„Dacă vrei un motiv mai picant, pentru bloggul tău, poți spune că m-am apucat de blogging pentru că am considerat că nu ai competiție suficient de puternică.”
Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la un nou interviu. Dupa o pauza de o saptamana, revin cu un interviu SuperBlogosferic. Ca de obicei, imi voi lasa invitatul sa se prezinte.
Andrei Ciobanu: Nu ar trebui să mă prezinți tu? Așa se face, în general. Cunoștința comună prezintă oamenii noi.
Emil Calinescu: Traditia interviurilor mele este ca invitatul sa se prezinte.
Andrei Ciobanu: Eu nu sunt o persoană care respectă tradițiile, dar îți voi face pe plac. Mă numesc Andrei Ciobanu și sunt un spirit liber care în trecerea sa prin lumea pământească, prin 2010 s-a apucat de un hobby numit blogging. Ca să intrăm oarecum în prezentarea persoanei online. Despre partea offline vorbesc mai puțin neîntrebat, lăsându-i pe ceilalți să descopere persoana din spatele blogului .
Emil Calinescu: Ca sa clarificam din start un lucru, le spui cititorilor povestea numelui Andrew Smith? De ce Andrew Smith pe facebook (si pe primul blog) si Andrei Ciobanu pe al doilea? Asta pentru a putea merge mai departe.
Andrei Ciobanu: Andrew Smith a apărut la primul meu contact cu internetul. Nu mai știu exact anul, dar era de mult. Ulterior, am considerat, la presiunile tale, că ar trebui să îmi fac un rebranding. Și văd că i-am luat-o înainte lui Chinezu, care a decis să-și folosească numele real după o perioadă mai mare de blogging folosind un pseudonim.
Emil Calinescu: Inca ai posibilitatea sa iti schimbi numele. Nu te gandesti s-o faci?
Andrei Ciobanu: Nu. Numele e doar un atribut al unei persoane. Contează mai puțin decât alte aspecte.
Emil Calinescu: Hai sa incepem cu latura online: de ce te-ai apucat de blogging? Pentru a te putea intreba despre blog trebuie sa incep, didactic, cu motivele pentru care te-ai apucat.
Andrei Ciobanu: Motiv? Dacă-mi aduc eu bine aminte (și cred că încă nu mi-am stricat toate sinapsele), motivul este enunțat în primul articol de pe primul blog. A fost o provocare lansată de tine. Sau eu am spus că îți arăt că pot scrie și eu.
Dacă vrei un motiv mai picant, pentru bloggul tău, poți spune că m-am apucat de blogging pentru că am considerat că nu ai competiție suficient de puternică.
Emil Calinescu: Premisa de la care plec este ca cititorii mei nu citesc blogul tau, asa ca pun intrebarile care trebuie puse. Eu acum te intreb de ce continui, de atunci, sa scrii pe bloguri? Si ce te-ar face sa renunti la ele (Daca ar fi ceva pe lumea asta care te-ar putea face sa renunti)?
Andrei Ciobanu: Ce premisă egoistă și lipsită de respect pentru gusturile cititorilor tăi. Doar pentru că te citesc pe tine, nu înseamnă că nu citesc și bloguri mai bune. . Imi place să-mi exprim public anumite opinii și să văd că lumea apreciază „creațiile mele”. De renunțat, nu știu dacă întrebi încercând să afli cum ai putea să-ți elimini competiția sau doar pentru a afla motive care ar putea, la un moment dat, să te facă și pe tine să renunți, motive pe care nu le-ai conștientizat încă. Mă pot face să renunț doar lipsa unei conexiuni la internet sau lipsa chefului. Dar dacă n-am renunțat în 4 ani, eu zic că nu mai renunț. Eventual evoluez.
Emil Calinescu: De fapt intrebarea mi-a venit din public. Si tot din public vine si o alta intrebare legata de blogul tau: de ce blog mioritic? Este doar un joc de cuvinte legat de numele tau?
