Interviul saptamanii – Angela Georgiana Alexandru: Probabil nimeni nu a observat, dar niciodata nu am dat nota 10 si nici nu o sa dau. Nici macar productiilor sleeper-hit sau celor pe care eu le iubesc.

„Blogul il am de trei ani si jumatate aproape. Mi l-a facut un bun prieten din Craiova, ca o solutie de a scapa de toate discutiile despre filme cu mine.”

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la binecunoscuta rubrica de interviuri. Ca de obicei, am sa-mi las invitatul sa se prezinte.

Angela Georgiana Alexandru: Nu ca lumea ar avea nevoie sa ma cunoasca special pe mine, dar daca trebuie, trebuie:) Angela Alexandru, iubitoare de filme si pisici, obsedata de seriale si desi nu este o titulatura relevanta, blogger cinefil. Asa l-am cunoscut pe subsemnatul.

Emil Calinescu: Hai sa incepem cu ultima parte. Te-as ruga sa ne spui de cand esti bloggerita cinefila si de ce un blog nisa si nu unul generalist?

Angela Georgiana Alexandru: Blogul il am de trei ani si jumatate aproape. Mi l-a facut un bun prieten din Craiova, ca o solutie de a scapa de toate discutiile despre filme cu mine. Si a reusit :))) Nici nu prea stiam ce ar trebui sa fac in calitate de blogger si pana la urma, ce ar trebui sa scriu pentru ca lumea sa imi citeasca articolele. De fapt, daca citesc primele articole publicate cred ca nu mi-as recunoaste randurile. Atat de slabe imi par. In timp mi-am format un stil si imi place sa cred ca ma recomand prin ceva doar al meu. Nu pot avea blog generalist pentru ca nu as putea scrie chiar despre orice. Stiu despre filme si cred ca am si o cultura cinematografica buna, intr-atat incat sa pot scrie despre. Atat cat pot de bine.

Emil Calinescu: Cariera ta blogosferica ai inceput-o, totusi, la FilmeTari. De ce ai plecat de acolo? E mai bine cu blog propriu sau era mai bine la un site/blog colectiv tip FilmeTari?

Angela Georgiana Alexandru: Permite-mi sa te corectez. Cariera blogosferica, asa cum o numesti tu, am inceput-o pe blogul meu. Cand aveam aproximativ 8 luni de activitate acolo, am aplicat pentru un internship la filmetari. Am stat doar 6 luni pentru ca mi-am dat seama ca pot realiza lucruri mai bune si mai satisfacatoare pe fortele proprii. Am invatat sa fiu mai exigenta cu articolele mele, dar cum nu aveam alte avantaje din acest parteneriat, am decis ca dupa 6 luni de neglijare a blogului personal, sa revin la el si sa ma ocup asa cum trebuie de el.

Emil Calinescu: Ok, mea culpa. Spune-ne atunci ce satisfactii ti-a adus, pana acum, blogul personal? Faci aceasta activitate exclusiv de placere?

Angela Georgiana Alexandru: Sunt mai multe beneficii din moderarea unui blog. Mai cu seama unul cinefil. Pe langa colaborarile incheiate cu distribuitorii de filme, ocazie cu care ajung sa vizionez filme la proiectii speciale si in avans, am cunoscut oameni frumosi, inteligenti si cu care impart acelasi viciu- filmele. Si nu spun asta doar ca sa dea bine in raspuns. Dar oamenii astia au complotat anul trecut si mi-au facut o petrecere surpriza de ziua mea. Intr-atat ne leaga aceasta boala grea

Emil Calinescu: Iti mai amintesti prima vizionare de film la care ai fost?

Angela Georgiana Alexandru: Da, imi aduc aminte. Prima vizionare de presa la care am ajuns a fost in perioada cat am fost la filmetari, La o animatie – „Kung Fu Panda 2”. Dar prima invitatie primita special pentru mine, pentru blogul meu, cu satisfactia ca este un raspuns la o munca imensa in spate, a fost la „Magic Mike”. Era prima oara cand ajungeam la un astfel de eveniment si, fara sa par aroganta, stiu ca eram destul de mandra ca eram printre oamenii de-acolo care beau cocktailuri, doar pentru ca … scriu despre filme. Si atunci am inteles ca poate chiar fac bine ceea ce fac.

Emil Calinescu: Legat de „cocktailuri”, din public sunt rugat sa te intreb care este cel mai bun „piscot” pe care l-ai mancat la o vizionare. Sau, ca sa formulez cu cuvintele tale, care este „cel mai bun cocktail” baut la o vizionare?

Angela Georgiana Alexandru: Daca ma cunoaste suficient cel/cea care a pus intrebarea, stie ca nu sunt influentata de astfel de organizari si ca nu am conditionat niciodata prezenta mea la vizionari in functie de asta. Dar cum umbla vorba-n targ ca bloggerii sunt piscotari, trebuie sa alimentez si eu crezul si sa spun ca au fost mai multe piscoturi bune. O sa mentionez doua dintre cele mai „speciale”: vizionarea pentru „Dom Hemingway” la Biavati Events Venue de la RoImage si petrecerea de lansare a filmului „Diana” de la MediaPro Distribution.

Imagini de la lansarea filmului Dom Hemingway

Emil Calinescu: Spune-ne acum care a fost cel greu de scris articol de pana acum? Un articol la care nu aveai absolut nicio idee.

Angela Georgiana Alexandru: O sa incerc sa raspund separat la cele doua intrebari. Cel mai greu de scris, dar si cea mai draga de altfel, ramane sectiunea dedicata filmelor de epoca. Greu in sensul ca am nevoie de ceva cercetare si sa inventez mereu noi idei de articole, derivate din aceasta tema. Am vazut aproape tot ce era de vazut din acest subgen si, din ignoranta, nu am tinut o lista, lucru care imi ingreuneaza alegerea titlurilor. Si un articol la care nu aveam absolut nicio idee despre ce sa scriu cred ca a fost Cand se lasa noaptea peste Bucuresti sau metabolism. Nu mi-a placut, nu mi-a transmis nimic si…. voiam sa fiu consecventa, fara sa par ignoranta.

Emil Calinescu: Pentru ca ai vorbit despre filmul lui Porumboiu, spune-ne daca-ti plac filmele romanesti si ce anume iti place/displace la ele.

Angela Georgiana Alexandru: Nu-mi plac in mod special, nu am sa mint. Imi place ca se incearca schimbarea/impotrivireau unui curent si ca se simte faptul ca se doreste sa se faca cinematografie buna, de consum. Cred ca productiile indepdendente vor rezerva surprize nemaipomenite daca se vor mai asuma riscuri. „Love Building a demonstrat asta”. Si Pozitia Copilului care, sa recunoastem, nu a avut un buget urias, dar a prins foarte, foarte multe premii.

Poza facuta la lansarea filmului LoveBuilding

Emil Calinescu: Preferi productii romanesti vechi, de dinainte de 89? Ca am inteles ca cele din noul val nu prea te atrag.

Angela Georgiana Alexandru: Imi plac productiile facute curat, cu scenariu bun si cu interpretari solide. Si din fiecare perioada poti alege filme bune si filme proaste. Nu inseamna ca una este mai stabila decat cealalta. Problema cu cinematografia din prezent este ca nu este una de interes, nu se fac investitii si drept urmare multe dintre cele lansate aduc in distributie oameni care nu au niciun dram de talent si singurul contact cu lumea artistica este faptul ca pot canta sau dansa. Pentru mine nu are nicio relevanta asta.

Emil Calinescu: Ne zici un top 3 al filmelor romanesti de dupa 90, respectiv de dinainte de 90?

