Probabil cunoasteti rubrica mea de interviuri. Sincer, incepe sa-mi placa. Da, e frumoasa meseria de ziarist. Iar atunci cand ziarul la care scrii este ziarul TAU, lucrurile sunt cu atat mai frumoase. Nu trebuie sa cer voie nimanui (sau ma rog, aproape nimanui), iar singurul argument pe care-l dau cand cer un interviu sunt EU. Tu imi dai MIE interviu.
Cum iau eu interviurile? De obicei pe chat, insa in timp real. Ce inseamna asta (trebuie sa explic nitel): eu pun o intrebare, invitatul raspunde, iar apoi din acel raspuns imi vin alte intrebari. Au fost cazuri cand invitatii imi dadeau niste raspunsuri din care scoteam minim alte 3 intrebari (de exemplu, unul dintre cele mai bune interviuri luate de mine este cel al Adrianei Zavoi). Era o adevarata placere sa ii intervievezi. Uneori, spre rusinea mea, uitam ce voiam sa intreb initial si discutia o duceam in cu totul alta parte. Ma rog, aveam totusi arma ca puteam sa ma documentez nitel in timp real.
A fost insa si o exceptie. I-as zice SEMI-EXCEPTIE. Si anume interviul luat saptamana trecuta actritei Silvia Morosanu. Promisesem demult ca scriu povestea acestui interviu, acum a venit timpul s-o fac. Asadar…
Asadar, urma avanpremiera filmului Love Building. Eu stiam filmul, il vazusem, imi placuse mult, cu regizoarea Iulia Rugina aveam deja interviu, insa fix in saptamana lansarii sa nu iau un interviu cuiva implicat in acel film? N-as fi fost eu …
Nu stiam exact cu cine (aveam pe cineva in vizor, dar atat)… Insa exista un proverb romanesc foarte potrivit: „La barza chioara ii face Dumnezeu cuib”. Da, celor cu ochelari li se zice de multe ori CHIORI, asa ca trebuia doar sa devin barza… Si unii ar zice ca am devenit … Ce s-a intamplat? Simplu: eu cautam pe google referinte blogosferice despre Love Building. Rulase si la B-est, si la TIFF si la Festivalul Dilema Veche de la ALba Iulia. Zic sa vad ce s-a mai scris. Si, surpriza: dau de blogul unei actrite din film, Silvia Morsosanu. Si actrita, si bloggerita. Cum ar zice Irina: AM DAT LOVITURA!
Si o contactez. Imi raspunde uimitor de repede si … accepta. Are insa 2 rugaminti:
1. Doreste un interviu live (face to face, offline, cum vreti sa-i spuneti) si deci stabilim ca data marti, dupa vizionarea de presa a filmului.
2. Doreste intai sa intrebe echipa de PR a filmului (care-si da acordul).
Am apreciat ambele chestii. Prima pentru ca putina lume doreste sa faca asta, dimpotriva, considera ca e mai putin timp de pierdut pe chat, deci de ce nu? Ca sa nu mai zic ca la un interviu pe chat ai dovada a ce ai spus… Si mai ales pentru ca ea s-a dovedit un interlocutor foarte tare. Iar a doua chestie o apreciez pentru ca este o dovada de profesionalism. Nu m-am suparat deloc si chiar m-as bucura sa mai aud chestii de genul (bila alba MediaPro).
Totusi, am zis sa nu fie trecerea prea brusca de la un tip de interviu la altul, asa ca am ales o varianta de mijloc: am luat laptopul dupa mine si am scris direct pe laptop. Unele chestii s-au pierdut, uneori eram absorbit de ce zicea Silvia asa ca ma opream din scris, insa per total discutia face to face are farmecul ei. Suntem oameni si dorim sa interactionam cu oameni.
Si un interviu pe chat are insa farmecul sau. Cu ultima intervievata, Diana Avramut, am stat pe chat pana la 3 jumatate dimineata…
Si a avut ce-mi spune. Probabil nu imi permiteam sa stau atat de mult daca eram face to face. Sa nu mai zic de interviul cu Iulia Rugina, luat intr-un moment in care ea era in Germania.
Candva (cat de curand zic eu) voi lua si un interviu live 100% Stiti voi, cu inregistrat (pe telefon sau poate-mi cumpar un reportofon, sa fiu cu adevarat ziarist).
Apropo, cea mai marfa chestie la interviul LIVE al Silviei este faptul ca am pozat-o cand vorbea sau cand se gandea. Pozele din acel interviu sunt nepretuite 🙂 Daca as si inregistra probabil as face non-stop poze invitatului :))
Acum sa-mi spuneti voi ce preferati: un interviu pe chat sau un interviu live? Sa stiu cum sa fac datile viitoare 🙂 Salutari BLOGOSFERICE tuturor!