Andrei Ciobanu: Exact. Doar o aluzie la numele meu de familie. De asta, blogul vechi n-a fost mioritic.
Vezi, te contrazici. Ai spus că pornești de la premisa că cititorii tăi nu mă citesc. Cum ar putea să-mi pună întrebări dacă nu îmi știu blogul? Mare gafă de credibilitate, dle Călinescu…
Emil Calinescu: Nu am zis ca nu te citeste niciunul, am zis ca premisa de la care plec este ca nu te citesc. Am intrebat cateva cunostinte comune, atata tot. Nu e deloc vreo gafa de credibilitate.
Andrei Ciobanu: Eh, nu e nevoie să te justifici, sunt convins că acești puțini cititori ai vor rămâne fideli blogului tău.
Emil Calinescu: Prezinta-ne acum blogul: ce gaseste lumea pe el, care sunt subiectele tale preferate si, in general, de ce ar trebui sa-l citeasca lumea. Moment publicitar #cumarveni .
Andrei Ciobanu: Pe The Blog (andrew-smith1988.blogspot.com) lumea poate găsi tot felul de subiecte, amestecate fără o logică anume. De la chestii utile, până la clipuri funny. În schimb, blogul mioritic, andreiciobanu.eu este un blog mai serios, mai matur, axat în special pe articole despre cinematografie și teatru. Dar, din când în când, mai pun și alte articole, pentru a nu-l transforma într-un blog de nișă.
„Din punctul meu de vedere, blogger este orice persoană care are un blog, cu condiția să mai și scrie, din când în când, pe el”
Emil Calinescu: Spune-ne ce satisfactii ai avut, pana acum, ca blogger? Ce beneficii, materiale si nu numai, ti-a adus blogul (sau, ma rog, ti-au adus bloggurile in cazul tau)? Per total, esti multumit sau crezi ca puteau mai mult?
Andrei Ciobanu: Întotdeauna este loc de mai mult. Cred că principala satisfacție pe care ți-o aduce bloggingul este aceea de a te simți apreciat. Și mai sunt ocaziile de a cunoaște oameni frumoși, oameni care împărtășesc aceleași preocupări ca tine, sau care sunt legați de tine doar prin blogging. Beneficiile materiale contează mai puțin în situația în care la mine bloggingul este un hobby, nu o ocupație full-time, ca în cazul tău. Per total sunt mai mult decât mulțumit.
Emil Calinescu: Oameni care impartasesc aceleasi pasiuni? Sa inteleg ca nu esti deloc de acord cu sintagma BLOGGERII NU SUNT OAMENI? Ne poti detalia?
Andrei Ciobanu: Bloggeri care au ca pasiune bloggingul suna aiurea. De asta nu prea pot detalia. Sintagma e buna ca inside joke, dar în afara blogosferei, tot oameni suntem.
Emil Calinescu: Legat de bloggeri full-time si bloggeri part-time, se simte vreo diferenta atunci cand citesti un blog? Si, mai ales, asa cum zic unii, blogger este orice persoana care are blog sau este doar cel care are ca meserie bloggingul?
Andrei Ciobanu: Diferența ține mai mult de stilul de scris, nu de timpul pe care-l are bloggerul la dispoziție. Eu în 15 minute pot scrie un articol mai bun decât tine, care ai la dispoziție toată ziua. E doar un exemplu, nu zic că e ceva ce se întâmplă tot timpul. Din punctul meu de vedere, blogger este orice persoană care are un blog, cu condiția să mai și scrie, din când în când, pe el.
Emil Calinescu: Legat de acest lucru, te-as intreba ce ai schimba tu la cariera ta blogosferica daca bloggingul ar fi principala ta ocupatie? Despre ce ai scrie, ti-ai mai face unul (sau mai multe blogguri)? Ori, poate, dimpotriva: ai renunta la unul si te-ai axa puternic pe unul singur? Spune-ne exact cum ar actiona bloggerul Andrei Ciobanu daca ar trai doar din blogging?
Andrei Ciobanu: Bloggerul Andrei Ciobanu NU ar trăi doar din blogging. Și niciun blogger nu trăiește din blogging. Cel mult din publicitatea pe care o face pe blog. Dar bloggingul nu va deveni principala mea ocupație, așa că întrebarea e prea ipotetică pentru a răspunde. Iar partea cu mai multe blogguri nu e o soluție. La mine există două doar pentru a nu-l șterge pe primul. Deja al III-lea îl consider a fi inutil.
Emil Calinescu: Spune-ne, atunci, care este subiectul tau preferat de blogging? Daca ar fi sa scrii despre un singur lucru, care ar fi acela? Si, invers: care a fost cel mai GREU subiect despre care ai scris (a se citi: AI FOST NEVOIT sa scrii)?
Andrei Ciobanu: Preferatele mele sunt articolele amuzante, presărate cu glume, dar bazate pe situații reale. Nu cred că aș putea scrie doar despre un singur lucru. N-ar mai fi blogging, aș scrie o carte. Cel mai greu subiect nu aș putea spune care a fost. Nu-mi place să trăiesc în trecut. A fost dificil atunci, am scris, viața a mers înainte. A doua oară sigur nu va mai fi dificil pentru că deja am „experiență” în domeniu.
Emil Calinescu: Tot din public: ai refuzat vreun advertorial din cauza temei, ca nu erai de acord cu ea? Nu din cauza pretului, ci din cauza TEMEI?
Andrei Ciobanu: Din cauza temei, nu cred. Poate doar pentru că nu aveam chef de un anumit subiect, pentru că devenea prea repetitiv
Emil Calinescu: Zi-ne acum despre Andrei, cititorul de blogguri. Ce calitati trebuie sa aiba un blog pentru a fi citit de tine? Ce apreciezi la alti bloggeri ? Ce trebuie sa faca un blogger pentru a te avea drept cititor, eventual unul care sa si lase urme (like, comment, share)?
Andrei Ciobanu: Cred că ține mai puțin de blog în sine și mai mult de subiectul abordat în articol, respectiv starea mea la momentul citirii. Apreciez originalitatea și creativitatea și în special simțul umorului. În general las comentarii dacă am ceva de spus în legătură cu articolul.
Emil Calinescu: Ne zici ce bloguri citesti cu regularitate? Si, mai ales, DE CE le citesti?
Andrei Ciobanu: Nu, nu va zic.
Emil Calinescu: Zi-ne, atunci, daca preferi cu precadere bloggerii ori bloggeritele? Sau nu faci vreo astfel de discriminare?
Andrei Ciobanu: Prefer să cred că trăim într-o lume care nu face astfel de discriminări. Ar fi stupid. Tu faci astfel de discriminări?
Emil Calinescu: Direct nu. Nu voi refuza niciodata sa citesc un blog pe un astfel de motiv. Insa, facand un calcul, am constatat ca citesc mai multe bloggerite decat bloggeri. Nu am un raspuns cert la intrebarea DE CE FAC ASTA.
Andrei Ciobanu: Astea sunt statistici. Poate fi din cauză că sunt mai multe femei decât bărbați. Din cauză că femeile se exprimă mai mult decât bărbații sau pur și simplu pentru că simți nevoia unei prezențe feminine în viața ta. Dar nu voi începe o psihanaliză acum.
Emil Calinescu: Zi-ne acum despre SuperBlog: cum ai aflat de acest concurs, de ce ai participat prima oara, de ce ai continuat sa participi si de ce ai recomanda si altora sa participe? Bineinteles, poti anunta, in EXCLUSIVITATE, daca vei participa sau nu la urmatoarea editie.
Andrei Ciobanu: De aflat, cred că de la tine am aflat. Pui întrebările astea ca să te afli în centrul răspunsurilor? Am participat din curiozitate, să văd dacă pot face față unei competiții. Am participat pentru că îmi place spiritul competitiv și oamenii din concurs. Aș recomanda bloggerilor să participe în primul rând pentru a-și testa puterea de diversificare. Mi se pare că e un exercițiu de creativitate foarte bun. Nu, nu pot anunța, nici măcar în exclusivitate, dacă voi participa. De ce? Pentru că nu știu dacă voi face asta. Nu știu ce timp și energie voi avea atunci. După cum am spus, bloggingul este doar un hobby, nu o ocupație care beneficiază de tot timpul meu.
Multi superbloggeri 🙂„Eu, pe blogul mioritic am o vorbă, preluată apoi de Ponta și făcută vorbă populară: „Câinii latră, lupul trece”.”
Emil Calinescu: Spune-ne, atunci, daca activitatea ta online a intrat, vreodata, in contradictie cu cea offline? Daca cineva din offline ( sef de la job, un coleg de job, un amic ori chiar prietena ta din acel moment) s-a suparat vreodata din cauza unei postari de pe blog?
Andrei Ciobanu: Din câte-mi amintesc, nu s-a întâmplat asta. De ce, te-a supărat pe tine vreun articol?
Emil Calinescu: Pe mine nu, daca m-ar fi suparat ai fi aflat deja asta. Spune-ne, insa, daca s-a intamplat invers: sa te certi cu cineva cu care te intelegeai bine in offline din cauza unui articol scris de acel cineva #peblog ?
Andrei Ciobanu: Nici asta nu s-a întâmplat. Din punctul meu de vedere, fiecare om are dreptul la o opinie. De ce m-aș certa pe cineva pentru că gândește altceva? Cu toții suntem diferiți. Atâta timp cât o acțiune de-a lui nu-mi afectează mie viața, n-are decât să scrie ce vrea el. Plus că pot răspunde cu un articol la mine pe blog, de ce să mutăm discuția în offline? Tu ai pățit o astfel de chestie?
Emil Calinescu: Oarecum. Sunt bloggeri care sunt intr-un fel offline, incat ai impresia ca-ti sunt prieteni, si apoi iti trantesc un articol pe blog de te intrebi daca e aceeasi persoana. Gen un articol impotriva ta, direct sau indirect. Si nu, nu dau nume.
Andrei Ciobanu: Există și oameni despre care ai impresia că-ți sunt prieteni, dar pe la spate sunt împotriva ta. Irelevant. Eu, pe blogul mioritic am o vorbă, preluată apoi de Ponta și făcută vorbă populară: „Câinii latră, lupul trece”.
Emil Calinescu: Ai hateri? Exista una sau mai multe persoane care sa-ti urmareasca in mod constant activitatea ta in online pentru a te prinde la cotitura? Se spune ca fiecare blogger mare are heitarii sai.
Andrei Ciobanu: Mare ești tu. Eu sunt un blogger… mioritic. În afară de tine care ești un hater general al bloggosferei românești, nu știu dacă mai am alte persoane. Cred că haterii se împart în două categorii. Cei care fac mișto de anumite părți din activitatea ta, doar dragul amuzamentului și cei care sunt frustrați și încearcă să se simtă mai bine căutând altora defecte, de multe ori uitând să privească în oglindă.
Emil Calinescu: Zi-ne acum cum ai reactiona daca maine ti-ar disparea blogul? Pur si simplu s-ar desfiinta firma de hosting si ai pierde tot? Ai avea putere s-o iei de la capat in online sau ai renunta definitiv la „acest hobby”?
Andrei Ciobanu: :)) Poate tu ai pierde tot, eu am backup. Dar da, aș avea puterea să încep de la 0. În general pot trece ușor peste momentele dificile. Plus că fiind un simplu hobby, nu m-ar afecta la fel de mult cum ar afecta o persoană care doar cu asta se ocupă. Viața e mai frumoasă în offline, ar trebui să experimentezi o săptămână fără blogging.
Emil Calinescu: Ce sfaturi ai da unui neblogger care este indecis daca sa-si faca sau nu blog? Cum l-ai convinge sa-si faca blog?
Andrei Ciobanu: Cine zice că l-aș convinge să-și facă blog? Dacă simte nevoia să se exprime, își face blog, dacă nu, nu. După cum am spus, viața este mai frumoasă în offline.
Emil Calinescu: Hai atunci sa ajungem cu intrebarile in offline. Si incep cu una din public: ce definitie ai da tu cuvantului MISOGIN si daca te consideri a fi misogin (mentionez, pentru ca mi s-a cerut expres acest lucru, ca intrebarea vine de la o fosta si viitoare profa de romana, Minerva Lacatusu)?
Andrei Ciobanu: Fostă și viitoare profă de română sau viitoare fostă profă de română? Oricum, profa e o dulce. Îi înțeleg îngrijorarea, datorată unor aluzii la postarea în care ne anunța că ne va pune viața în pericol. NU sunt misogin. Am fost acuzat că aș fi, am glume misogine, dar nu sunt misogin.
Emil Calinescu: Zi-ne ce intelegi tu prin misogin? Definitia ta, nu cea din dex, a acestui cuvant?
Andrei Ciobanu: De ce crezi că eu aș avea o definiție a mea? Sau nu sunt demn de DEX? Misogin = un bărbat care urăște femeile. Și orice asemănare cu filme nordice este pur și simplu o coincidență. Mie îmi plac femeile. Unele mai mult ca altele. Și una mai mult ca toate.
Emil Calinescu: Tot de la Minerva: de cati ani ai carnet de conducere si ce cioban ti l-a dat in mana? (daca e prea rautacioasa, da cu pietre-n ea si nu in mine)
Andrei Ciobanu: Să tot fie vreo 8 ani de când am dreptul să conduc pe drumurile publice. Cioban sunt eu, nu cel care mi-a dat permis. Confundă marfa cu ambalajul. Nu dau cu pietre în nimeni. Eu înțeleg că, fiind profesoară, e obișnuită să arunce lumea cu lucruri în ea, dar ciobanii sunt oameni pașnici, își văd de oile lor. De aici și vorba: „să revenim la oile noastre” = să-i lăsăm pe alții să fie răutăcioși, noi ne vedem de treaba noastră.
„Să spunem doar că am o minte diabolică și nu mi-e frică s-o folosesc atunci când sunt scos din sărite. Norocul oamenilor că nu mă enervez ușor.”
Emil Calinescu: Ne mentionezi o opera literara, lirica sau epica, in care sa fie vorba de ciobani (alta in afara de Miorita)?
Andrei Ciobanu: N-ar trebui să facă profa asta? Ea e cu cărțile. Eu sunt cu oile.
Emil Calinescu: Zi-ne acum despre vacanta ideala? Este cumva una MIORITICA sau una … exotica?
Andrei Ciobanu: Mie-mi place natura foarte mult. Și verdeața, în general. Cred că depinde foarte mult de dispoziția pe care o am la momentul vacanței. Important e să mă relaxez, contează mai puțin unde, atâta timp cât e departe de oraș. Mă obosește agitația.
Emil Calinescu: Ce vicii posezi? Pari o persoana fara vicii, lucru care nu este neaparat un lucru bun (intrebare venita tot din public).
Andrei Ciobanu: De ce nu ar fi un lucru neapărat bun că par o persoană fără vicii? Doar pentru că aparențele pot fi înșelătoare? Să spunem doar că am o minte diabolică și nu mi-e frică s-o folosesc atunci când sunt scos din sărite. Norocul oamenilor că nu mă enervez ușor.
Nu fumez (nimic), de băut beau ocazional, iar la categoria femei, sunt o persoană care se dedică unei singure domnițe.
Emil Calinescu: Tot din public: de ce nu-ti plac cluburile? Ai experiente neplacute acolo? Care ar fi motivele, cu exactitate? Este doar o chestie de gusturi sau e mai mult decat atat?
Andrei Ciobanu: „Tot din public”… până acum, publicul avea și un nume, acum a devenit anonim. Sau e o întrebare adresată de mai multe persoane? Nu-mi plac cluburile din câteva motive mari și late: mult fum, multă gălăgie, prețuri mari. Eu când ies cu prietenii, ies să socializez, iar în cluburi nu mi se pare ca poți face asta. Observă că n-am zis de fițele prezente pe acolo.
Emil Calinescu: Ideea de public este urmatoarea: de fiecare data cand primesc sugestii, intreb si eu la randul meu ceva: precizez numele tau sau spun doar DIN PUBLIC? Am primit nemultumiri si pentru ca MI-AM INSUSIT INTREBARILE FARA SA PRECIZEZ SURSA, dar si ca AM ZIS NUMELE ACELEI PERSOANE FARA SA-I CER ACORDUL. Acum intreb de fiecare data. Daca am spus doar INTREBARE DIN PUBLIC, inseamna ca acea persoana nu si-a dat acordul sa-i apara numele. In cazul interviului de astazi, singura persoana care si-a dat acordul a fost Minerva.
Andrei Ciobanu: Am înțeles. Restul au preferat să fie fricoși și să se ascundă în spatele anonimatului. Nu le-ai spus că nu au de ce să fie speriați? Câinele stânii mele nu mușcă.
Emil Calinescu: Uneori nu sunt speriati de intervievati, ci de altii: ce-or zice ceilalti daca afla ca am pus intrebarea X? Le respect decizia, atata tot. Mie nu mi-a placut anonimitatea, insa in cazul de fata le respect decizia. Oricum, din public vin doar SUGESTII, decizia finala, daca pun sau nu o intrebare, ca si formularea exacta a acesteia, imi apartin. Deci imi asum, nu ma ascund in spatele lor. Precizarea e doar pentru respectarea unui adevar, pentru deontologie #casazicasa
Andrei Ciobanu: Da, treaba fiecăruia. Dacă ei țin prea mult cont de gura lumii, e problema lor.
Emil Calinescu: Zi-ne acum, te rog, daca te-a tentat vreodata sa devii cioban? Sa te duci sus pe munte, sa iei niste oi si sa fugi de toata agitatia capitalei? Sa-i faci concurenta lui Ghita, #CaSaZicAsa
Andrei Ciobanu: =)) Bună asta. A fost pusă de o fată, nu? Da, am fost tentat să fac asta. Doar că Ghiță nu reprezintă o concurență serioasă.
Emil Calinescu: Ramanem la capitolul ciobani: zi-ne CATE bancuri cu ciobani stii (Daca le-ai numarat vreodata) si care este bancul tau preferat? Fusesem pus sa te intreb daca te deranjeaza astfel de bancuri, dar iar m-ai fi acuzat ca pun intrebari retorice. Stiu sigur ca nu te deranjeaza, asa ca pun doar ultima parte a intrebarii.
Andrei Ciobanu: Nu le-am numărat, acum nu-mi vin în minte foarte multe. Și nici nu am unul preferat.
Emil Calinescu: Zi-ne acum cea mai nebuneasca chestie pe care ai facut-o vreodata (si pe care o poti povesti): care a fost, de ce ai facut-o, ai mai face-o si,mai ales, daca te mandresti sau ti-e rusine cu ea?
Andrei Ciobanu: Mda.. nu o să povestesc chestii d-astea. Cel puțin nu în public și mai ales undeva unde va rămâne peste ani. Pot spune doar că am făcut-o pentru că așa am vrut în acel moment. Da, aș mai face-o. De mândrit nu mă mândresc, că altfel aș fi spus-o, dar nici nu mi-e rușine cu ea. E mai bine să rămână un mister.
Emil Calinescu: Daca tot scrii mult despre filme, hai sa vorbim nitel despre ele. Zi-ne, intai, care este genul tau preferat. Ce filme preferi si ce filme preferi sa eviti?
Andrei Ciobanu: Super. Nu cred că am un gen preferat, depinde de film. Îmi plac filmele horror, dar există și filme proaste. Prefer să evit filmele românești după ce am văzut Al doilea joc.
Emil Calinescu: Zi-ne, atunci, cel mai bun film vazut de tine vreodata, dar si cel mai bun film vazut de tine in 2014.
Andrei Ciobanu: „Cel mai bun” nu există. Cel care mi-a plăcut mie cel mai mult… e altă treabă. Cred că ar fi vorba de Stephen King’s „IT”.
Emil Calinescu: SI din 2014 care este?
Andrei Ciobanu: Din 2014 – Grand Hotel Budapest.
Emil Calinescu: Cel mai prost film vazut vreodata? Dar cel mai prost din 2014?
Andrei Ciobanu: Al doilea joc. Indubitabil, incontestabil, foarte greu de egalat vreodată.
” Aș face pace. Eu sunt o persoană pașnică și nu-mi plac conflictele. Sunt de părere că putem trăi fără a încerca să ne impunem punctul de vedere folosind o armă.”
Emil Calinescu: Zi-ne atunci de teatru. Cand alegi un spectacol, dupa ce criterii il alegi si care este, pana acum, cel mai bun spectacol de teatru vazut de tine?
Andrei Ciobanu: Din păcate, până acum, unul dintre criteriile decisive a fost disponibilitatea în timpul meu liber. Nu există un spectacol „cel mai bun”. Fiecare spectacol e unic, știi foarte bine asta. Dacă vezi de două ori aceași piesă, nu va fi identică. Teatrul e altfel. Mi-a plăcut foarte mult Poker.
Emil Calinescu: Revenim la intrebarile din public: ce ai schimba in jurul tau daca ai fi Dumnezeu pentru o zi? Nu trebuie sa te imaginezi Morgan Freeman, deci nu cu el trebuie sa te compari :))
Andrei Ciobanu: Aș face pace. Eu sunt o persoană pașnică și nu-mi plac conflictele. Sunt de părere că putem trăi fără a încerca să ne impunem punctul de vedere folosind o armă.
Emil Calinescu: Planuri de viitor? Cum te vezi peste 10 ani?
Andrei Ciobanu: Hmm, eu sunt o persoană a momentului, îmi place să trăiesc în prezent. Dar cred că am ajuns la vârsta la care peste 10 ani ar trebui să am o familie și o carieră de succes / business propriu.
Emil Calinescu: Zi-ne atunci niste planuri mai apropiate. Interviul va aparea duminica, de ziua ta. Spune-ne cu ce ganduri intampini ziua ta si ce ganduri ai pentru anul urmator?
Andrei Ciobanu: „Cu ce gânduri întâmpin ziua mea?” Nu prea.
Emil Calinescu: Atunci ce ganduri ai pentru urmatorul an din viata ta?
Andrei Ciobanu: *nu prea înțeleg asta. E o doar o zi. Vârsta e doar un număr. Eu schimbările și îmbunătățirile nu le fac în funcție de o perioadă anume. Încerc să evoluez permanent și să cresc continuu. Deja am început procesul de schimbare a vieții, în weekendul ăsta fiind între două locuri de muncă. Nu intru în detalii.
Emil Calinescu: Ok. Zi-ne atunci de acest blog, pe care dai interviu. Daca-l citesti de ce-l citesti, daca nu, de ce dai, totusi, interviu pe el. Zi ce are rau, ce are bun, ce ar trebui imbunatatit. Este momentul in care poti zice orice lucru rau despre acest blog. Chiar va fi publicat raspunsul tau.
Andrei Ciobanu: :)) Wow. Mă întrebi care-s părțile rele? Ți se pare că n-ar fi suficient de lung acest interviu? Da, îl citesc din când în când. În principal din curiozitate. Dar și ca să-ți mai corectez articolele . Am dat interviu pentru că m-ai rugat. Aș răspunde oricui mă întreabă ceva.
Despre blogul tău… Să începem cu părțile bune, că-s mai puține #cumarveni. . Îmi place că are tot timpul conținut. Timpul liber îți permite să te ocupi doar de el și să nu ai alte stresuri, .
Nu prea-mi place că ai articole foarte lungi (ca și acesta, de fapt) care tind să plictisească și să obosească cititorul. O altă chestie care ar putea fi îmbunătățită ar fi zona de header. Ar arăta mai frumos cu un banner pe care să scrie „andreciobanu.eu”. Și nu prea înțeleg care-i faza cu culorile. E alb roșu. Ar trebui să fie verde-prăzuliu, tu ești oltean. Chiar trebuie să te învăț eu? Uite, poți să mă angajezi pe post de consultant de imagine .
Emil Calinescu: Stii penultima intrebare a tuturor interviurilor?
Andrei Ciobanu: Ah, deci recunoști că ai un tipar pe care-l aplici tuturor și că nu sunt unice interviurile. Descoperim lucruri noi. Pentru public, mă voi face că n-o știu. Și nici tu n-o știi. E o chestie relativă.
Emil Calinescu: Sunt cateva intrebari standard. Prima: sa se prezinte invitatul. Penultima: sa-si puna o intrebare Ca s-o formulez oficial: ce intrebare i-ai mai pune lui Andrei Ciobanu daca ai fi in locul meu?
Andrei Ciobanu: Wow. Onoarea de a fi în locul lui Emil Călinescu. Un loc mare, #cumarveni. Păi pentru că sunt și eu hater, întrebarea mea ar fi: „Cum să fac eu, Emil Călinescu, să intru în „stâna ta blogosferică”?.
Emil Calinescu: NU e bine. Aceasta intrebare imi este adresata MIE. Trebuie sa-ti adresezi TIE o intrebare.
Andrei Ciobanu: Recitește-o. Dacă înlocuiești Emil Călinescu cu „cineva”, trecând astfel peste ego-centrismul tău, îți vei da seama că e o întrebare generală.
Emil Calinescu: Ah. Ok. Atunci te voi ruga sa si raspunzi la ea
Andrei Ciobanu: M-am gândit să promovez noile talente și să dau ocazia oamenilor să-și descopere pasiunea pentru scris. Nu merită să-ți faci un blog pe care să ai un singur articol, dar dacă vrei să vezi ce părere ar avea lumea despre ceva scris de tine, mă poți contacta și te voi ajuta să fii „Blogger pentru o zi” ™ – O campanie marca Andrei Ciobanu.
„Mesajul ar fi să se bucure de viață și să vadă jumătatea plină a paharului. Pesimismul îți face rău în primul rând ție. Make love, not war.”
Emil Calinescu: Ultima intrebare este un feedback pentru acest interviu: cum a fost interviul, ce i-a lipsit, ce a avut bun si ce sfaturi dai pentru viitoarele interviuri? In plus, cum este sa dai interviuri pe chat (ideea in sine, de interviuri IN TIMP REAL, dar pe CHAT)? Ca la scoala, la final poti da si o nota interviului.
Andrei Ciobanu: Nota nu poate fi decât 10, e un interviu cu mine, deci e bun din start. A fost interesant, primul interviu din viața mea. Nu pot spune ce i-a lipsit, fiind un aspect subiectiv. Fiecare întreabă ce vrea să afle. Interviul e doar o înșiruire de întrebări, iar acesta nu a fost diferit. Ideea este foarte bună. E mai puțin de muncă decât la interviurile înregistrate audio.
Emil Calinescu: In final, un mesaj pentru cititorii Emilcalinescu.eu. Tot ca traditie: invitatul are ultimul cuvant. Eu imi salut cititorii mei MINUNATI, iar tie iti urez LA MULTI ANI si succese pe toate planurile.
Andrei Ciobanu: Mulțumesc pentru urări. Mesajul ar fi să se bucure de viață și să vadă jumătatea plină a paharului. Pesimismul îți face rău în primul rând ție. Make love, not war.
P.S.: Ai văzut că penultima întrebare n-a fost chiar penultima?
(o surpriză la care nu te așteptai) – inside joke
** over **