Angela Georgiana Alexandru: O sa incerc, dar mi-e teama ca dupa ma voi razgandi. Dar acum, inainte de ’89 o sa numesc „Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”, „Padurea Spanzuratilor” si …. „Felix si Otilia”. Dupa ’89 „Restul e tacere”, „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii ” si „Pozitia copilului”.

 

„Sunt generatia ’89 si recunosc ca am avut acces la internet foarte tarziu, asa ca trebuia sa ma multumesc cu revistele care aveau program TV si sa stabilesc ce vreau sa urmaresc. Si pe-atunci nu eram pretentioasa. Cred ca „Aliens” m-a determinat sa fac din consumul de film o dependenta.”

 

Emil Calinescu: O intrebare care imi vine din public, de la 3 persoane diferite: cum a inceput pasiunea ta pentru filme? Este vreun film care a declansat-o?

Angela Georgiana Alexandru: Nu pot sa nominalizez un moment anume. Dar am realizat ca am o problema cu filmele, atunci cand refuzam iesirile din casa, in functie de programul filmelor la televizor. Sunt generatia ’89 si recunosc ca am avut acces la internet foarte tarziu, asa ca trebuia sa ma multumesc cu revistele care aveau program TV si sa stabilesc ce vreau sa urmaresc. Si pe-atunci nu eram pretentioasa. Cred ca „Aliens” m-a determinat sa fac din consumul de film o dependenta.

Emil Calinescu: Te-ai gandit vreodata sa faci un film? Ce gen ar fi si ce actori ai vrea sa joace in el? (intrebare venita tot din public)

Angela Georgiana Alexandru: Nu, nu m-am gandit la asta :)) Nu as avea mijloacele si cunostintele necesare. Doar pentru a da un raspuns, ca o fantezie personala, as incerca o simbioza intre un film de epoca si unul post apocaliptic. Rachel Weisz si Michael Fassbender ar fi in rolurile principale :)))

Emil Calinescu: Atunci spune-ne ce carte crezi ca ar merita sa fie ecranizata (una care sa nu fi fost pana acum)?

Angela Georgiana Alexandru: Aici nu stau pe ganduri. Este singura carte pe care am citit-o de trei ori si de care nu as fi deranjata sa o rasfoiesc din nou si care, sincer, mi se pare imposibil de ecranizat – „Gargui” de Andrew Davidson. Este atat de complexa si ofertanta, incat mi se pare ca este evitata intentionat.

 

„Vrei sa stii daca iti citesc blogul? Cred ca doar pe al tau il citesc. Asta pentru ca sunt „obligata”, mai ales atunci cand imi lasi link cu articolul publicat:)) Nu citesc altceva pentru ca nu prea ma intereseaza.”

 

Emil Calinescu: Ti-ar placea sa-ti castigi existenta din critica de film? Sa fii platita sa scrii, in mod profesionist, despre filme?

Angela Georgiana Alexandru: Desigur. Carui cinefil nu i-ar placea sa faca din naravul sau o cariera? Cateodata ma amagesc ca poate, candva, si critica de film din Romania va fi la fel de bine dozata si apreciata ca in afara. Si din calitatea mea neinsemnata de blogger amator, poate as putea realiza ceva, candva, doar din simpla joaca de cuvinte, pareri si pelicule. Ceva remarcabil. Poate prezenta la vreun festival de renume…. Cine stie. Nu costa sa visezi, dar investita in pasiune, da. Si cel mai important, nu trebuie sa regreti. Tot gasesti o satisfactie. Cat de mica.

Poza facuta la vizionarea filmului Thor: The Dark World

Emil Calinescu: Citesti criticii de film? Care este, in opinia ta, cel mai bun critic de film de la noi? Dar cel mai bun critic de film de afara?

Angela Georgiana Alexandru: Da, citesc. De la noi, nu as putea numi pe cineva anume. In postura de critic profesionist pozeaza foarte putini. Regretatul Alex Leo Serban era un favorit de-al meu, dar pana acum nu i-am gasit un egal, ci doar inlocuitori. Si sunt foarte multi oameni pasionati, la fel ca si mine. Din afara imi place Roger Ebert de la Chicago Sun Times.

Emil Calinescu: Daca nu citesti critici de film, cu siguranta citesti bloggeri-cinefili. Ne spui ce bloguri cinefile citesti?

Angela Georgiana Alexandru: Da, citesc multe bloguri cinefile, multe ale oamenilor pe care ii si cunosc. Citesc filmetari, filme-carti, edge and back, f and g must see, cinemateca, buticul cu filme si carti, cinefilul de serviciu, movie quotes…. Si altii.

Emil Calinescu: Si care este cel mai bun blog, dintre cele enumerate de tine?

Angela Georgiana Alexandru: Din motive subiective, nu pot numi unul. Imi pare rau

Emil Calinescu: Zi-ne atunci ce bloguri ne-cinefile citesti?

Angela Georgiana Alexandru: Vrei sa stii daca iti citesc blogul? Cred ca doar pe al tau il citesc. Asta pentru ca sunt „obligata”, mai ales atunci cand imi lasi link cu articolul publicat:)) Nu citesc altceva pentru ca nu prea ma intereseaza.

Emil Calinescu: Ajungeam si acolo. Dar daca tot zisasi de blogul meu (de fapt, blogurile mele), ne poti spune DE CE il/le citesti? Ce gasesti asa interesant la ele?

Angela Georgiana Alexandru: Nu pot spune ca gasesc neaparat ceva interesant. Dar sunt curioasa de multe ori. Este ceva unic in a citi ceva scris de cineva cunoscut, cu mult diferit decat atunci cand autorul nu iti este mai mult decat un nume ca oricare altul.

 

„De ce as simti nevoia sa fac din Rachel un bun? Pana la urma pentru mine asta reprezinta paginile de facebook dedicate animalelor.”

 

Emil Calinescu: Ne vorbesti acum despre pisica ta? Am primit 5 intrebari despre ea. Dar inainte de ele te-as ruga sa ne spui „povestea” ei. Cum ai primit-o, cum o ingrijesti, cat de „cuminte” este …

Angela Georgiana Alexandru: Ba sigur ca povestesc. Mai ales ca este parte din viata mea de zi cu zi si ca o iubesc tare mult. Am mentionat anterior ca anul trecut cativa dintre bloggeri mi-au organizat o petrecere surpriza. Pe langa faptul ca mi-au facut tort, au facut si un filmulet in care imi faceau urari de bine, mi-au luat si o pisicuta! In perioada aia nu lucram si tot timpul imi faceam lista cu ce o sa fac eu cand ma angajez. Si prima pe lista era o pisicuta. Abia acum realizez cat de mult insistam cu asta. Se pare ca lumea a fost atenta si, cu acordul alor mei, mi-au luat o pisicuta maidaneza de la o doamna care postase un anunt pe internet si au si botezat-o Rachel. De la actrita numita mai sus.

Ea este Rachel 🙂

Emil Calinescu: De ce nu i-ai facut pagina de facebook?

Angela Georgiana Alexandru: Pentru ca nu am considerat necesar. De ce as simti nevoia sa fac din ea un bun? Pana la urma pentru mine asta reprezinta paginile de facebook dedicate animalelor. Momentele frumoase alaturi de ea sunt impartite intre noi doua si nu simt nevoia sa le impartasesc decat, cel mult, cu prietenii mei.

Emil Calinescu: Daca pisica ta ar fi un personaj din filme de epoca cine ar fi?

Angela Georgiana Alexandru: Ce intrebare buna! Imi place tare mult. Hmmmm…. Cred ca ar fi Elinor Dashwood din Sense and Sensibility. Este atat de docila, atenta si precauta, asa cum mi-o imaginez eu pe Elinor, surprinsa perfect in versiunea din 2008.

Emil Calinescu: Daca maine cineva ti-ar fura-o/rapi-o pe Rachel, ce ai face pentru a o recupera? 

Angela Georgiana Alexandru: Daca mi s-ar cere, as face si un film de recuperare, desi am spus ca nu as fi in stare de asta. As oferi recomepensa si probabil m-as inregistra plangand pentru ca rapitorul ar fi exasperat de sughiturile mele suparatoare si, intr-un final, mi-ar da-o inapoi.

Emil Calinescu: Daca ai avea de ales intre blog si Rachel, pe cine ai alege? :))

Angela Georgiana Alexandru: Nu o sa fiu ipocrita si nu o sa recunosc ca nu este o intrebare grea. Si nu ezit, pentru ca stiu ca as alege-o pe Rachel. Doar ca mi-ar fi greu sa renunt la una in detrimentul celeilalte.

 

„Si ca o remarca, nu urmaresc niciun serial de comedie. Nu-mi plac.”

 

Emil Calinescu: Pe toti intervievatii mei i-am intrebat de cunostintele offline. Ne caracterizezi, pe scurt, prietenii tai bloggeri pe care i-au cunoscut in offline?

Angela Georgiana Alexandru: Sunteti multi si ar dura poate si mai mult.

Emil Calinescu: Ne spui acum de seriale? Cam care sunt serialele la care te uiti tu acum si cam cate episoade vezi, pe zi, dintr-un serial?

Angela Georgiana Alexandru: Din nou ajung la cea mai „neagra” perioada a mea. Un an de somat acasa. Atunci am si inceput multe seriale, unele foarte proaste, unele extraordinare, iar cu unele continuam sa fac maraton pentru ca erau incepute de mult. Urmaresc 22 de seriale, dar preferatele mele sunt Downton Abbey, Game of Thrones, The Walking Dead si The Vampire Diaries, din categoria guilty pleasure. Nu urmaresc zilnic seriale. Nu am timp. Dar si atunci cand o fac dau play la mai multe episoade pentru ca astept sa se stranga mai multe dintr-un serial. Si ca o remarca, nu urmaresc niciun serial de comedie. Nu-mi plac.

Emil Calinescu: Din public: Numeste un lucru pe care il urasti la The Game of Thrones.

Angela Georgiana Alexandru: Cred ca faptul ca desi dureaza o ora un episod, nu ne arata suficient si uneori are si puncte moarte. Si faptul ca uneori se asteapta si doua saptamani ca sa afli cate ceva despre un personaj,

Emil Calinescu: Ne spui de ce nu scrii pe blog despre seriale? Ai scris zilele trecute despre GoT, dar in rest nu scrii. De ce eviti sa scrii despre seriale?

Angela Georgiana Alexandru: Pentru ca am lansat blogul in ideea de a scrie despre filme si vreau sa pastrez obiectitvul asta. Articol cu „Game of Thrones”a fost mai mult un exercitiu. Ceea ce poate nu stii este ca am avut o colaborare si cu un site unde scriam despre seriale. Nu pot scrie cu aceeasi usurinta despre seriale, cum o fac despre filme.

Emil Calinescu: (Din public) Ce regizor ai vrea sa te sune maine si sa te transforme in muza lui?

Angela Georgiana Alexandru: Trebuie sa felicit persoana care a lansat intrebare. Imi place foarte mult. Cred ca Tim Burton, dar ar fi greu pentru ca e obisnuit cu Helena. Sau cred ca as opta si pentru Guy Ritchie.

Emil Calinescu: Legat de ecranizari, ne spui care este ecranizarea ta preferata de pana acum? Si, in special, care este cea mai buna ecranizare a unui roman scris de Jane Austen? 

Angela Georgiana Alexandru: Am mai multe ecranizari preferate. Multe dintre ele depasind si cartea (vezi Stardust). Dar printre ecranizarile mele preferate se numara Fight Club, The Shawshank Redemption, Wuthering Heights. Si referitor la Jane Austen…. cred ca ‘Pride and Prejudice’ (1995), ‘Sense Sensibility’ (1995).

Emil Calinescu: Cum preferi sa fie o ecranizare: sa fie exact, cuvant cu cuvant, ca-n carte, sau sa se abata mult de la litera cartii?

Angela Georgiana Alexandru: Nu vreau sa se pastreze replicile, atat cat as vrea sa fie surprinsa aceeasi atmosfera, astfel incat adaptarea sa te poate multumi in acelasi mod in care a facut-o cartea.

Emil Calinescu: Vreo ecranizare romaneasca ne poti recomanda? 

Angela Georgiana Alexandru: Toate cele trei numite de pana in ’89 sunt ecranizari, dar as mai numi „Ciuleandra” (foarte, foarte bun), „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” (desigur, cu diferente, dar coloana sonora este superba).

Emil Calinescu: Zi-ne cum reusesti sa scrii articolele atat de repede? Articole atat de lungi, scrise atat de rapid dupa vizionare (tot din public).

Angela Georgiana Alexandru: Niciodata nu mi-a placut sa stiu ca am lucruri de facut. Si pentru mine faptul ca am vazut un film la vizionarea de presa, implica si raspunderea de a scrie despre ele. Este o combinatie intre ideea de respect, multumiri si bifarea unor teme. De multe ori scriu imediat ce ajung pentru ca niciodata nu stiu ce treaba am a doua zi la munca.

Emil Calinescu: Ne zici acum cel mai bun film vazut anul acesta? Si, bineinteles, cel mai prost film vazut.

Angela Georgiana Alexandru: Eu urmaresc acasa foarte multe filme, desi daca intri pe pagina blogului poate parea ca vad filme doar la cinema. Trei dintre cele care mi-au placut teribil de mult sunt „Spectacular Now”, „The Wind Rises „.”Stranger By The Lake”. „Ï, Frankestein” mi se pare cel mai prost film al ultimilor doi ani.

Emil Calinescu: Cel mai prost notat film de pe blogul tau care este? I, Frankenstein?

Angela Georgiana Alexandru: Cred ca da. Desi sunt doua filme carora am refuzat sa le fac vreo notare. Pur si simplu nu aveam cum sa le notez. Atat de proaste imi par.

Emil Calinescu: Care sunt acelea? Unul il stiu de fapt, de celalalt nu stiu.

Angela Georgiana Alexandru: „The Bag Man” si „Scary Movie 5”.

Emil Calinescu: Scary Movie 5… Ai spus, mai sus, ca nu te uiti la serialele de comedie. Sa inteleg ca nu-ti plac deloc comediile?

Angela Georgiana Alexandru: Nu, nu ma uit la comedii. Adica nu o sa caut niciodata comedii eu, din prorprie initiativa. Asta nu inseamna ca nu apreciez o parodie bine croita sau ca nu rad atunci cand glumele sunt scrise inteligent intr-un film al acestui gen.

Emil Calinescu: Ne spui comedia ta preferata?

Angela Georgiana Alexandru: Nu este chiar o comedie, mai degraba un romcom, dar este fara indoiala slabiciunea mea-  „500 Days of Summer”.

Emil Calinescu: Iesind un pic din peisajul cinefil, ieri a fost Gala Spring SuperBlog 2014. Stiu ca in 2013 te inscrisesei si tu in competitie, fara sa scrii insa la nicio proba. Ce te-a facut sa te inscrii, ce te-a facut sa renunti si ce te-ar face, pe viitor, sa participi la o astfel de competitie?

Angela Georgiana Alexandru: Ma inscrisesem pentru ca mi se parea solicitanta si creativa competita. Urmarisem si citisem cate ceva despre vechile editii. Imi placea pentru ca ar fi fost o provocare sa inventez idei cinematografice pentru a le lega de tema impusa. M-a deranjat faptul ca mi se impunea inserarea unor anumite link-uri sau poze in articol, lucru care deranjeaza. Nu vreau sa transform coltisorul meu de film in rubrica de reclame si asta ar fi fost impotriva unor principii dupa care (inca) ma incapatanez sa ma ghidez. As participa daca s-a renunta la aceste promovari fatarnice, fara continut si forma.

Emil Calinescu: Te tenteaza sa iti faci (si) un blog personal?

Angela Georgiana Alexandru: Nu. Nu as avea timpul,energia si placerea disponibile de a-l modera. Nu este pentru mine activitatea asta.

Emil Calinescu: Pe profilul tau de facebook, la familie, figureaza Simona Mocanu drept SORA. Stim ca, de fapt, ea nu este sora ta. Ne spui de ce ai trecut-o astfel pe Simona (una dintre bloggeritele cinefile; ai refuzat sa caracterizezi bloggerii cinefili, spunand ca ti-ar lua prea mult timp).

Angela Georgiana Alexandru: De fapt Simona m-a adaugat asa si eu doar mi-am dat acceptul. Dar nu ma deranjeaza. Dimpotriva. Si eu o vad ca pe o sora, asa ca de ce nu? Suntem foarte apropiate, ne suportam toanele. Cred ca mai imi apar pe profil si alte persoane care nu sunt neaparat rude cu mine.

Cele 2 surori: Simona si Angela

Emil Calinescu: (din public) Daca ai fi regizor, cum te-ai simti sa-ti vezi filmul facut praf de catre critici si bloggeri? Cum ai reactiona?

Angela Georgiana Alexandru: Pana la urma de ce as tine cont de parerea lor? Nici ei nu au ascultat ce am avut eu de zis :)))

 

„Probabil nimeni nu a observat, dar niciodata nu am dat nota 10 si nici nu o sa dau. Nici macar productiilor sleeper-hit sau celor pe care eu le iubesc.”

 

Emil Calinescu: Am inteles. Acum urmeaza intrebarea mea preferata, pe care o pun tuturor bloggerilor cinefili. O intuiesti?

Angela Georgiana Alexandru: Ce intrebare mi-as pune ?

Emil Calinescu: Nu. Aia e de final si o pun tuturor. Acum e una pe care o pun doar bloggerilor cinefili. Hai, ca nu e greu.

Angela Georgiana Alexandru: De ce dau note filmelor? Habar nu am :)))

Emil Calinescu: Exact. De ce dai note filmelor?

Angela Georgiana Alexandru: Nu exista un motv anume. Si am mai purtat discutia asta. Dau note pentru ca asa mi-am creat sistemul de redactare al cronicilor si mi-am asumat subiectivitatea prin notarea filmelor. Si desigur, notele sunt generoase de cele mai multe ori. Dar din nou mentionez ca este doar optiunea mea, independenta de randurile redactate. Si ca o paranteza. Probabil nimeni nu a observat, dar niciodata nu am dat nota 10 si nici nu o sa dau. Nici macar productiilor sleeper-hit sau celor pe care eu le iubesc.

Emil Calinescu: Asta era urmatoarea intrebare… De ce nu dai nota 10?

Angela Georgiana Alexandru: Desigur, exista filme fara imperfectiuni, dar asta nu inseamna ca este perfect. Si pastrez nota asta ca o confirmare si amanarea a ideii ca intotdeauna se pot construi filme rationale si mereu mai bune decat altele.

Emil Calinescu: Ne spui care este cinematografia ta preferata? Americana, britanica, asiatica, franceza?… Cea romaneasca deja stabiliram ca nu e.

Angela Georgiana Alexandru: Cinematografia americana isi disputa prima pozitie, urmata de cea britanica, iar locul trei este ocupat cu procente egale de filmele spaniole, franceze, italiene si germane. Peliculele asiatice nu sunt chiar sarea si piperul pe care eu le-as folosi constant, desi au o viziune singulara.

Emil Calinescu: Saptamana aceasta, miercuri, se lanseaza Cocktail, o noua comedie indiana. Ai fost la 2 lansari de filme indiene. Cum ti se pare noua cinematografie indiana?

Angela Georgiana Alexandru: Nu pot sa fac o comparatie dreapta pentru ca nu am luat prea mult contact cu vechiul curent al filmelor bollywood, ci doar cu franturi. Se simte totusi o tendinta de imbunatatire a calitatii, scenariile avand ceva mai multa complexitate

Emil Calinescu: Interviul se apropie de final. Spune-ne, te rog, cum te vezi peste 5, 10, 15, respectiv 20 de ani?

Angela Georgiana Alexandru: Ai aflat ca am traume de la interviurile de angajare? Mi se pare atat de impersonala intrebarea asta, in orice context ar fi aruncata. Nu stiu, sincer. Dar stiu cum as vrea. Realizata in plan profesioanl, inconjurata de prieteni cu o lista de filme bifata la zi si cu pisicuta Rachel in brate. Desigur, am si alte scopuri, dar le pastrez pentru mine.

Emil Calinescu: Intrebarea este pusa in cotextul in care astazi implinesti 25 de ani. La multi ani din partea mea inca o data.

Angela Georgiana Alexandru: Iti multumesc. Pur si simplu nu imi place intrebarea asta. Poate pentru ca nu imi plac schimbarile.

Emil Calinescu: Spune-ne atunci ce ai mai intreba-o pe Angela Alexandru Daca ai fi in locul meu? Ai intuit intrebarea asta, asa ca, probabil, ai deja un raspuns pregatit.

Angela Georgiana Alexandru: Stiu ca pui mereu intrebarea asta, dar nu am pregatit un raspuns. As intreba-o ce isi doreste cel mai mult si daca e sigura de raspunsul ei. Si cel mai probabil ar raspunde ca nu. Pentru ca este nehotarata.

Emil Calinescu: Ultima intrebare din public: cand te muti pe domeniu propriu? Si care va fi acel domeniu?

Angela Georgiana Alexandru: Nu pot spune o data anume pentru ca asta ar presupune o investitie pe care in momentul de fata nu mi-o pot permite. Cu prima ocazie cand stiu sigur ca nu mai intervine nimic, o sa fac si mutarea asta pentru ca imi doresc foarte mult sa ma recomand cu un nume mai impunator si relevant.

Emil Calinescu: Si care e numele acela?

Angela Georgiana Alexandru: Si daca il spun aici si pe urma nu va mai fi disponibil? Nu vreau sa imi asum riscuri.

 

„Va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dovada, voua celor trei persoane care ati ajuns pana aici. Si daca nu aveti ceva mai bun, poate veniti si la mine in vizita.”

 

Emil Calinescu: Ultima intrebare este o provocare: te pun sa dai o nota acestui interviu. Trebuie, ulterior, s-o si justifici. Ce i-a lipsit, ce a avut, de ce a fost bun, de ce a fost rau? Iar daca trebuie sa zici ceva de rau despre mine, acum e momentul.

Angela Georgiana Alexandru: Sa vedem. Cred ca puteai gasi cu usurinta un intervievat mai putin mahmur si mai inspirat in raspunsuri. I-as acorda nota 8. Fara justificari pentru ca eu sunt coordonatoare aici, da?:)

Angela, gandindu-se ce nota sa acorde interviului 🙂

Emil Calinescu: Multumesc, Angela, pentru interviu si la multi ani inca o data. Ca de obicei, cuvantul final il are invitatul meu. Asa ca te-as ruga sa spui un cuvant de incheiere cititorilor EmilCalinescu.eu.

Angela Georgiana Alexandru: Va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dovada, voua celor trei persoane care ati ajuns pana aici. Si daca nu aveti ceva mai bun, poate veniti si la mine in vizita.