
Diana Avramut: Deschis si activ, cu o usoara sensibilitate, umor specific actorilor, foarte prietenos. Am avut o comunicare foarte buna atat la casting, cat si repetiti si filmari.
Emil Calinescu: Dar despre ceilalti 2, Alexandru Papadopol si Mihaela Sirbu, chiar daca au avut roluri secundare, ce ne poti spune? Oricum, din punctul multora de vedere scena cu Papadopol este printre cele mai bune din acest film.
Diana Avramut: Si mie imi place foarte mult scena respectiva, e mai colorata decat celelalte.
Foarte comunicativi, amandoi. In fond, comunicarea face meseria noastra. Trebuie sa comunicam unii cu ceilalti, indiferent de situatia in care suntem pusi. I-am simtit foarte calzi, si asta m-a bucurat.
Emil Calinescu: Pentru ca tot vorbim despre scene, cum ti s-a parut scena pe care trebuia s-o tot repeti, cea cu dusul? Ca o curiozitate personala: de cate ori ai repetat-o ?
Diana Avramut: Mi s-a parut o scena foarte vie, noi ca actori improvizam in tot felul de spatii, daca te referi la dus ca spatiu de joc. A si inceput din joaca, pantomima cu foenul si sunetele s-au nascut acolo. Imi si aduceam aminte de jocurile din copilarie cand ne prosteam imitand adultii Nu stiu numarul exact, am repetat-o de vreo 3 ori, iar la filmari am tras vreo 8 duble.
Emil Calinescu: Pana la urma care este scena ta preferata din film? Poti spune ca este aceea cu dusul? Si daca se poate sa ne spui si care a fost cea mai GREA scena din film (pentru tine)?
Diana Avramut: Nu am o scena preferata. Cred ca am gasit specificul fiecareia dintre ele. Cea mai grea a fost cea de la restaurantul chinezesc. Acolo se intampla ceva, mereu, inca de la casting, si se pierdea. Ne gandeam ca poate are legatura cu mancarea, ca e chinezeasca.
Emil Calinescu: Per total insa poti spune ca te-ai atasat de personaj? Cam cat la suta te reprezinta personajul pe care-l joci?
Diana Avramut: Da, m-am atasat. I-am descoperit multe laturi, chiar daca ele nu apar in film. Am investit multa energie in descoperirea lui si cateodata mai sunt acolo cu el. Nu prea ma pricep la estimari, deci nu am o cifra, dar in ceea ce priveste latura sa visatoare, pot spune ca ma reprezinta dintotdeauna.
Emil Calinescu: Cat anume ti-a permis regizorul sa „modifici” personajul? Si cat l-ai mai fi modificat daca ai fi fost tu regizor?
Diana Avramut: De la inceput am lucrat impreuna, imi spunea sa vin cu propuneri pe ceea ce mi-a oferit, daca ceva nu functiona la text daca simteam ca unele idei nu se leaga sau nu stiu eu sa le leg discutam si modificam, pana ajungeam la rezultatul potrivit. Mi-a placut stilul lui organic de a lucra. Daca l-as mai fi modificat, povestea ar fi mers in alta directie si cred ca am oprit procesul acolo unde trebuia sa se opreasca.
„Imi plac finalurile deschise. As mai fi adaugat ceva, o scena in soare, cu soare, pentru a iesi din sfera mohorata a lunii octombrie, cred ca ar fi fost un respiro din cumulul de scene compacte.”
Emil Calinescu: La film, in general, ce-ai mai fi schimbat? De exemplu ai fi pastrat acelasi final deschis?
Diana Avramut: Da. Cu siguranta. Imi plac finalurile deschise. As mai fi adaugat ceva, o scena in soare, cu soare, pentru a iesi din sfera mohorata a lunii octombrie, cred ca ar fi fost un respiro din cumulul de scene compacte.
Emil Calinescu: Ne dai un pronostic legat de succesul pe care-l va avea la public? Corneliu Porumboiu spunea dupa vizionarea de presa ca se asteapta la 10-12 mii de spectatori, cam cat au avut si celelalte 2 lung-metraje ale sale. Pronosticul tau care ar fi?
Diana Avramut: Si eu ma astept la un public restrans, insa nu privesc aspectul asta ca fiind negativ.
Emil Calinescu: Lasam deoparte acum acest film si te intreb de proiectele tale de viitor. Ai in viitorul apropiat vreun alt film?
Diana Avramut: Nu.
Emil Calinescu: Dar tu cum te vezi in viitor: axandu-te pe teatru sau pe film?
Diana Avramut: Nu stiu, imi plac amandoua. Nu cred ca e nevoie de separare.
„cred ca ne-ar prinde bine sa vedem mai multe filme regizate de femei. Am vedea si altfel de abordari ale vietii, mai optimiste, poate…”
Emil Calinescu: Regizor te vezi? Ti-ar placea sa regizezi un film sau o piesa de teatru?
Diana Avramut: Mi-ar placea, dar as face-o cu prietenii, familia, pentru amuzamentul nostru.
Emil Calinescu: Nu ai face-o in mod oficial sa inteleg? De ce doar intr-un cadru informal?
Diana Avramut: Da, nu in mod oficial. Pentru ca asa vad, asa simt lucrurile acum… Nu stiu ce se va intampla in viitor, poate se va schimba ceva.
Emil Calinescu: Saptamana trecuta s-a lansat un alt film romanesc, Love Building, regizat de Iulia Rugina. In interviul de saptamana trecuta, Silvia Morosanu, una dintre actrite, marturisea ca isi doreste sa vada mai multe femei in lumea filmului. Te intreb ce parere ai despre acest lucru? Filmul Iuliei Rugina este, dupa cate stiu, primul lungmetraj regizat de o femeie in Romania (sper sa nu gresesc). [mea culpa, au mai fost si alte filme; eu am mai vazut Crulic]
Diana Avramut: Nu stiu sa-ti spun daca gresesti … cred ca ne-ar prinde bine sa vedem mai multe filme regizate de femei. Am vedea si altfel de abordari ale vietii, mai optimiste, poate…
Emil Calinescu: Dar tu crezi ca actritele au sanse mai putine decat actorii in lumea filmului? La noi in special.
Diana Avramut: Nu, dimpotriva, mi se pare ca sansele sunt egale, si chiar intr-o linie ascendenta. Eu ma refeream la filme regizate de femei. Ceea ce nu prea exista, la noi.
Emil Calinescu: In general ce parere ai despre cinematografia romaneasca actuala? Ai putea sa nominalizezi un film romanesc preferat?
Diana Avramut: Mi se pare ca inca nu ne-am descoperit total, ca trecutul inca ne apasa, dar facem pasi mici spre a iesi la lumina. Pentru a ne dezvalui natura, primavarateca, spun eu.
Imi vine in minte „Nunta muta”, regizat de Horatiu Malaele.
Emil Calinescu: Exista insa vreun film romanesc care sa-ti fi displacut? Un fel de zmeura de aur personala? Daca da, care ar fi acela?
Diana Avramut: Da, este unul, vazut recent. „Undeva la Palilula”, regizat de Silviu Purcarete.
Emil Calinescu: Ne poti spune si de ce ti-a displacut acest film? A fost printre cele mai premiate la GOPO dupa cate stiu…
Diana Avramut: Nu a rezonat cu mine. Dar nu am un top. Este ultimul pe care l-am vazut si nu mi-a placut.
Emil Calinescu: O alta intrebare legata de filmele romanesti: crezi ca este vreo problema faptul ca ele nu au continuari? Foarte putine filme romanesti au o parte a II-a (ultimul despre care am auzit ca VA avea o continuare este Love Building). Ar prinde mai bine la public daca ar avea continuari?
Diana Avramut: Depinde de film, de poveste. Unele filme trebuie lasate incheiate, fara fortari. Si publicul intelege asta.
Emil Calinescu: Ne poti da insa exemplu de un film pe care ti l-ai dori continuat?
Diana Avramut: Film romanesc?
Emil Calinescu: Da, ca despre filmele romanesti vorbeam.
Diana Avramut: Nu imi vine nimic in minte.
” Imi place foarte mult Meryl Streep, mereu m-a impresionat sensibilitatea si rafinamentul ei.[…] Este un om pe care-l admir. Prefer sa ma descopar fara modele.”
Emil Calinescu: Ne poti spune atunci filmele tale preferate de pe alte meleaguri? Si, daca se poate, si cinematografia ta preferata (americana, italiana, frantuzeasca, poate asiatica…).
Diana Avramut: Da, sigur. Imi plac animatiile lui Hayao Miyazaki, Viata lui Pi de Ang Lee, The Fountain al lui Darren Aronofski, Melancholia lui Lars von Trier, Samsara de Ron Fricke, Ashes and Snow de Gregory Colbert, La Belle Verte de Coline Serreau, Around the Universe de Julie Taymor s.a.m.d. Uite asa imi vine si pofta de la revedea…. Across … The Universe
Emil Calinescu: Care ar fi totusi cinematografia ta preferata?
Diana Avramut: Nu am una specifica. Din fiecare imi place ceva. Toate au filme bune si mai putin bune, toate cate am vazut eu.
Emil Calinescu: Acum te spun sa ne destainui si o „zmeura de aur” de pe alte meleaguri daca se poate
Diana Avramut: Multe din categoria horror care isi au si ele rostul lor, precum si „Undeva la Palilula”, dar asa sa nominalizez, ar fi „The Grudge” si altele pe linia asta.
Emil Calinescu: O actrita preferata ai, din Romania ori de afara, care sa-ti fie model?
Diana Avramut: Imi place foarte mult Meryl Streep, mereu m-a impresionat sensibilitatea si rafinamentul ei.
Emil Calinescu: Si este un model pentru tine?
Diana Avramut: E un om pe care il admir, prefer sa ma descopar fara modele.
Emil Calinescu: Din Romania ai vreo actrita preferata?
Diana Avramut: De fiecare data cand vine intrebarea cu preferat, imi vine greu sa raspund, pentru ca nu mi-am facut preferinte.
Emil Calinescu: Ne spui atunci ce rol ti-ai fi dorit sa joci? Sa vezi un rol intr-un film si sa spui ca te reprezinta si ti-ai dori sa-l joci. Sau poate sa joci rolul unei personalitati despre care nu s-a facut inca vreun film (in interviul trecut, Silvia isi dorea sa joace rolul Reginei Maria).
Diana Avramut: Mi-a placut povestea si am rezonat cu personajul feminin din „Eat.Pray.Love.”. Iar ca personalitate, ar fi o experienta aparte daca as interpreta-o pe Caesaria Evora, imi place candoarea cu care canta si libertatea din concerte… Maria Tanase e o alta personalitate de care sunt atrasa.
„Eu cred ca oamenii vin oricum la filme si piese de teatru, chiar daca au cronica ce pune bariere. Cred ca si cronica trebuie citita intr-un fel specific. Senin.”
Emil Calinescu: Despre filme, printre ultimele intrebari pe care le am: ce parere ai despre criticii de film? Ii citesti? Cat de mult conteaza opiniile acestora? Influenteaza ei publicul larg sa vina sau sa nu vina la un anumit film ori la o anumita piesa de teatru?
Diana Avramut: Citesc si critica si imi place cand intalnesc pareri diferite, pro si contra, asta inseamna ca produsul artistic e viu, ca in unii mocneste, in altii se disperseaza. Conteaza si parerea lor, si ei sunt oameni si au dreptul sa se exprime. Acesta e felul lor. In ce ma priveste, sunt atenta sa iau ce e bun din fiecare, sa citesc printre randuri si sa invat de la ei ceva ce poate eu nu stiu, de multe ori descopar in cronici idei pe care eu nu le-am accesat. Si ma simt bine. Sau daca o cronica e negativa, incerc sa ii inteleg punctul de veder si sa si repar, daca e cazul si situatia imi permite. Eu cred ca oamenii vin oricum la filme si piese de teatru, chiar daca au cronica ce pune bariere. Cred ca si cronica trebuie citita intr-un fel specific. Senin.
Emil Calinescu: Despre bloggerii cinefili ce parere ai? Si care ar fi diferenta dintre ei si criticii de film? Si daca ne poti da cateva exemple de bloguri de filme pe care le citesti.
Diana Avramut: Nu am bloguri anume pe care sa le urmaresc, depinde ce imi iese in calea google-ului, ca sa zic asa.
Emil Calinescu: Dar bloguri in general urmaresti? Pe oricare alte teme si nise.
Diana Avramut: Nu prea, in mod intentionat. mai mult site-uri.
Emil Calinescu: Sa inteleg ca nu te-ai gandit niciodata sa-ti faci un blog?
Diana Avramut: Ba da, am si avut.
Emil Calinescu: Ai avut? L-ai sters sa inteleg? Care a fost cauza?
Diana Avramut: L-am sters, da. Nu ii gaseam rostul.
Emil Calinescu: Poate te vei razgandi pe viitor…
Diana Avramut: Ce scrisesem atunci, era un timp apus in viata mea si l-am sters.
Emil Calinescu: Ne spui acum ce alte hobbiuri mai ai? In afara de filme, ca de acelea am tot vorbit.
Diana Avramut: Imi place sa ma plimb cu bicicleta, dar nu la nivel sportiv. Imi place sa cant,sa dansez, sa gatesc, sa desenez, sa pictez pereti,sa renunt la toate astea pentru linistea de la mare, imi plac plimbarile de dimineata de la munte, sa citesc, sa ma joc cu pisicutele (5 la numar), sa culeg fructele din pomi pentru gem si palinca si lista continua.
Emil Calinescu: Cum te vezi peste 10 ani?
Diana Avramut: Senina. Cu parul lung. Si zambitoare.
„[interviul]Mi-a placut, m-a si obosit,la un moment dat erau foarte multe intrebari dintr-o data, sper ca le-am facut fata, cat de cat. Multumesc!”
Emil Calinescu: Doua intrebari mai am si gata Sunt clasice la interviurile mele. Prima din ele: ce intrebare i-ai mai pune Dianei Avramut daca ai fi in locul meu? Si, bineinteles, sa si raspunzi la ea.
Diana Avramut: hmmm…
Emil Calinescu: Nu ai vreuna? Sa inteleg ca ti-am pus toate intrebarile care trebuiau puse?
Diana Avramut: pentru un astfel de interviu?
Emil Calinescu: Pai da.
Di: Au fost multe … Iar acum intrebarea: Iti mai aduci aminte de dorinta pe care ti-ai pus-o in vara cand aveai 15 ani, aia de ti se tot indeplineste? Da, multumesc frumos, maine iesim la praji.
Emil Calinescu: Praji adica la o prajitura?
Diana Avramut: da.
Emil Calinescu: Ultima intrebare: acesta este primul tau interviu? Spune-ne cum te-ai simtit? Si, chiar daca este negativ, un feed-back legat de el.
Diana Avramut: E primul pe net… Mi-a placut, m-a si obosit,la un moment dat erau foarte multe intrebari dintr-o data, sper ca le-am facut fata, cat de cat. Multumesc!
Emil Calinescu: Multumesc si eu. Un mesaj de final pentru cititori daca se poate.
Diana Avramut: Hai sa ne bucuram de soare cat mai este, ca vin ploile si pe urma avem timp sa mergem la cinema.
Emil Calinescu: Atat despre Diana Avramut. Va astept si saptamana viitoare la un un nou interviu. Salutari CINEFILE tuturor si va las in compania melodiei Cand te-am cunoscut Cristina, melodie cu care se termina si filmul Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism.
4 thoughts on “INTERVIUL SAPTAMANII – Diana Avramut: „Hai sa ne bucuram de soare cat mai este, ca vin ploile si pe urma avem timp sa mergem la cinema.””