Interviu Naomi Guttman: „Ce inseamna fericirea? Cred ca e acel lucru pe care-l descoperi in fiecare zi.”

„Acum, pentru ca imi dau licenta la UNATC, mi-am petrecut mult mai mult timp acolo si am cam neglijat Conservatorul, dar sper sa se rezolve lucrurile si sa nu fiu executata in piata publica (glumesc).”

Emil Calinescu: Salutare tuturor si bine v-am regasit la cea mai noua rubrica de pe acest blog: cea de interviuri. Saptamana aceasta am un invitat special. Ca de obicei, las invitatul sa se prezinte.

Naomi Guttman: Buna seara!  Ma numesc Naomi Guttman si sunt studenta la UNATC si Conservator.

Emil Calinescu: Buna Naomi si ma bucur ca ai acceptat invitatia mea de a-mi acorda un interviu. Ai spus ca esti studenta atat la UNATC cat si la Conservator. Spune-mi cum reusesti sa te imparti in ambele locuri (sunt considerate facultati grele) si ce legatura vezi intre cele doua.

Naomi Guttman: Ma descurc bine, chiar daca alergatura e la ordinea zilei. Sunt si zile foarte agitate, cand trebuie la propriu sa fug de la o facultate la alta, dar asta nu ma deranjeaza si descurajeaza deloc, atata timp cat o fac cu drag si spor. Acum, pentru ca imi dau licenta la UNATC, mi-am petrecut mult mai mult timp acolo si am cam neglijat Conservatorul, dar sper sa se rezolve lucrurile si sa nu fiu executata in piata publica (glumesc). Eu vad o legatura foarte stransa intre cele doua, dat fiiind faptul ca sunt ambele facultati de arta. Cred ca cele doua arte se completeaza minunat si ar trebui incurajata un eventual parteneriat intre cele doua facultati (din pacate, nu exista asa ceva in momentul de fata).

Emil Calinescu: In ce anume ar trebui sa constea acest parteneriat?
Naomi Guttman: Cred ca ar trebui sa fie un parteneriat in primul rand la nivelul studentilor, adica sa colaboram si sa lucram impreuna. S-ar putea naste atatea proiecte si idei frumoase daca ar exista aceasta fuziune intre cele doua facultati. Daca ar fi o deschidere mai mare fata de aceasta colaborare a facultatilor de arta (si aici ma refer si la UNARTE), am avea de castigat si invatat. O colaborare profesionala intre studentii unor facultati de arta ar infrumuseta nu numai mentalitatea sistemului de invatamant, dar si minitile si sufletele celor implicati in aceasta „relatie artistica”.

Emil Calinescu: Sa ramanem la UNATC acum. Ai spus ca-ti vei da licenta aici. Care este tema lucrarii tale de licenta?

Naomi Guttman: Voi scrie o lucrare de management cultural iar tema pe care am ales-o dezvolta situatia Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti – daca se transforma intr-un patrimoniu cultural (avand in vedere ca majoritatea spectacolelor se joaca intr-o limba moarta, idis) sau daca isi reactualizeaza profilul?

Emil Calinescu: O foarte interesanta tema. Ai ales acest teatru datorita originilor tale evreiesti? Ai putea sa explici cititorilor cu exactitate originile tale daca nu te deranjeaza bineinteles?

Naomi Guttman: A contribuit si faptul ca sunt evreica si am o relatie destul de stransa cu acest teatru. Sunt mult mai familiarizata cu Teatrul Evreiesc si pe langa asta, avem si niste amintiri frumoase care ne leaga, asa ca de ce sa nu fructific aceasta relatie?

„Pe scena Teatrului Evreiesc am mai jucat cand eram eleva. Spectacolul era Peter Pan si era in regia Florinei Cercel. Eram atat de degajata atunci….”

Emil Calinescu: Sa inteleg ca dupa terminarea facultatii doresti sa joci pe scena Teatrului Evreiesc de stat? Sau deja ai facut asta?

Naomi Guttman: Jucat e mult spus. Inca sunt un puiut in miezul dezvoltarii. Am avut un recital de pian si poezie pe scena Teatrului Evreiesc anul asta, la sfarsitul lunii februarie. A fost o experienta nu numai unica, dar si usor terifianta . Publicul a stat pe scena si pentru ca nu mai erau locuri libere, a trebuit sa le oferim locuri si la balcon, asa ca poti estima numarul total al spectatorilor…. Pentru mine, cel putin a fost e experienta inedita si nu cred ca am mai trait concomitent atatea emotii amestecate atunci, pe scena de fooooooaaaarte mult timp.

Emil Calinescu: Nu ai jucat la teatru, dar ai jucat in cateva filme. Ne poti spune filmele in care ai jucat? De unul o sa te intreb in mod special, dar un pic mai incolo.

Naomi Guttman: Pe scena Teatrului Evreiesc am mai jucat cand eram eleva. Spectacolul era Peter Pan si era in regia Florinei Cercel. Eram atat de degajata atunci….

Emil Calinescu: Deci sa inteleg ca tu ai facut teatru dinainte sa intri la UNATC. Pe ce alte scene ai mai jucat si in ce piese (daca-ti mai aduci aminte)?

Naomi Guttman: Off, memoria mea e destul de aiurita si nu stiu daca mai tin minte cu exactitate cand si ce am jucat…. La 9 ani am jucat in filmul „Damen Tango”, in regia lui Dinu Tanase, cu Maia Morgenstern, Horatiu Malaele, Andreea Bibiri. Eram un copil al strazii si imi aduc aminte cu drag ca a jucat si catelul meu, Fluke Senior (era cainele meu si in film) Pe la 13-14 am jucat intr-un episod din seria „Decizii” de la Acasa Tv iar la 16 ani am jucat in serialul „Cu un pas inainte” – „UPA”. De cand am intrat la UNATC, am jucat si in cateva scurtmetraje studentesti. Si ultimul film in care am jucat este Puzzle, in regia lui Andrei Zinca, alaturi de Adrian Titieni (care este decanul facultatii mele).

Emil Calinescu: Si ca piese de teatru ai mai jucat, acum sau mai demult, in ceva? In afara de Peter Pan in regia Florinei Cercel?

Naomi Guttman: Nu tin minte sa mai fi jucat si in alte piese de teatru.

„Filmarea cu Adrian Titieni a fost ca o lectie. Poti invata atatea lucruri in cateva minute, incat nu-ti vine sa crezi cat de concentrata e viata, de fapt.”

Emil Calinescu: Bun. Atunci te rog sa revenim nitel la filmul Puzzle. Cum a fost la filmari, cum este Dan Nutu ca si coleg de platou, cum este ca si regizor Andrei Zinca si cum este sa joci intr-un film alaturi de profesorul si decanul tau Adrian Titieni?

Naomi Guttman: Filmarile au avut loc acum 2 ani, in timpul verii. Cu Dan Nutu nu am avut ocazia sa filmez. Am lucrat cu un om deosebit, Andrei Zinca (regizorul), care a stiut cum sa ma indrume si sa-mi explice ca e mult mai usor daca scap de inhibitii. Si aici nu vorbesc neaparat de momentele de pe platou, ci in viata. M-a invatat sa fiu mai relaxata si mai libera. Fiind un om care transmite o energie foarte buna, am reusit sa ma apropii de el fara nicio problema. Filmarea cu Adrian Titieni a fost ca o lectie. Poti invata atatea lucruri in cateva minute, incat nu-ti vine sa crezi cat de concentrata e viata, de fapt.
noemita51: de fapt in clipe si emotii.

Emil Calinescu: Stii ceva detalii financiare ale filmului: ce incasari a avut in primul weekend, in prima saptamana. Cati spectatori, cat de bine a fost primit de presa de specialitate?

Naomi Guttman: Stiu ca a fost apreciat de presa de specialitate, am auzit numai cuvinte de lauda pana acum. Sper sa fie asa si in continuare!

Emil Calinescu: Detaliile tehnice sa inteleg ca nu le cunosti?

Naomi Guttman: Nu

Emil Calinescu: Lucrezi acum la un nou proiect? Sau se intrevede ceva in viitorul apropiat (legat de filme, bineinteles)?

Naomi Guttman: Deocamdata, nu. Primeaza licenta.

Emil Calinescu: Sa ramanem in lumea filmului si sa ajungem acum in calitatea ta de spectator de filme. Poti spune care este filmul tau preferat?

Naomi Guttman: Haha, nu pot numi unul singur, sunt mai multe: Dogville, Magnolii de otel, Pianistul, Last Night, Intalnire cu Joe Black etc.

Emil Calinescu: Dar este vreun film care sa-ti fi displacut profund? Sa te fi enervat ori sa te fi dezamagit profund?

Naomi Guttman: Hmm, nu stiu…. Eu cam privesc partea plina a paharului.

„[Undeva la Palilula]O doza mare de teatralitate in filmul asta, ceea ce nu mi-a displacut deloc.”

Emil Calinescu: Atunci spune-ne care sunt filmele romanesti care te-au impresionat?

Naomi Guttman: Damen Tango, Moartea Domnului Lazarescu, Puzzle.

Emil Calinescu: Acum te voi intreba despre 4 filme romanesti, sa-mi spui daca le-ai vazut si ce parere ai despre ele. Sunt ultimele 4 cele mai premiate filme. Asadar, incep cu Pozitia Copilului.

Naomi Guttman: Nu l-am vazut

Emil Calinescu: Dupa Dealuri?

Naomi Guttman: Sunt foarte in urma cu ultimele filme romanesti. Nu l-am vazut nici pe acesta.

Emil Calinescu: Toata lumea din Familia noastra?

Naomi Guttman: L-am vazut. M-a cutremurat.

Emil Calinescu: Si inchei cu Undeva la Palilula.

Naomi Guttman: L-am vazut. O doza mare de teatralitate in filmul asta, ceea ce nu mi-a displacut deloc.

„Stiam sa cand la acordeon cand eram la scoala generala si liceu, dar am cam uitat.”

Emil Calinescu: Multumesc. Am incheiat subiectul filme, asa ca trecem la urmatorul subiect si anume muzica. Ai spus ca ai avut un recital de pian pe scena Teatrului Evreiesc de Stat. A fost singurul sau ai mai avut recitaluri de pian si pe alte scene?

Naomi Guttman: Am mai avut. Am avut recitaluri si la Palatul Sutu, la stagiunea Iosif Sava condusa de Fundatia ACCUMM (fundatie care sustine tinerele talente), am avut la Cafe Godot iarna trecuta, unde am cantat pentru o strangere de fonduri pentru copii saraci si de curand am fost la Festivalul de Teatru de la Resita cu recitalul „Suntem ceea ce iubim”, recital ce marcheaza 80 de ani de la nasterea lui Nichita Stanescu. Am participat si la concursuri si festivaluri de pian, in special cand am fost mai mica.

Emil Calinescu: Ai spus concursuri de pian. Ai la palmares vreun premiu?

Naomi Guttman: Am castigat premiul II si III la concursul Pro Piano, am cantat la Festivalul George Enescu etc.

Emil Calinescu: Felicitari. Te intreb acum daca stii sa canti si la alt instrument in afara de pian? La pian deja am inteles ca te descurci foarte bine.

Naomi Guttman: Stiam sa cand la acordeon cand eram la scoala generala si liceu, dar am cam uitat.

Emil Calinescu: Ca sa fiu rautacios nitel: din cantatul la acordeon poti face mai multi bani decat din cantatul la pian.

Naomi Guttman: Clar, fara numar.

Emil Calinescu: Tot legat de muzica, spune-mi acum ce muzica asculti tu de obicei? Si care sunt formatiile ori cantaretii pe care le/ii apreciezi cel mai mult?

Naomi Guttman: Asculta muzica variata: de la traditionala israeliana pana la muzica simfonica si clasica, de la dubstep pana la rock alternativ, de la jazz pana la muzica reggae. Sunt foarte deschisa si receptiva Cat despre trupele preferate, raman Coldplay, U2, Pink Martini, The Police, Santana, Duke Elington, Frank Sinatra etc.

Emil Calinescu: Daca ai spus ca esti deschisa si receptiva, spune-mi te rog ce parere ai despre cel mai controversat gen muzical din Romania, maneaua?

Naomi Guttman: Mie nu-mi place dar pentru altii, este un mod de eliberare si relaxare. N-am ce sa zic mai mult.

Emil Calinescu: Ai enumerat doar artisti si formatii din strainatate. Sa inteleg ca nu prea asculti muzica romaneasca?

Naomi Guttman: Ascult, dar nu asa de des si mult. Ascult Directia 5, El Negro, Robin and the Backstabbers etc.

„Sunt innebunita dupa animale, daca se poate numi hobby. […] Am [in casa] 2 pisici (Jazzy si Curli) si un caine, Fluke Jr. O poti numi gradin zoo, nu ma supar.”

Emil Calinescu: Am inteles. Am incheiat si subiectul muzica, dar interviul continua. Ne poti spune ce alte hobby-uri mai ai in afara de teatru, film si muzica?

Naomi Guttman: Imi place sa gatesc Dar din pacate timpul nu-mi permite sa-mi dezvolt aceasta pasiune. De asemenea, imi plac foarte mult copilasii si am fost in multe tabere ca insotitor/supraveghetor. Asta ma relaxeaza si ma deconecteaza de lumea asta poate mult prea matura. Plus, sunt innebunita dupa animale, daca se poate numi hobby.

Emil Calinescu: Sa inteleg ca ai si ceva animalute prin casa? Daca da, ce anume: caine, pisica, papagal?

Naomi Guttman: Da, am 2 pisici (Jazzy si Curli) si un caine, Fluke Jr. O poti numi gradin zoo, nu ma supar.

Emil Calinescu: Nu, n-am cum sa numesc gradina zoologica daca ai doar 2 specii. Daca mai aveai si papagal si hamster si porcusor de guineea as fi putut s-o numesc mini-zoo.

Naomi Guttman: Crede-ma, pentru un apartament de dimensiuni mici devine gradina zoo.

Emil Calinescu: Ai spus ca-ti place sa gatesti. Imi poti spune mancarea ta preferata?

Naomi Guttman: Pentru ca sunt vegetariana, apreciez mancarurile bogate in legume si pestele. Din cand in cand mai apelez si la spaghete, pizza si mancaruri mai condimentate.
noemita51: Si fructe de mare.

„Bucurati-va, bucurati-va!”

Emil Calinescu: Interviul se apropie de final. Mai am doar 3 intrebari. As incepe cu una care sper sa nu te deranjeze. Ai putea sa clarifici cu exactitate originile tale? Esti nascuta in Romania intr-o familie de etnici israelieni? Sau esti nascuta in Israel si ai emigrat in Romania? Stiu ca par prea insistent, dar probabil cititorii sunt interesati sa afle acest aspect.

Naomi Guttman: M-am nascut in Romania intr-o familie de evrei.

Emil Calinescu: Am inteles. Multumesc pentru clarificare. Penultima intrebare este una mai speciala: spune-mi daca esti o intrebare pe care ai fi pus-o lui Naomi Guttman daca ar fi fost sa-i iei un interviu? Si bineinteles, te rog sa si raspunzi la ea.

Naomi Guttman: Ce cred ca inseamna fericirea? Raspuns: Cred ca e acel lucru pe care-l descoperi in fiecare zi.

Emil Calinescu: Frumos spus. Ultimul lucru din acest interviu nu este o intrebare ci o rugaminte: te rog sa transmiti un mesaj cititorilor emilcalinescu.eu

Naomi Guttman: Bucurati-va, bucurati-va!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !