INTERVIUL SAPTAMANII – Adriana Zavoi: “Imi place sa ma numesc plescaitor cu pareri cinefile. Nicidecum critic de film. Doamne fereste sa ma ia careva in serios cand spun cate ceva despre vreun film!”

“[…] sunt un blogger cinefil innebunit dupa filme dubioase si pisici curioase. Ma joc de-a recenziile pe Cinemateca lu’ Zavoi si pe alte meleaguri pe care le veti descoperi voi daca va scurma curiozitatea.”

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la rubrica saptamanala de interviuri. Stiu ca nu a trecut foarte mult de la ultimul interviu (fix o zi), dar asa a fost sa fie. Fara sa mai lungesc vorba, imi voi lasa, ca de obicei, invitatul sa se prezinte.

Adriana Zăvoi: Buna, Emil! Probabil ca aceasta este cea mai grea intrebare, pentru ca niciodata nu imi gasesc cuvintele cand vine vorba despre auto prezentare. Asadar, pe scurt si in vorbe mari, sunt un blogger cinefil innebunit dupa filme dubioase si pisici curioase. Ma joc de-a recenziile pe Cinemateca lu’ Zavoi si pe alte meleaguri pe care le veti descoperi voi daca va scurma curiozitatea.

Emil Calinescu: De cat timp esti blogger cinefil?

Adriana Zăvoi: Dau din taste de mai bine de un an si jumatate. Din gura, despre filme si recomandari, de vreo cinci.

Emil Calinescu: Din gura despre filme si recomandari de 5 ani, insa pe blog abia de 1 an jumatate? Ce te-a determinat totusi sa faci acest pas spre blogging? A fost vreun moment sau eveniment care te-a determinat sa-ti faci blogul?

Adriana Zăvoi: Ma faci sa zambesc si sa cotrobai prin amintiri placute cu aceasta intrebare. Acum vreo trei ani am inceput sa tin un blog in care varsam ganduri si frustrari, mai mult ca un exercitiu de scriitura (atunci visam sa devin un mare jurnalist). Treptat am inceput sa imi pierd interesul pentru povesti de acel gen si am decis sa inchid pagina, care pe atunci se numea Aventuri in Zavoi. Cateva fiinte s-au revoltat si m-au strunit sa ma tin de ceea ce imi place sa fac, adica sa dau din taste, cum spuneam mai sus, si m-au pus in situatia de a cauta o alta pasiune despre care sa compun frumos. Asa ca am ales sa atac filmele si sa trec din verba volant in scripta manent. Momentul in sine a fost cel in care m-am asezat la laptop, am terminat de scris o recenzie, am considerat ca suna relativ publicabil si am apasat publish. Iar la vreo doua, trei zile am descoperit pisica ce avea sa devina logo-ul meu si am decis ca lucrurile sa devina serioase intre mine si blogul meu.

 

“La un moment dat ma gandeam sa fac un www.cinematecazavoiasca.ro dar am renuntat la idee. De lene. Acum ca mi-ai amintit de acest lucru, probabil ca ma va rebantui ideea, un pic.”

 

Emil Calinescu: Care este acel film despre care ai scris? Primul?

Adriana Zăvoi: We Need to Talk About Kevin.

Abia il vazusem, imi activase o pasiune fantastica, mai veche, pentru Tilda si palavrageam despre el in continuu. M-am desprins greu de acel film, recunosc. Nu am tinut neaparat sa fie acesta inceputul cinematecii, dar disperasem atat de multi oameni cu epitetele mele incat am spus ca e momentul sa tac si scriu despre el.

Emil Calinescu: Dupa 1 an jumate de blog pe wordpress gratuit te-ai gandit sa treci pe domeniu propriu?

Adriana Zăvoi: La un moment dat ma gandeam sa fac un www.cinematecazavoiasca.ro dar am renuntat la idee. De lene. Acum ca mi-ai amintit de acest lucru, probabil ca ma va rebantui ideea, un pic.

Emil Calinescu: Ce satisfactii ti-a adus blogul pana acum?

Adriana Zăvoi: Nu stiu daca sa ii numesc satisfactii, asa ca ii voi numi oameni. Prieteni de blogosfera, comentatori, likeri, dislikeri si tot felul de alte personaje. Cu care ador sa tin legatura virtuala, tradusa de cele mai multe ori prin recomandari. Si inca ceva, greu de definit. Am inceput treptat sa devin blogul meu. Chiar recent m-a intrebat cineva, intr-o maniera foarte galanta si cuceritoare: “Tu esti Cinemateca lu’ Zavoi?”. Se pare ca sunt…

 

“Sunt om de marketing. Din ala care face fraze ochioase si designuri tipatoare.”

 

Emil Calinescu: Sa inteleg ca satisfactii financiare nu ai avut inca de pe urma blogului?

Adriana Zăvoi: Nu si nici nu vreau asa ceva. Vreau sa pastrez blogul in zona lucrurilor pe care le fac din placere, muncesc destul pe bani. Acestea e locul in care muncesc pe degeaba, cu o placere de nepretuit.

Emil Calinescu: Muncesti destul pe bani? Ne poti spune cu ce te ocupi mai exact?

Adriana Zăvoi: Sunt om de marketing. Din ala care face fraze ochioase si designuri tipatoare.

Emil Calinescu: Si pentru cine lucrezi? Sau nu ne poti spune?

Adriana Zăvoi: O spun cu cea mai mare mandrie. Lucrez de cateva luni la un complex hotelier din provincie, pe care il gasiti scris acolo in partea stanga a profilului meu. Nu il numesc pentru ca vreau sa va dau de treaba si sa va fac sa ma cautati prin Iasi.

Emil Calinescu: Pentru cititorii fara facebook zic: Unirea Iasi. Insa tot acolo, pe facebook, scrie “editor film at altiasi.ro“. Sa inteleg ca-ti tradezi blogul tau si scrii si pentru altii?

Adriana Zăvoi: Cei fara Facebook ma gaseau pe Google, cred. Si da, sa stii ca am inceput sa tradez blogul incet, incet pentru AltIasi. Mi-e tare drag sa scriu acolo, e ca un al doilea blogusor pentru mine.

Emil Calinescu: Acolo tot pe gratis scrii? Sau primesti ceva?

Adriana Zăvoi: AltIasi este… hai sa ii spun scortos o asociatie non-profit. Pe limba mea este un happy place unde vietuiesc oameni faini preocupati de viata culturala ieseana, care are nevoie de un sanatos sutien push-up. Deci, nu primesc bani, dar primesc intalniri frumoase si discutii excelente.

Emil Calinescu: Pentru ca tot am ajuns aici, ne poti spune ce bloggeri ai cunoscut offline? Din Iasi si nu numai? Si apoi ne vei spune si ce bloggeri ai vrea sa cunosti (care-s in capul listei).

Adriana Zăvoi: Din pacate, o singura persoana. Am pornit de la discutii despre film si acum simt ca suntem (cliseu!) prietene de o viata. Ne vedem la cafenele cu iz frantuzesc, aici in Iasi si pierdem sirul orelor, ceea ce cu siguranta se va intampla cu prima ocazie cand voi ajunge si la voi, in Bucuresti. Abia astept sa va cunosc pe toti, dar sa stii ca in capul listei sta Adina. Apoi, la egalitate veniti tu, Laura, Angela, Bogdan si absolut toata lumea cu care tin legatura. Promit sa fac un pomelnic lung cand ajung acasa.

Emil Calinescu: Pomelnicul e doar la Biserica, asa stiam eu Spune-ne insa care este acea persoana din Iasi cu care te tot intalnesti? S-o cunoastem si noi.

Adriana Zăvoi: Sunt o egoista si prefer sa o tin doar pentru mine. Daca doreste sa se dezvaluie va da ea un comentariu, va promit.

 

“Intr-un fel pisicile sunt exact ca mine sau eu sunt ca ele. Ma gudur cand vreau ceva, stiu sa fac fete simpatice ca sa obtin ce trebuie, zgarii si scuip daca se intrece masura si … naparlesc.”

 

Emil Calinescu: Despre filme vorbim la sfarsit. Te intreb acum despre pasiunea ta pentru pisici.

Adriana Zăvoi: Pisiiici! Unul dintre subiectele mele preferate. Marea mea iubire este Romica, motanul meu pufos si gras de acasa. A doua iubire este fetita, o pisica gasita de mama mea si adoptata, umflata bine cu mancare si iubita peste masura. Desigur ca aceasta pasiune se impleteste cu dragostea mea pentru design. Peste tot pe unde pot strecor cate o matza. Intr-un fel pisicile sunt exact ca mine sau eu sunt ca ele. Ma gudur cand vreau ceva, stiu sa fac fete simpatice ca sa obtin ce trebuie, zgarii si scuip daca se intrece masura si … naparlesc.

Emil Calinescu: Povestea logo-ului de pe blogul tau ne-o zici? Ca incepusei sa zici cate ceva despre el.

Adriana Zăvoi: Povestea este cam asa… Intr-o seara, plictisita de activitatile de peste zi am inceput sa ma prostesc in Corel. Bineinteles, cu niste pisici. Si din gluma in gluma am ajuns sa fac o pisica supla si aroganta. I-am pus o coada lunga si arcuita, rosie, si am inchis desenul cu un simplus save as “logo”. Ideea a fost sa o pastrez atunci pentru zile negre, cand oi avea nevoie de o alta pisica pe care sa o utilizez in machetele mele. I-am aratat-o unui amic designer, unul mult mai bun decat mine, si mi-a sugerat sa o integrez cumva intr-un scris. Am gasit fontul meu magic, care, din pacate, nu avea diacritice (i-am adaugat ulterior o caciulita cand a fost nevoie) si pentru ca nu stiam ce altceva sa scriu am scris Cinemateca lu’ Zavoi, pentru ca era ultima mea gaselnita. Am pus pisica peste ultimul “i” si am tras codita cat sa imi fac acoperis peste “a”. M-am dat in spate, am ridicat o spranceana si am spus ca asta-i! Asa vreau eu sa arate blogul meu in fata celorlalti.

Emil Calinescu: Pai acu vad alt logo pe blogul tau? Iar pisica nu e nicidecum rosie, ci e neagra…

Adriana Zăvoi: Am mai variat. Cea care este la profilul cinematecii va fi mereu aceeasi. La cover mi-a venit o alta idee, pronita de la un alt blogger, zis Memoriile unui uituc. Initial era o pisica gigant cu un ghem. Eu tras-o de coada in sfera mea cinefila si i-am pus o rola de film. Se apropie mai mult de Romica al meu, ba chiar pot sa spun ca seamana bine de tot.

Emil Calinescu: Dar de ce neagra? Sa aiba ghinion toti cei care intra pe blogul tau?

Adriana Zăvoi: :)) Nu, nu, este o mica obsesie de-a mea. Negru cu alb. Dupa cum bine stii si blogul e la fel de minimalist. Rosul e ca un avertisment pentru cei care intra.

Emil Calinescu: Te-ai gandit sa faci, precum altii, un blog pentru pisicile tale? Sau macar o pagina de facebook?

Adriana Zăvoi: Da, normal :)) Dar m-am infranat. Deja administrez 5 pagini de Facebook si imi este de ajuns. Si in plus de asta pisicile mele nu au parte de poze precum Maru sau alte oratanii simpatice.

Emil Calinescu: Precum cine? Cine este Maru? Sunt eu prea incult daca nu stiu cine e?

Adriana Zăvoi: :))) Maru este acest motan absolut genial! Hiperpozat de stapana lui japoneza (cred) care are o mica obsesie pentru cutii in care nu incape. Il puteti savura aici:  http://maruthecat.tumblr.com/. Si aici: http://sisinmaru.blog17.fc2.com/

Emil Calinescu: Deci un motan are 2 bloguri? Serios? Si atunci de ce mai rade lumea de mine ca am 3 bloguri?!

Adriana Zăvoi: :))) De fapt are un singur site, cel oficial este cel de-al doilea pe care ti l-am trimit. Dar, daca poti sa crezi, are fani care ii dedica bloguri :))

 

“Am inceput sa fiu fascinata de adevaratele filme, asa cum le numesc eu, dupa ce am vazut La Strada a lui Fellini.”

 

Emil Calinescu: Un adevarat VIP, ce pot sa zic. Lasam deoparte pisicile si trecem la subiectul pe care lumea avea impresia ca-l voi aborda in 90% din interviu, si anume filmele?

Adriana Zăvoi: Sincer, si eu credeam la fel :)) Sa trecem la filme si presimt ca asta va fi partea cea mai lunga.

Emil Calinescu: Never say never. Incepem cu inceputul: de cand ai pasiunea filmelor? Iti poti aminti primul film vazut? Sau macar primul film vazut la cinema?

Adriana Zăvoi: Microbul asta al filmelor il am de ceva vreme. Sa zic… poate 6 ani. Retin foarte bine doua etape in cinefilia mea. Am inceput sa fiu fascinata de adevaratele filme, asa cum le numesc eu, dupa ce am vazut La Strada a lui Fellini.

Si ca un mic vierme am inceput sa vad tot ce a facut el. Din pacate pentru mine la vremea aceea nu am priceput mare lucru si am abandonat ideea pana cand am dat peste un mentor, care a stiut ce sa imi recomande si cum sa imi recomande, cat sa ma prind de arta asta ca mucegaiul de perete. A doua etapa incepe dupa ce l-am descoperit pe Pasolini. Am vazut Salo si a avut un impact atat de puternic incat l-am resimtit in stomac vreo luna dupa vizionare. Si uite asa am decis ca eu am un gust pentru filmele mai … aparte, cele mai greu de privit si de inghitit, care merita rumegate si regurgitate.

Emil Calinescu: In descrierea pe care ai facut-o la inceput vorbeai de filme DUBIOASE. Sa inteleg ca La Strada al lui Felini intra in categoria “filme dubioase”?

Adriana Zăvoi: O, nu. Cele din a doua perioada intra in aceasta categorie. La inceput m-am axat pe regizori cunoscuti, ca sa imi deschid un pic ochii. Am mai luat carti in brate, am mai intrebat cate ceva, am studiat de capul meu cat m-am priceput, am mai cerut sfaturi. Apoi, dupa Pasolini si al lui Salo am descoperit ca imi place violenta frusta si imaginea invaziva, filmele care te doboara prin aspect si idee.

Emil Calinescu: Ai spus mai sus ca ai dat de un mentor. Ne poti spune cine a fost acel mentor si ce sfaturi ti-a dat?

Adriana Zăvoi: Este vorba despre un cinefil cu care am tinut legatura tot virtual. Nici macar nu ii cunosc numele, ci retin partial doar un id de Messenger (ca pe vremea aia era in mare voga). Primul si poate cel mai util sfat pe care mi l-a dat a fost sa nu ma uit la filme ca si cum as baga insecte in insectar. Aveam prostul obicei de a ma holba la tot ce prindeam fara sa pot spune in final daca mi-a placut sau nu. Recomandarile lui m-au ajutat sa ma indepartez de zona “comerciala” (urasc sa ii spun asa, dar pana la urma asta este) si sa ajung la ceea ce m-a facut sa ma indragostesc si sa ma molipsesc de cinefilie. Ulterior, mult mai tarziu, am inteles de ce m-a tinut departe de ceea ce voiam eu sa vad. Nu as fi inteles nimic din The Seventh Seal si nu l-as fi simtit asa cum trebuie, daca in palmaresul meu erau doar Dracula si Interviu cu un vampir . Pana sa ajung la ce mi-am dorit eu sa gust a fost o cale mai lunga, dar frumoasa si benefica. Si sper ca ceea ce spun nu suna pretios si pretentios…

Emil Calinescu: Zona comerciala? Ne poti spune ce intelegi tu prin FILM COMERCIAL? Ulterior va trebui sa ne spui ce intelegi tu prin FILM BUN?

Adriana Zăvoi: Nu am considerat niciodata filmele comerciale ca fiind proasta/slab realizate samd. Exista filme arthouse slabe rau de tot si filme culte exagerat de artistice, din care nu ai cum sa intelegi decat ceea ce vrei tu si asta nu este neaparat de laudat. Uite ca sa fiu concreta si exacta, un film comercial, pentru mine, este unul facil de asimilat. Ultimul vazut, care intra perfect in categoria asta, este The Great Gatsby.

O poveste subtire redata si un mod de relatare plat, care este acoperita cu foarte multa poleiala si multe efecte inutile si bombastice. Acesta, recunosc cu un ranjet mare pe fata, este unul pe care il detest si il desfiintez ori de cate ori am ocazia. Unul tot comercial, insa, pe care eu il numesc guilty pleasure, este si The Matrix. Acolo avem o amestecatura de SF, cu o iubire asfixiata si multa actiune, dar avem si o salvare venita din conceptul care sta in spatele trilogiei. Si asta il mai creste nitel in ochii mei. Dar in general, de ce sa mint, ma feresc de ele. Povestile care se vand usor, fara un substrat, fara acel ceva care sa ma faca sa imi tin respiratia, inecate de sclipici si muzica frumoasa nu sunt pentru mine. Uneori doar, o data de pe an, descopar cate unul din aceasta categorie, care imi place. Eu prefer cadrele lungi, miscarile lente, dialogurile greoaie, personajele urate si sentimentele ursuze.

 

“Un film bun e cel care ma face sa scriu frumos despre el si sa vorbesc frumos despre el, cu entuziasmul unui copil care descopera ciocolata.”

 

Emil Calinescu: Totusi, ce inseamna pentru tine film bun?

Adriana Zăvoi: E foarte greu de spus. Un film bun e cel care ma face sa scriu frumos despre el si sa vorbesc frumos despre el, cu entuziasmul unui copil care descopera ciocolata. Recent am vazut un film pe care l-am ocolit foarte multa vreme, fara motiv, care m-a uimit atat de tare incat nici macar nu mi-am gasit cuvintele sa compun ceva. Tyrannosaur se numeste, din 2011. Modul regizorului de a surprinde personaje atat de dificile, fara a le face sa para rupte dintr-un scenariu este absolut genial. Asta vreau sa vad intr-un film. Realitate, realitate, realitate. Si exagerari, simboluri. Pentru mine totul trebuie sa fie ca un labirint sau mai bine spus, atunci cand ma uit la un film sa ma simt ca Alice in Tara Minunilor. Sa gust din toate indiciile, sa le pun cap la cap si sa evadez de acolo un alt om. Sa schimbe ceva in mine sau sa rupa ceva intr-un mod ireparabil.

Emil Calinescu: Ne spui atunci filmul tau preferat? Daca ai asa ceva, bineinteles.

Adriana Zăvoi: Nu am unul, singurul, FILMUL. Ci am un fel de piramida, cam cum e cea cu nevoile, care strange in varf filme precum Salo, Satantango, Hable con Ella, The White Ribbon, Idioterne, Oglinda si tot asa.

Emil Calinescu: O astfel de piramida cu filme romanesti ai?

Adriana Zăvoi: Nu. Nu sunt un consumator de filme romanesti. Am vazut multe, de la Dacii, la Ilustrate cu flori de camp, pana la 4,3,2, dar nu pot sa spun ca sunt in lista mea de prioritati. Am savurat Dupa Dealuri si mi-a placut foarte mult, la fel si cu Pozitia Copilului, dar atat. Am citit despre ele inainte sa le inghit, m-am asigurat ca imi vor placea si abia apoi am mers in sala de cinema. Pur si simplu nu aleg natural filmele romanesti. Trebuie sa ma fortez sa deschid ochii in fata lor.

Emil Calinescu: Si care ar fi motivele? Ce nu te atrage la filmele romanesti?

Adriana Zăvoi: Nu am avut destul experiente placute care sa dicteze creierului meu “calmeaza-te, vei vedea ceva suportabil”. Acest automatism il am cu filmele spaniole, de exemplu. Atunci cand citesc un titlu spaniol automan mintea mea se arcuieste si trimite un impuls catre partea mea cinefila, activand o dorinta apriga de vizionare. Cu ale noastre inca nu se petrece asa ceva. Poate pe viitor, dupa mai multe dealuri.

Emil Calinescu: Sa inteleg ca filmele spaniole sunt preferatele tale? Da-ne 3 exemple de filme spaniole, un top 3 al tau. Si spune-ne si 1-2 regizori spanioli de top, eventual si actori.

Adriana Zăvoi: Se numara printre preferate, alaturi de cele asiatice si italiene. Preferatele mele, pe care le-as revedea la nesfarsit sunt Viridiana, Stellet Licht, Caótica Ana (descoperit relativ recent) si Hable con Ella. Si asa cum poate te astepti pot sa spun ferm ca ii ador pe Almodovar, Bunuel si Reygadas, dar il iubesc si pe Medem. Iar la actori sa stii ca m-ai incuiat. Imi place foarte Ricardo Darin, iar pentru Javier Cámara am o adevarata pasiune, dar mai multi nu stiu sa numesc acum. La nume de actrite stau chiar mai prost de atat

Emil Calinescu: Acum te pun sa spui acelasi lucru despre filmele asiatice Aici as putea da un pronostic, dar iti voi zice dupa daca s-a adeverit sau nu.

Adriana Zăvoi: Aici e mult mai usor. Top 3 sunt Ai no korida, In the Mood for Love si Bin-Jip. La regizori stau putin in cumpana dar am sa spun asa: Ki-duk Kim, Kar Wai Wong, Takasi Miike si ,desigur, Nagisa Oshima. Nu pot totusi sa trec peste acest capitol fara sa mentionez ca ador stilul dur al filmelor asiatice. Ba chiar le ador pe cele gore, care se duc inspre ideea de snuff. Este una dintre placerile mele sumbre

Emil Calinescu: Si as fi dat-o-n bara cu pronosticul. N-ai pus Oldboy in top 3. Despre Oldboy te voi intreba insa separat, pentru ca este o mare problema cu acest film (din punctul meu de vedere) si anume ca urmeaza sa apara un remake anul acesta. Ai vazut Oldboy original?

Adriana Zăvoi: Oh, da. Nu l-am pus printre preferate pentru ca eu am gustat I Saw the Devil mai mult si pentru ca le pun cam in aceeasi oala, imi amintesc mai degraba de primul decat de cel de-al doilea. Pe scurt, nici macar nu vreau sa aud de remake la un asemenea film.

Emil Calinescu: In general ce parere ai despre remake-uri? Sunt o idee proasta din start sau in anumite situatii sunt utile? Eu tocmai am vazut Passion, un remake, si am iesit din sala de cinema extrem de nervos.

Adriana Zăvoi: Nu le inteleg, sincer. Am auzit ca se pregateste un remake si la Suspiria si la fel, nu ii vad rostul. Printre putinele pe care le inteleg si le apreciez se numara Scarface si, ca exagerez putin pentru ca nu stiu daca este chiar un remake, Funny Games, a lui Haneke. Imi este greu sa ma uit la un remake pentru ca balanta mea inclina mereu in fata primei impresii.

Emil Calinescu: Daca e s-o luam asa, si Gatsby, pe care l-ai criticat mai sus, este tot un remake. Sa inteleg ca asta este INCA un motiv pentru care nu ti-a placut?

Adriana Zăvoi: Nici macar nu il compar cu prima ecranizare. Este pur simplu gresit si desi eu spun rar despre un film ca este prost despre acest pot sa spun ca este, pentru mine, foarte prost.

Emil Calinescu: Ne zici acum despre filmele italiene? Erau locul 3 pe lista ta, dupa cele spaniole si cele asiatice.

Adriana Zăvoi: Am sa sar peste Salo, pentru ca deja ati inteles ca este si pe locul 1 si pe 2 si pe 3 si am sa le incadrez in doua categorii. Din mai marii grei aleg La Dolce Vita, Il deserto rosso si Teorema. Iar din vremurile noastre Nuovo Cinema Paradiso, The Dreamers si Cesare deve Morire. Si sunt sigura ca daca mai stau o secunda asupra acestei intrebari modific raspunsul.

… Deja imi vin in minte 8½, Blow-up si tot asa inainte.

Emil Calinescu: Am inteles top 3-ul tau. Pe locurile 4-5-6 cam ce ar urma? Cinematografia americana cam pe ce loc s-ar clasa?

Adriana Zăvoi: Imediat dupa italieni vin filmele astea nordice, care au ceva atat de special si atat de tenebros incat ma infior doar vorbind despre ele. Pe cinci clar as pune rusii, desi daca imi tremura mana putin ii urc chiar pe 3 si poate ca pe 6 as pune americanii. Si ca iti spun exact ce americani: Malick, James Ivory, Lynch, Larry Clark, Harmony Korine, Gus van Sant, Alfred Hitchcock, Kubrick, Chaplin si cam atat.

 

“Imi place sa ma numesc plescaitor cu pareri cinefile. Nicidecum critic de film. Doamne fereste sa ma ia careva in serios cand spun cate ceva despre vreun film!”

 

Emil Calinescu: Tot despre filme, urmeaza sa-ti pun o intrebare de la un alt blogger cinefil (fara sa spun despre cine e vorba). Am cerut inainte intrebari de la bloggerii cinefili si cativa chiar mi-au ascultat indemnul. Asadar, care este cel mai porno film pe care l-ai vazut si care sa nu fi fost inclus in categoria filmelor porno?

Adriana Zăvoi: Felicitari celui care mi-a pus aceasta intrebare! Si raspunsul poate fi doar unul: Caligola, in regia marelui Tinto Brass, cunoscut pentru filmele sale deochiate. Se numara printre preferatele mele. Si desigur ca aici as putea sa mai bat campii o noapte intreaga cu L’Amant, L’Anatomie de L’Enfer, Ai no korida, The Wayward Cloud. Doamne cate din astea am vazut :)) E a doua mea placere sumbra.

Emil Calinescu: Mai bag inca una, tot venita din alte parti (oricum si pana acum au fost, fara sa le semnalizez ca atare): te consideri critic de film?

Adriana Zăvoi: Imi place sa ma numesc plescaitor cu pareri cinefile. Nicidecum critic de film. Doamne fereste sa ma ia careva in serios cand spun cate ceva despre vreun film!

Emil Calinescu: Hai sa continui eu intrebarea asta: pe cine consideri tu a fi critic de film? Consideri vreun blogger cinefil, din cei pe care-i citesti tu, ca s-ar putea numi critic de film?

Adriana Zăvoi: Eu sunt mare cititor de ioncinema.com. Pe el il consider critic, nu pot sa spun clar de ce, dar mi se pare ca are cuvintele avizate Fara sa jignesc pe careva, cred ca noi ne jucam serios de-a cinefilii. Ne expunem parerile, facem comparatii, ne impartasim impresii si asta vine din palmaresul nostru de vizionari. Poate ca gresesc, dar cred ca un critic are nevoie de ceva studii si ceva filmari la activ ca sa poata iesi cu vorbele pe sticla si sa arunce cu ele in filme. Mie imi place joaca asta, la nivelul asta, nu vreau sa devin prea serioada in a-mi da cu parerea in aceasta privinta. Si in plus de asta eu cred ca cinefilia intra in zona sensibila a omului. Poti jigni grav pe cineva daca ucizi unul dintre filmele sale preferate si poti naste discutii inutile doar pentru ca, timp de cateva minute, ai luat pozitia de cinefil prea in serios. Unii au pareri mai vehemente, altii au pareri mai moi, unii au vorbe ascutite, altii le rotunjesc la colturi. Ii citesc pe toti si toti imi starnesc curiozitati.

 

“Nu sunt un critic de film. Cum sa notez corect un film? Dupa ce criterii notez? Ce face un film sa fie de 10? Totul este subiectiv. Ca sa pot nota as avea nevoie de un barem, ca la bacalaureat. Si nu imi pot construi asa ceva.”

 

Emil Calinescu: Si acum o nebunie personala: de ce nu dai note filmelor? Sunt unii bloggeri cinefili care fac asta si care nu concep sa nu dea note filmelor…

Adriana Zăvoi: Tocmai pentru că este ceea ce spuneam mai sus. Nu sunt un critic de film. Cum sa notez corect un film? Dupa ce criterii notez? Ce face un film sa fie de 10? Totul este subiectiv. Ca sa pot nota as avea nevoie de un barem, ca la bacalaureat. Si nu imi pot construi asa ceva. Daca cineva imi citeste recenziile poate sa transforme singurel cuvintele in note, daca nu poate trai altfel decat in cifre. Uneori ma gandesc la o nota si imi spun ca este un film de zece, iar apoi il compar cu ceva care chiar este de zece in mintea mea si nota initiala incepe sa scada. Dar se iveste intrebarea… daca nu l-as fi vazut pe cel dintai, i-as fi dat zece cu ochii inchisi? Vezi cat de complicat este pentru mine? :))

 

“[…] de la tine citesc despre filmele romanesti si iti invidiez entusiamul.”

 

Emil Calinescu: Ne spui acum ce bloguri de filme frecventezi? Ai spus ceva cand ai vorbit de bloggerii pe care vrei sa-i cunosti, dar as vrea daca se poate o lista cu cateva bloguri cinefile si o scurta parere despre fiecare-n parte.

Adriana Zăvoi: Incep cu Buticul cu filme si carti ca mi-e cel mai drag. Citesc blogul Adinei demult, dinainte sa ma apuc eu de scris si imi place tare mult intortocherea de cuvinte si metaforele perfecte pe care le surprinde. Continuu cu Angela si Anzhela’s Movies si pasiunea ei molipsitoare pentru filmele de epoca, Laura cu Cinemateca Trisk imi este foarte draga pentru ca ea m-a cooptat in proiectul Saptamana Hitchcock si nimeni nu il adora pe maestrul suspansului cum o face ea. De de emmerdeur.ro imi iau inspiratia zilnica, cotrobai prin el ca medicul prin organe si de la tine citesc despre filmele romanesti si iti invidiez entusiamul.

 

“Am doi trei omuleti care nu acitveaza in blogosfera si care imi dau filme cu duiumul. Ei sunt sugativele mele.” 

 

Emil Calinescu: Ca tot suntem aici, citesti NUMAI bloguri cinefile? Ne poti spune bloguri necinefile pe care le citesti si care-ti plac?

Adriana Zăvoi: Vai era sa uit de filme-carti care face niste super recenzii la filme care imi starnesc curiozitati.

Sincer, sincer de tot, citesc doar bloguri cinefile. Pentru restul am revistele mele online si National Geographic.

… Ba nu, mint. Citesc sexreader si voroncasblog, blogurile mele de seara, cum imi place sa le spun. de acolo imi iau inspiratia de lectura uneori.

Emil Calinescu: Atunci sa revenim la blogurile cinefile: exista vreun blog cinefil pe care sa-l consideri reper? Daca lauda un film tu sa spui TREBUIE NEAPARAT SA-L VAD, SIGUR O SA-MI PLACA, iar daca-l critica tu sa spui N-AM DE CE SA-L VAD, E O PIERDERE DE TIMP?

Adriana Zăvoi: Da multe dintre ele sunt repere pentru mine. Dar cel mai des ma inspir de pe ioncinema.com si de pe emmerdeur. Am doi trei omuleti care nu acitveaza in blogosfera si care imi dau filme cu duiumul. Ei sunt sugativele mele.

Emil Calinescu: Pe blogul tau, ca revin la el, de ce scrii atat de rar? Inteleg ca nu scrii despre toate filmele pe care le vezi, totusi cum alegi despre care filme sa scrii si despre care nu? EU unul m-as bucura sincer sa vad mai multe articole pe blogul tau… As putea spune ca stai bine calitativ insa cantitativ nu stai atat de bine…

Adriana Zăvoi: Am abandonat in ultima luna blogul. Timpul ne mananca pe toti de fund si eu ma numar printre cei muscati. Scriu despre ce imi furnica degetele in general. Sunt unele care nu imi permit sa scriu, ma tin atat de tensionata im propriile pareri incat evit sa le expun pentru ca nu stiu cum sa o fac. Si eu as vrea sa scri non-stop, pentru ca am despre ce. La inceput postam zilnic, apoi m-am lenevit iar acum am adormit de tot

Emil Calinescu: Inca o intrebare venita “din public” (live, in timpul interviului): cum imbini jurnalismul cu pr-ul si cu bloggingul? Ca si “meserie” ai terminat facultatea de jurnalism.

Adriana Zăvoi: Nu le prea imbin. Adica scriitura mi-am luat-o de acolo si am transportat-o aici. Acum mai mult imi place sa observ nisa asta de marketing a blogurilor. Cum se promoveaza bloggeri, cum ies in fata, ce idei au samd.

Emil Calinescu: Interviul se apropie de final. Intrebarile mele ar mai fi cam 3. Prima din ele: cum te vezi peste 1 an, peste 5, respectiv peste 10 ani.

Adriana Zăvoi: O Doamne! Nu ma vad nici peste o luna :)) Dar hai sa incercam. Peste un an voi fi tot aici, scriind pe cinemateca, probabil mai bogata cu 20 de filme. Peste cinci cred ca voi intra intr-o mare panica, apropiindu-ma de treizeci de ani, iar peste zece cred ca voi avea 3 pisici, voi si multumita de cariera mea si voi scrie zilnic pe blog.

Emil Calinescu: Ai citit vreunul din interviurile anterioare? Daca da, ar trebui sa stii penultima intrebare de la toate.

Adriana Zăvoi: Vrei sa transmit o vorba cititorilor tai?

 

“Cred ca intrebarea la care imi este cel mai greu sa raspund este cum anume decid la ce film merita sau nu merita sa ma uit.”

 

Emil Calinescu: Aia e ultima. Penultima ziceam…

Adriana Zăvoi: Atunci te rog sa mi-o adresezi ca nu retin :))
…ah ba nu… Stiu!

Emil Calinescu: Zi.

Adriana Zăvoi: ce m-as intreba singura nu?

Emil Calinescu: Exact. Ce intrebare i-ai mai pune Adrianei Zavoi daca ai fi in locul meu? Si sa si raspunzi la ea.

Adriana Zăvoi: Cred ca intrebarea la care imi este cel mai greu sa raspund este cum anume decid la ce film merita sau nu merita sa ma uit.

Emil Calinescu: Acum trebuie sa si raspunzi Sau macar sa incerci.

Adriana Zăvoi: Si aici dau din casa si iti spun ca este un intreg ritual. Asa am patit cu a Single Man. L-am vazut pe imdb, apoi am citit 3-4 recenzii, care nu m-au convins. Apoi am vazut fotografii din el, am dat tarcoale si trailerului, desi nu imi place sa ma uit la ele, pentru ca sunt mincinoase. Sunt unele filme care ma asteapta de mai bine de trei ani si pur si simplu nu imi vine sa ma uit la ele. Stiu ca sunt bune. Mi s-a spus ca merita. Dar eu nu pot sa le vad. La A Single Man m-a convins ceea ce ma convinge de cele mai multe ori, desi nu sunt in totalitate de acord cu el: domnul Roger Ebert, pe care il ador.

Emil Calinescu: Ne poti spune cine este Roger Ebert?

Adriana Zăvoi: Domnia sa este un mare critic de film, in adevaratul sens al cuvantului. Din pacate s-a dus de printre noi anul acestea, o veste care m-a intristat nespus de mult. A scris de prin anii 70 la Chigaco Sun Times si a castigat un Pulitzer pentru munca lui fenomenala. Are un stil acid si frumos, care convinge cititorul ca orice film merita vazut, pana la proba contrarie.

Emil Calinescu: EU mi-am terminat intrebarile. Spune-mi daca mai ai ceva de spus: despre filme, despre blogging, despre orice.

Adriana Zăvoi: Am de multumit tie si celor care citesc aceasta insiruire de vorbe. Si as mai adauga o cugetare care mi-a venit pe masura ce raspundeam intrebarilor tale: Un film trebuie vazut cu mintea, trecut prin filtrele proprii, stors de toate ideile si laudat asa cum merita. Noi cei care suferim de cinefilie putem imbolnavi si pe altii si este cel mai frumos virus pe care il putem transmite.

 

” Tu sa nu te opresti din scris si noi vom avea grija sa nu ne oprim niciodata din citit.”

 

Emil Calinescu: Un mesaj final pentru cititorii Emilcalinescu.eu ai?

Adriana Zăvoi: Da. Unul foarte franc si deschis. Nu va opriti niciodata din citit!

Emil Calinescu: Sa citeasca in general sau sa citeasca blogul meu? ::)

Adriana Zăvoi: Tu sa nu te opresti din scris si noi vom avea grija sa nu ne oprim niciodata din citit.

Emil Calinescu: Multumesc Adriana. Multumesc si cititorilor pentru ca au avut rabdare sa citeasca acest interviu pana la capat. Si la multi ani Adriana (interviul va aparea pe 2 septembrie, de ziua ei). Tot ce-ti doresti si mai mult decat atat.

Adriana Zăvoi: Multumesc in avans pentru urari!

Emil Calinescu: Atat despre Adriana Zavoi. Va astept si saptamana viitoare cu un nou interviu. Pana atunci, salutari CINEFILE tuturor 🙂

Comments

comments

10 thoughts on “INTERVIUL SAPTAMANII – Adriana Zavoi: “Imi place sa ma numesc plescaitor cu pareri cinefile. Nicidecum critic de film. Doamne fereste sa ma ia careva in serios cand spun cate ceva despre vreun film!”

  1. Frumos interviu, Adriana dragă. Vin, desigur, cu un clișeu, și-ți voi ura din nou, pe lângă “La mulți ani!”, la cât mai multe recenzii fiindcă datorită blogului tău nu numai că am descoperit o serie de filme grozave, dar am descoperit și un om frumos, cultivat, inteligent, pasionat etc. Ca să fac o comparație oarecum ciudată, ești ca acea cameră plină cu portrete din “La Migliore Offerta”.
    Să ne trăiești!
    Și… Emil, felicitări pentru interviu.

    1. Mulțumesc pentru urări și pentru aprecieri, iar comparația ta mă face să mă scurg pe sub masă 😀 Ador acea cameră, acolo aș vrea să fug de tot!

  2. Mulțumim că ne citești, dragă Adriana!
    Și știi, desigur, că și noi te citim pe tine cu dragă și egală plăcere!

    La mulți ani, felicitări pentru interviu atât ție, cât și lui Emil!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !