Interviul saptamanii – Dana Lalici: “Daca partidele mele de sex ar dura cat inteviurile cu Emil, as fi fost demult gravida”

“Sunt Dana Lalici, autoare a blogului Sexul Slab si urmatoarea “victima” in lantul minunat de interviuri al lui Emil.”

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la un nou interviu. Cum deja v-am obisnuit, imi voi lasa invitata sa se prezinte.

Dana Lalici: Salutare tuturor. Sunt Dana Lalici, autoare a blogului Sexul Slab si urmatoarea “victima” in lantul minunat de interviuri al lui Emil.

Emil Calinescu: Si, ca sa adaug eu, castigatoare a SuperBlog 2013, cu care, de altfel, vom si incepe. Insa incepem cu sfarsitul: cum a fost Spring SuperBlog 2014? Cum a fost sa stai pe bara si sa privesti si, ulterior, sa si jurizezi o proba?

Dana Lalici: A fost greu sa stau pe bara, mult mai greu decat imi imaginam. Ma manca tastatura sa scriu si eu ceva, la fiecare dintre probe ma gandeam cum as fi abordat eu subiectul si la fiecare dintre note ma intrebam cat as fi luat. Mi s-a parut o editie ciudata insa, plina de conflicte…si din punctul asta de vedere a fost ok ca am stat pe bara. Nu ma pricep eu prea bine sa mediaz, ca sa nu mai vorbim de tact, care imi lipseste cu desavarsire. Cred ca o luam cu capul. Sa jurizez a fost extremn de interesant. De pe partea celalta a varicadei iti pui problema altefl. Gasesti teste bune, care insa nu au respectat cerintele. Gasesti texte slabe, care apartin unor oameni pe care ii cunosti. Trebuie sa le notezi in asa fel incat autorul sa inteleaga ca totusi ii respecti munca.Pe scurt insa, jurizarea a fost o experienta extraordinara.Si am descoperit bloggeri pe care nu ii citeam inainte.

Emil Calinescu: Cum te-ai fi simtit de partea cealalta a baricadei? Cum ar fi fost sa astepti sa primesti o nota din partea unui prieten sau a unei prietene? Si cum ai fi judecat acea nota?

Dana Lalici: Ca sa fiu complet cinstita, nu pot sa bag mana in foc ca nu as fi luat-o personal (daca era nota mica). Mai ales ca proba a fost una foarte dificile\a dupa parerea mea, nu stiu cine a avut ideea ei Pe de o parte m-as fi simtit mai linistita decat am fost atunci cand jurizarea era din partea sponsorilor. M-as fi gandit ca un blogger care A FOST efectiv in concurs va fi atent sa evalueze exact dupa criteriile pe care le-a anuntat in prealabil. Pe de alta parte m-as fi temut de subiectivitate, de faptul ca prietenia dintre bloggeri poate influenta notarea.

Emil Calinescu: Ideea a fost A MEA, e drept formularea a apartinut organizatorilor. Au omis sa precizeze faptul ca povestea trebuie sa fie una IMAGINATA, din acest motiv multi au spus, ca poveste, o chestie REALA traita la galele SuperBlog (ori in competitia SuperBlog). Cum ti s-a parut, per total, proba, atat ea ca atare, cat si articolele participante? Te asteptai la mai mult ori, dimpotriva, au fost peste asteptarile tale?

Dana Lalici: Stiu a cui a fost ideea, voiam numai sa ma joc un pic. Proba ca atare mi-a placut, tocmai datorita provocarii, datorita faptului ca era grea. Pe o tema cu linii clare, e mai usor sa scrii. Cand ti se ofera liberatate totala…atunci sa vezi distractie: cum sa fii original, cum sa faci ceva ce nu au mai facut altii, cum sa te evidentiezi? Ma asteptam la mai mult, sincer. Ma asteptam ca, daca se precizeaza numar de cuvinte, sa nu se mai incerce negocierea. Ca idee, treaba asta cu numarul de cuvinte a fost propusa de unii dintre membrii juriului si majoritatea a decis. Era o cerinta ca toate celelalte. Ma asteptam ca notiunea de poveste, care dupa parerea mea era destul de clar precizata, sa se respecte de catre mai multi participanti.

Emil Calinescu: Esti de acord cu limite maxime in privinta numarului de cuvinte? Nu cumva ingradeste creativitatea? Unele povesti mi-au parut incomplete. A fost doar o impresie?

Dana Lalici: Inteleg principiul de a limita la X cuvinte, tocmai pentru a vedea daca se poate exprima esentialul in mod concis. Nu ingradeste creativitatea, ci o obliga sa isi fixeze alte repere. Mie nu mi s-au parut incomplete povestile. Poate si pentru ca, din pacate, au fost prea putine povesti, in spiritul enuntat de catre proba…Exista si parti bune a limitarii asteia: uneori scrii in speranta secreta de a impresiona prin cantitate, daca de continut nu prea esti sigur.

Emil Calinescu: La finalul probei, dupa jurizare, de ce n-ai scris si tu o astfel de poveste? Mi-ar fi placut sa vad cat mai multe povesti, fie si-n afara concursului. As zice ca cele situate in afara competitiei ar fi fost scrise mai bine, fara stresul competitiei, deci ar fi putut fi MULT mai bune decat cele ale participantilor.

Dana Lalici: Nici nu mi-a trecut prin cap sa o scriu. In plus, ar fi fost inutila, din punctul meu de vedere. Nu mai era in joc nici o miza pentru nimeni. Si daca ar fi fost sa dau un exemplu, aveam la dispozitie cateva articole foarte bune ( pe care le-am si notat in consecinta), nu era nevoie sa apelez la exemplul personal. In plus, fiecare articol pe care l-am scris pentru SuperBlog 2013, l-am scris in 2-3 zile minim. Atata efort, pentru ce? Ca sa dau o lectie pe care nici nu mi-a cerut-o nimeni si nici nu o va tine minte nimani pana data viitoare?

Emil Calinescu: La mine era vorba de curiozitate. Cand citesc povesti nu doresc sa primesc lectii de la cineva. Povestea este cu totul altceva. Iar faptul ca era in afara competitiei avea potentialul de a o face mai buna: nu ar fi fost scrisa sub presiune. Insa acum trec la urmatoarea intrebare, legata de statutul tau, de castigator SuperBlog. Ti-a adus vreun beneficiu ULTERIOR acest statut? Ai inceput sa primesti oferte de la diverse firme in aceasta calitate? Sau, din punct de vedere blogosferic, totul este fix ca inainte?

Dana Lalici: Uite asta e o intrebare grea. Castigarea SuperBlogului s-a suprapus peste un update de pagerank, care a dus blogul meu de la 0 la 3, asa incat ofertele pe care le-am primit si cititorii care m-au descoperit nu stiu daca se datoreaza concursului sau acelui mult discutat page rank. Ok, foarte probabil ca am castigat cititori noi printre bloggeri si un pic de reputatie buna. Pe alta parte, nimeni nu mi-a facut o oferta concreta, in calitate de castigatoare de SuperBlog, oferta care sa implice si un castig financiar. Am primit o invitatie la Radiodifuziunea Romana, pentru un interviu in cadrul emisiunii lui Florin Vasiliu “BlogCultura” care mi-a adus o enorma satisfactie si cativa cititori in plus. Familia mea a fost tare mandra sa ma auda la radio. Cam atat.

Emil Calinescu: Hai sa ne intoarcem in timp: spune-ne cum ai descoperit acest concurs? Ce te-a facut sa te inscrii PRIMA OARA in SuperBlog?

Dana Lalici: Nu mai stiu cum l-am descoperit. Probabil navigand pe net in cautarea unor surse de castig din blogging. M-am inscris pentru ca se putea castiga ceva si fara sa ai un blog cunoscut. La momentul acela eu aveam in jur de 30 de unici pe zi, in cel mai bun caz. Pe de alta parte se vorbea mult de creativitate. iar eu stiam ca scriu binisor, parea ca am sanse.

Emil Calinescu: Si acum cati unici ai (daca ne poti spune)?

Dana Lalici: putin peste 200.

Emil Calinescu: Cand a fost prima participare la SuperBlog si pe ce loc te-ai clasat atunci?

Dana Lalici: Am avut penalizari multe, pentru ca am prins concursul la jumatate. Cu penalizari, am fost pe locul 83. fara penalizari as fi fost in jur de 30-40. Participarea a fost la Spring 2013.

Emil Calinescu: Deci la a II-a participare ai castigat. Ne poti spune care a fost secretul? Ce crezi ca ai avut in plus fata de ceilalti concurenti?

Dana Lalici: Am mai spus asta, nu as vrea sa se creada ca ma laud sau ma dau mare cu ce am facut eu. Secretul a fost …o lista de ingrediente. Ingredientul 1: am un pic de talent literar, stiu sa imbin cuvintele intr-un mod armonios, peste medie, daca imi dau silinta. Dar au existat concurenti cu talent mai mare decat al meu in concurs. Atunci a venit ingredientul numarul 2: pot sa scriu in asa fel incat sa ma inteleaga publicul larg, m-am ferit de metafore prea complexe, nu am uitat nici o clipa ca scriu PENTRU UN SPONSOR. ingredientul 3 a fost studierea sponsorilor, a site-urilor pe care le au si a articolelor castigatoare in proble anterioare (acolo unde se repetau sponsorii). Ingredientul 4: am lasat ORICE altceva pe locul 2: barbat, job, somn.
… Am muncit la fiecare articol, 2-3 zile, cam 8 ore pe zi, am cantarit fiecare cuvant, am sucit pe toate partile fiecare idee. Si am incercat sa profit in ele de atu-ul meu: lucrurile normale spuse cu cuvinte imbinate surprinzator.

“Dar imi place mie sa ma identific prin sintagma “profa de romana” din cand in cand ca sa imi scuz greselile la numaratoare.”

Emil Calinescu: Ce concurenti erau mai cu talent decat tine? Da-ne cateva exemple.

Dana Lalici: Almanahe, de exemplu, Olimpia. Daniela Toader, Abisurile. Doua bloggerite pe care le admir din tot sufletul. Ma tilda, Veronica Mircea.Trei, pardon, m-am incurcat la numere. Profa de romana, deh..

Emil Calinescu: Ca tot ai (re)amintit faptul ca esti/ai fost profa de romana: crezi ca ti-a fost de folos atunci cand ai participat? Dar atunci cand a trebuit sa JURIZEZI?

Dana Lalici: Nici un pic. Tot ce stiu si sunt ar fi fost la locul lui si fara sa fi practicat aceasta meserie. A fi profesor inseamna vocatie in primul rand. Eu asta am avut. Dar imi place mie sa ma identific prin sintagma “profa de romana” din cand in cand ca sa imi scuz greselile la numaratoare.

Emil Calinescu: Dar unde ai predat si cat timp? Si, daca se poate, ce nume aveai atunci? Probabil Lalici este dupa casatorie, intuiesc corect?

Dana Lalici: Ce voiam sa spun anterior este ca nu trebuie sa fii profesor de romana ca sa nu faci greseli de ortografie si sa le recunosti pe ale altora. La fel si pentru exprimarea coerenta. In legatura cu predatul, am predat in timpul facultatii niste ore de latina la Liceul Ion Creanga, dupa facultate un an romana la o scoala generala si trei ani ulterior la Liceul Octav Onicescu, din Bucuresti, unde eram profesor titular. Lalici e numele meu de fata, reobtinut inapoi dupa divort. (casatoria m-a numit pentru cateva luni Serban, nume pe care il purtam inca in timpul SuperBlog Spring 2013)

Emil Calinescu: Ai avut vreun elev care sa fi ajuns ulterior persoana cunoscuta, sa te poti lauda cu el?

Dana Lalici: Persoana cunoscuta..nu. M-am laudat cu o fosta eleva, actuala profesoara de romana, careia i-am dedicat cateva articole pe blogul meu. Si de fapt…ma laud cu toti elevii mei, au ajuns oameni minunati. Nu neaparat datorita mie, dar am pus si eu o caramida acolo, la constructie.

Emil Calinescu: Ne spui, acum, povestea blogului tau? Cu asta, teoretic, trebuia sa incep. De ce sexulslab, de ce .info? Cum a pornit acest blog, despre ce scrii pe el si cum il vezi in viitor.

Dana Lalici: Asta e usor: a inceput acum doi ani ca un blog de diete, atunci cand visam sa castig eu o caruta de bani din scris. Dar, ca sa pot sa il reorientez daca nu imi mai arde de diete, am ales o sintagma generala, reprezentand femeia. Dupa cum s-a vazut, m-am plictisit de diete si l-am facut blog generalist. Mi-am cumparat inca de la inceput domeniul, ca asa citisem eu ca e bine, daca vrei sa faci cu adevarat blogging, dar se vede treaba ca nu citisem tot, pentru ca nu stiam diferenta intre .com, .ro si .info. L-am ales pe cel mai ieftin. Scriu pe el cam orice, nu reusesc sa ii fixez o nisa, una singura, pe care sa ma orientez si care sa ma satisfaca. Cel mai mult imi place sa scriu despre relatii, dragoste, sex, de-astea. Si despre economisire, sunt un soim al reducerilor.
… In viitor as vrea sa reusesc sa ma hotarasc pe care nisa sa raman si sa nu mai amestec lucrurile. Si sa imi sporesc numarul de cititori, cititori care sa nu fie bloggeri neaparat.

Emil Calinescu: Te-ai gandit vreodata sa-ti deschizi alt blog? Sa-l pastrezi pe acesta ca blog personal, generalist, si sa-ti deschizi altul de nisa?

Dana Lalici: M-am gandit si de fapt am mai multe bloguri. restul, in afara de Sexul Slab sunt comerciale, nu merita nici amintite. Dar cand scriu un articol de care sunt multumita si ma intreb unde sa il pun, gandul imi fuge la SexulSlab, care e copilul meu de suflet. Imi dau seama vorbind cu tine, ca nu sunt deloc organizata asa cum as vrea sa ma cred. Cred ca acest interviu tocmai mi-a adus primul beneficiu.

Emil Calinescu: Am inteles ca ai fost (sau inca esti) trainer. Care sunt domeniile pe care esti trainer?

Dana Lalici: Nu mai sunt trainer de cativa ani. Dupa invatamant am lucrat in calitate de trainer intern timp de sase ani, in cadrul BRD. Am tinut cursuri de Comunicare, Vanzari, Gestiunea Timpului, plus chestii tehnice legate de produsele bancii si aplicatiile informatice folosite de angajati.

Emil Calinescu: Trainer sau profesor? Daca ai avea de ales, ce ai alege?

Dana Lalici: Trainer, pentru ca se castiga mai bine.

Emil Calinescu: Atunci pun intrebarea completa: trainer, profesor sau blogger?

Dana Lalici: Trainer, pentru ca se castiga mai bine.

Emil Calinescu: Hai sa revenim la blogul tau. Ne spui care sunt punctele tari ale Sexului Slab? De ce ar trebui oamenii sa-ti citeasca blogul?

Dana Lalici: Acum iar ma laud, nu? Ma laud cu faptul ca, indiferent de subiect, spun lucrurilor pe nume si nu ma feresc de nici un subiect. Mi s-a spus ca sunt, in scris, un om foarte sincer. Atat de sincera incat, inainte de a evidentia greselile altora, le expun in primul rand pe ale mele. Nu scriu din pozitia lupului moralist, ci a omului care a invatat lectii in viata pentru ca a gresit enorm si si-a luat-o de fiecare data, nu am ratat nici un prag de sus. Deci asta ar fi in primul rand, sinceritatea. Apoi, mi s-a spus ca sunt amuzanta. Nu imi iese intotdeauna, dar cand fac misto de mine insami, uneori reusesc sa fiu extrem de simpatica. Sunt oameni care se regasesc in ceea ce scriu eu, se regasesc cu lucrurile pe care nu indraznesc sa le spuna cu voce tare.

Emil Calinescu: Ne spui care este cel mai slab articol al tau de pe blog? Articolul de care TU sa fii nemultumita.

Dana Lalici: majoritatea articolelor de inceput, legate de diete, in care nu am pus nimic personal. Majoritatea sunt transcrieri ale unor diete pe care le-am gasit pe net si la care singurul meu aport a fost ca le-am incercat in prealabil. Am vrut sa le sterg la un moemnt dat, dar apoi mi-am zis ca nu trebuie sa uit niciodata punctul zero, cel de la care am plecat. Asa ca le-am lasat. In plus, imi aduc trafic mai mare decat majoritatea articolelor in care pun suflet.

Emil Calinescu: Dar cel mai slab articol de la SuperBlog 2013 care este?

Dana Lalici: Cele scrise pentru Farmec, fara nici o indoiala. Pentru ca am fost convinsa aproape ca nu vor fi citite.

Emil Calinescu: Si cum au fost ele notate de juriu?

Dana Lalici: primul cu 88 de puncte, adica printre cele mai mici note. al doilea cu 100 de puncte. Dar cel de 100 de puncte avea cuvintele cheie ingrosate si inca din titlu amintea de subiectul probei.

Emil Calinescu: Care este cel mai BUN articol scris de tine?
Dana Lalici: Am doua, fiecare in registre diferite. Nu pot sa scot unul in fata mai mult decat pe celelalt, in sufletul meu: Un Dumnezeu prieten si Sedusa si abandonata.

Emil Calinescu: Daca ai sfatui pe cineva sa se apuce de blogging, ce argumente i-ai da? Cum l-ai convinge sa devina blogger?

Dana Lalici: As sfatui sa se apuce de blogging pe cineva care are talent la scris. I-as spune ca mi-ar placea sa imi beau cafeau citindu-l si ca e un sentiment minunat sa te citeasca si altii si sa te aprecieze. Ca lumea, asa rea cum e ea de obicei, tot merita sa devina mai bogata, aflandu-i gandurile. I-as spune ca e mai simplu decat sa visezi sa scrii o carte si cineva sa ti-o publice. I-as spune ca e posibil sa si castige, la un moment dat, din asta. daca ar fi tanar si plin de energie sau single sau amandoua, i-as spune ca e o comunitate minunata unde poti socializa si gasi prieteni. Si daca tot nu ar fi convins, l-as lasa in plata Domnului, ca nu merita sa descopere bloggingul daca argumentele astea nu il conving.

Emil Calinescu: Acum convinge un blogger sa intre in competitia SuperBlog. Adu-i argumente in acest sens.

Dana Lalici: Sunt cam aceleasi. Nu as incerca as conving pe cineva care nu ar avea talent. Iar daca ar avea, i-as spune ca poti castiga foarte mult daca muncesti ca nebunul. Daca ar fi un blogger incepator as adauga ca nu stiu alta lectie de blogareala mai buna si mai completa, in toate sensurile: castig, socializare, exersat condeiul, emotie, evaluare a fortelor proprii, descoperire de “confrati” de la care ai de invatat multe.

Emil Calinescu: Acum e momentul sa lauzi pe altii: spune-ne ce bloguri frecventezi cu regularitate. Si spune-ne ce iti place la fiecare dintre ele.

Dana Lalici: E mult de scris. Consum foarte mult timp citind alti bloggeri, chiar daca numai reusesc sa las de fiecare data comentarii la fiecare aricol care ma impresioneaza, cum faceam cu sase luni in urma. Am sa extrag cateva exemple, ca altfel ne prinde noaptea. Iata, fara o ordine anume.
… O citesc pe Vienela pentru ca o iubesc in primul rand ca om, sunt convinsa ca are in loc de inima o bucata de aur care ii depaseste cu mult greutatea fizica.
… O citesc pe Irealia pentru ca asa am inceput eu sa scriu cu adevarat: citind-o si cu ea am crescut ca blogger, ii admir fiecare cuvintel si in spatele fiecaruia ii sarut in gand fiecare zambet sau lacrima cu care stie sa ajunga la sufletul meu.
… Mai nou, il citesc pe Radu Constantinescu pentru ca ma inspira cu fiecare litera, chiar si cand scrie advertoriale.
… O citesc pe Sonia pentru ca o consider o perla intre bloggeri, un om care poate sa miste muntii daca isi propune.
… O citesc pe Mihaela pentru ca spune lucrurile asa cum le-as spune si eu daca as reusi:
…. Si exact pentru aceleasi motive de mai sus pe Camelia ( locul 2 la SuperBlog Spring) si pe Calin.
…. O citesc frecvent Mirela, pe care o consider o artista desavarsita;  si pe Iuliana, pentru informatiile pe care le ofera din prisma experientei personale, pentru modestia ei si caldura din randuri.
….Mai sunt multi, tare multi. dar ma opresc, ca te panalizeaza google pentru prea multe linkuri intr-un articol.

Emil Calinescu: Ne spui acum ce bloggeri ai cunoscut in offline (in afara, bineinteles, de superbloggerii pe care i-ai cunoscut la gale)?

Dana Lalici: Pe tine si pe Sorana v-am cunoscut in afara galelor, de ziua mea anul trecut. La asta as mai adauga numai unul: pe Mihaela Damaceanu, o bloggerita cu care ma baut o cafea de drag, ca ne saturasem sa ne iubim din comentarii, ne durea mana de la tastat. Si am in plan un drum la Ploiesti sa ma plimb pe sub castani cu Vienela.

Intalnirea la care face Dana referire
Intalnirea la care face Dana referire

“Blogurile sunt o parte din rate din pacate, am facut candva cateva prostii mari, pentru care platesc din greu. Nu stiu cum m-as descurca fara ele.”

Emil Calinescu: Ne spui cu ce te mai ocupi in afara de blogging?

Dana Lalici: Adica job?

Emil Calinescu: Dap.

Dana Lalici: Sunt intr-un departament de Helpdesk, la BRD.

Emil Calinescu: Iar blogul/blogurile sunt doar un venit in plus. Bani de buzunar, ca sa le zic asa, corect?

Dana Lalici: Blogurile sunt o parte din rate din pacate, am facut candva cateva prostii mari, pentru care platesc din greu. Nu stiu cum m-as descurca fara ele.

Emil Calinescu: Presupunand ca nu ai mai avea rate, te-ai vedea descurcandu-te EXCLUSIV din bloguri?

Dana Lalici: Nu, in nici un caz. Pentru ca nu sunt atat de buna cat sa fiu platita IN HALUL ASTA DE BINE. In plus, am nevoie de siguranta, de bani care sa se adune la fondul de pensie…deci imi iubesc multinationala, nu as renunta la ea pentru blogging. Dar nici invers.

Emil Calinescu: Acum am 3 intrebari din public. Incep cu prima: cum se impaca jobul tau tehnic cu pregatirea si formarea ta filologica?

Dana Lalici: Nu foarte greu, tehnic vorbind. A trebuit sa ma adaptez, cand, din cauza deplasarilor f frecvente care nu ma lasau sa incheg o relatie, mi-am schimbat meseria. Pe de alta parte, eu am invatat/predat si latina, nu doar romana. Latina e mecanica pura. Deci, am facut fata schimbarii fara eforturi eosebite. Cand simt ca ma sufoc, scriu un articol, Si respir din nou, in voie.

Emil Calinescu: Iti doresti un copil. La ce varsta ii vei face blog?

Dana Lalici: Never. Nu ma lasa barbatul. A pus conditie ” eu ti-l fac, tu nu il inveti blogging. Ca sa nu il mai impart si pe el, cum te impart pe tine” . Dar ma bazez pe faptul ca, daca prinde microbul, si-l face singur. O sa fie copilul ma-sii.

Emil Calinescu: A treia intrebare, tot din public: ai avut vreodata probleme cu privire la nume? Sa-ti reprosat cineva faptul ca numele blogului nu este compatibil cu politica firmei? Sau daca ti-a lasat cineva impresia asta.

Dana Lalici: Am incheiat cu firma un acord in acest sens, scris, semnat si agreat de ambele parti. Eu imi respect obligatiile, ei nu au nimic impotriva.

Emil Calinescu: Nu cred ca ai inteles intrebarea. Era vorba despre ratarea unor contracte, daca a fost cazul, din cauza numelui blogului tau. S-a intamplat? Sau sa-ti reproseze cineva, fie si indirect, acest aspect. Eu, personal, am patit acest lucru cu minunat.eu.

Dana Lalici: Aaa…nu, niciodata la contracte. Adica e posibil sa Nu ma fi contactat cineva sa scriu pentru ca nu i-a placut numele, dar direct nu mi-a spus nimeni nimic si nici nu m-a lasat sa inteleg. O singura data, la o campanie Coca cola, cea cu “imparte o Coca Cola cu X”, nu am putut scrie pe eticheta “Imparte o Cola cu sexulslab.info” pentru ca nu puteau tipari nimic cu referire la sex. Vazusem articole in care bloggerii isi facusera etichete gen “imparte o Coca cola cu Questioare.ro”. M-am consolat repede: oricum, cine imparte o Coca Cola cu un blog? nici nu ar fi avut prea mult sens sloganul.

“Pe de alta parte, eram curioasa ce ma intrebi si cum vei face sa iasa interesant interviul asta, pentru ca mereu sunt interesante interviurile tale (deci si al meu urma sa fie 🙂 ), iar eu nu prea am produs chestii sclipitoare la interviuri…”

Emil Calinescu: Stii cand va aparea acest interviu?

Dana Lalici: M-ai lasat sa inteleg ca miercuri cand implinesc cele doua majorate. Gresesc?

Emil Calinescu: Nu, doar ca intrebarea precedenta pregatea urmatoarea intrebare. E drept, este una cliseica: cu ce ganduri la implinirea acestei frumoase varste (frumos ai formulat: doua majorate)?

Dana Lalici: Cu gandul ca ar fi cazul sa raman gravida mai repede, sa imi spuna pruncul “mami”, nu “buni”.

Emil Calinescu: Stii penultima intrebare a fiecarui interviu?

Dana Lalici: Cea cu ce intrebare ai mai pune tu Danei daca ai fi in locul meu?

Emil Calinescu: Dap. Pune-ti o intrebare si raspunde la ea.

Dana Lalici: M-as intreba poate daca exista ceva care m-ar putea determina sa renunt la blog. Raspunsul este da, evident, as renunta la blogging, orice are un pret. As renunta daca as castiga la loto cel putin 100.000 de euro. M-as apuca atunci de investitii financiare care sa imi sporeasca aceasta suma si sa imi demonstreze mie insami ca mi-am invatat lectiile.

Emil Calinescu: In cazul de fata nu e chiar penultima intrebare. Pentru ca mai am 2 Prima: ce te-a facut sa accepti provocarea de a acorda un interviu blogului meu?

Dana Lalici: Pai azi am o zi de concediu si alternativa era sa dau cu aspiratorul. Nu a fost o alegere prea grea. Pe de alta parte, eram curioasa ce ma intrebi si cum vei face sa iasa interesant interviul asta, pentru ca mereu sunt interesante interviurile tale (deci si al meu urma sa fie 🙂 ), iar eu nu prea am produs chestii sclipitoare la interviuri…

Emil Calinescu: Si la acest interviu ti se pare ca ai produs ceva sclipitor?

Dana Lalici: Asta o sa judece mai bine cititorii tai. Mie mi-a placut ce a iesit. Ai un stil aparte de a lega lucrurile, totul a curs extrem de placut…

Emil Calinescu: Ne spui, pe final, ce parere ai despre mine si blogurile mele? Pentru ca apoi sa ne spui si cum ti s-a parut, per total acest interviu: ce a avut, ce NU a avut, ce trebuia sa aiba.

Dana Lalici: Imi placi foarte mult ca om, enorm. Nu am avut ocazia pana acum sa iti fac o declaratie de dragoste, dar iata, mi-ai ridicat mingea la fileu. Oricui dintre cei care te cunosc dupa nume as recomanda sa te urmareasca, pentru ca e un mare castig sa ai in zona un om care spune verde in fata ceea ce gandeste. Despre bloguri…numai de bine, mai ales dup ace ai schimbat tema pe minunat.eu si l-ai facut mai luminos.
… Interviul a curs lin. Nu credeam ca vei gasi atatea intrebari, am fost surprinsa. Interviul m-a flatat ( si sunt si eu un pic orgolioasa) si m-a facut sa ma simt bine in pielea mea. Habar nu am daca trebuia sa aiba ceva in plus. As fi vrut ceva “incediar”, care sa iti aduca trafic si ulterior, pentru ca meriti, ai muncit si muncesti cu interviurile astea. Stiu ca spuneai ca nu aduc trafic decat la momentul publicarii,. nu si ulterior.

Poza facuta la Gala SuperBlog 2013 de la Straja

Emil Calinescu: Te mai pun sa faci ceva: fa reclama acestui interviu. Zi-le oamenilor DE CE ar trebui sa-l citeasca Ajuta-ma sa-l promovez, ca sa zic asa.

Dana Lalici: pai am sa pun si eu link catre el printr-o postare pe blogul meu. Asta o data, dar e clasic. Si eventual l-as publica cu sloganul “daca partidele mele de sex ar dura cat inteviurile cu Emil, as fi fost demult gravida”

Emil Calinescu: Asta va fi titlul. Asta e cert. Ultimul cuvant il ai tot tu: un mesaj de final cititorilor EmilCalinescu.eu. Eu iti urez doar LA MULTI ANI si succese pe toate planurile.

Dana Lalici: Iti multumesc din suflet pentru tot. Cititorilor tai le-as recomanda, cum ma mai spus si mai sus, sa te urmareasca in continuare, pentru ca e un mare castig sa ai in zona un om care spune verde in fata ceea ce gandeste. Sa concureze in continuare la SuperBlog si sa ma citeasca si pe mine, desigur.

Comments

comments

38 thoughts on “Interviul saptamanii – Dana Lalici: “Daca partidele mele de sex ar dura cat inteviurile cu Emil, as fi fost demult gravida”

  1. La mulți ani, Dana! Încă o dată! 🙂 Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase, dar fără să fiu modestă, mai am mult până departe. Și cu scuzele de rigoare pentru off topic, Emil, ai votat Semn SPRE carte? Îți mulțumesc dacă da, aș aprecia dacă nu încă, dar o vei face. 🙂

  2. Mai, ma simt flatata. Is citata. De bine. Multumesc ! Fain articol si complet. Acum Dana nu mai are secrete – sau alea pe care le are sunt foarte-foarte secrete. Chiar eram curioasa sa “vad” in ce fel SB schimba (sau nu) viata castigatorului.

    1. Probabil ca stiai cea mai mare parte din lucrurile pe care le-am spus. Dar nu strica sa existe si ele, negru pe alb, ca de la o castigatoare (care isi stie locul) la o alta castigatoare (minunata si plina de talent).

      1. De fapt nu, nu stiam prea multe, banuiam unele lucruri (avusesem noi odata un schimb de idei relative la niste culori din care am banuit doar). Asa, negru pe alb par … mai oficiale. Cat despre castig, cu caru’ ca ducem lipsa de experiente de tot felul.

  3. Laliciule, în primul rând îți zic “la mulți ani!” În al doilea rând îți mulțumesc pentru că…;) Iar ție, Emil, bravo pentru interviurile astea, sunt foarte dinamice și chiar dacă sunt lungi, se parcurg repede, fiindcă din întrebări se încheagă o poveste.

  4. de cate ori vad cate un interviu de al lui Emil ma gandesc: iar e unul din acela kilometric. dar face cum face si tot le citesti pana la final. acum fiind cu Dana , l-am citit cu si mai mare drag, desi multe din informatii le stiam. sau aproape pe toate :).
    dar titlul chiar te trage de nas sa citesti . nu poti rezista.

      1. te-am laudat pentru ca meriti. faci o treaba cu simt de raspundere cu interviurile astea.
        pe mine? tare curioasa m-ai facut ce ar iesi…

  5. Încă o dată: La mulţi ani, Dana! Mulţi, frumoşi, fericiţi! Cum ţi-i doreşti!

    Apoi, flatată mi-s şi eu pentru înscrierea în grupul celor trei. 🙂

    În al treilea rând… 8 ore pe zi ori 2-3 zile la fiecare articol?! OMG! Înseamnă că eu n-o să câştig superblogu’ niciodată! Nici nu mai încerc până nu ies la pensie! 😆

    Şi, nu în ultimul rând: Şi mie mi-a plăcut interviul, Emil! Te pricepi să iei oamenii la întrebări! 😀

  6. Emil, din păcate pentru mine, acesta este primul interviu pe care îl citesc. Din fericire, niciodată nu este prea târziu, astfel încât voi reveni cu siguranţă şi la altele.
    La mulţi ani din nou, Dana dragă! Foarte reuşit interviul, tu sclipeşti în meşteşugitele tale cuvinte autoironice, foarte amuzante, iar Emil prin întrebările ce determină omul să spună lucruri ce contează. Felicitări ambilor!

  7. Oh da multe comentarii a mai starnit interviul.

    Ca sa imi dovedesc calitatea de narcisist, acum ma voi felicita pentru inspiratia de o alege pe Dana Lalici ca intervievata. Si pt inspiratia cu care am ales intrebarile 😀

  8. Emil, tie trebuie sa iti multumesc pentru ca ai facut-o pe Dănuța mea sa promita negru pe alb ca ne vom plimba pe sub castanii din Ploiesti. 🙂 Mi-a placut fiecare cuvant din acest interviu.
    Dănuța, tie nici nu stiu daca trebuie sa iti mai spun cat ma bucura aprecierea ta, cat de nerabdatoare sunt sa bem o cafea care sa nu fie virtuala si cat iti doresc sa iti vezi visurile implinite! La multi ani! :*

  9. Nu uit de cafeaua aia, draga mea, ramane negru pe alb acolo, scumpa Vienela. Daca ai stii de cate ori mi-am propus sa iti spun public cat te apreciez si gandurile mi-au fugit…aiurea.. Acum n-am mai ratat momentul. Multumesc mult pentru urari.

  10. M-am încurcat în metafora dublului majorat, dar, emoţionat, am dedus cât de tânâră esti! La multi ani! Şi mi-au mai plăcut şiretlicurile made sex slab, cu care l-ai năcit pe “author”. Inteligentă. nonreflexivă, ofensivă, promptă! Apropo, de titlul sugerat (şi, pe drept, acceptat!): fă sex, citind- recitind interviul, două ore. Poate “se prinde”! Încă o dată, urări de fericire întru multi ani, tinereţeo!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !