„Salut, sunt Adina Stetcu si sunt mandra sa spun ca am trecut de la banking la actorie.”
Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la cea mai de succes rubrica de pe EmilCalinescu.EU. Astazi tot o actrita avem la microfon, insa, asa cum v-am obisnuit, o voi lasa pe ea sa se prezinte.
Adina Stetcu: Salut, sunt Adina Stetcu si sunt mandra sa spun ca am trecut de la banking la actorie. Deci sunt bucuroasa ca, in final, pot sa zic ca m-am facut actrita.
Emil Calinescu: Cum a fost trecerea? Ne intoarcem un pic in trecut sa ne povestesti mai multe? Cum ai ajuns in banking si cum ti-ai dat seama ca nu e locul tau acolo ?
Adina Stetcu: Trecerea nu a fost usoara. In banking am ajuns pentru ca am facut un liceu si o facultate de profil… Iar un job in banca a fost oarecum urmatorul pas care a venit in mod natural. Am pornit pe drumul asta, oarecum sub indrumarea parintilor. La momentul acela, „moda” era fie domeniul economic, fie cel informatic, si cum ma consider complet atehnica, am ales economic, neavand alta optiune. Eu m-am nascut si am crescut intr-un oras care se numeste Borsa (Maramures), unde nici nu existau alte posibilitati, respectiv, cursuri de orice altceva mi-ar fi placut mie: teatru, balet, pian, dans, etc.
Am intrat in domeniul bancar cu niste dorinte: sa ajung sa-mi iau casa, sa am un salariu de 1000 Euro, masina, sa am un „job title” misto, un birou frumos, etc, iar cand am reusit sa bifez lucrurile astea mi-am dat seama ca functia pe care o detin si scaunul confortabil in care stau nu ma fac fericita, astfel exact cand eram pe punctul de a pleca la un MBA in Londra, m-am hotarat sa incerc ceva ce mi-am dorit si de care m-am simtit atrasa dintotdeauna, actoria. Iar din momentul in care am luat decizia si pana la a o pune in aplicare a mai trecut vreun an jumate, dar nu m-am lasat
Emil Calinescu: Atunci spune-ne care a fost primul contact cu actoria? Care au fost acele cursuri care ti-au modificat radical conceptia si, intr-un final, viata?
Adina Stetcu: Primul meu contact cu actoria a fost in cadrul Scolii de Duminica (UNATC), la un curs de actorie de film tinut de profesorul si actorul Florin Kevorkian. La finalul acestui curs, mi-am dorit mai mult asa ca am decis sa dau examen la UNATC. Mi-am luat concediu doua saptamani de la serviciu ca sa ma pregatesc pentru examen. In timp ce toata lumea stia ca sunt in Grecia pe plaja, eu invatam sa zic poezii. Desi am ajuns pana in proba finala, nu am luat examenul, iar momentul intoarcerii in banca, dupa doua saptamani in care pentru prima data am simtit ca fac ceva ce-mi place cu adevarat, a fost unul decisiv. Imi aduc aminte ca am aflat rezultatul duminica noaptea, iar luni ma intorceam la serviciu. A fost crunt. Efectiv nu-mi gaseam locul, imi venea sa plang incontinuu pentru ca simteam mai mult ca oricand ca locul meu nu este acolo. Asa ca din dorinta de a nu pierde anul, am dat examen la Spiru Haret si in paralel am inceput sa caut alte cursuri de actorie de film. Astfel am gasit scoala lui Dragos, Papi si Doru, Actoriedefilm.ro.
Emil Calinescu: Acum regreti ca nu ai fost admisa la UNATC? Sau crezi ca, intr-un fel, a fost mai bine pentru tine si pentru cariera ta (poate nu ai fi urmat cursurile ActorieDeFilm.ro daca ai fi fost admisa acolo)? Per total, ca sa simplificam: regreti vreun moment alegerile facute sau consideri ca este asa cum trebuia sa fie?
Adina Stetcu: Nu as putea spune ca regret ca nu am intrat la UNATC. Mi-as fi dorit, da, dar cred ca m-am impacat imediat cu ideea pentru ca am gasit alte variante care mi-au servit scopul. Cursurile Actoriedefilm. ro le-as fi urmat oricum, indiferent de situatie, pentru ca mi-am dorit film. Ce regret este ca nu am luat decizia asta mai devreme si ca dupa ce am luat-o a mai trecut ceva timp ca sa o pun in aplicare, probabil sufar de inertie.
Emil Calinescu: Dar, intr-un fel, nu este si un avantaj? L-am auzit acum cativa ani pe regizorul Cristi Puiu spunand ca la facultatile de actorie vin tineri necopti. El se referea in special la cei care fac regia. Nu cumva, de fapt te-a avantajat faptul ca erai deja o persoana matura cand ai facut actoria?
Adina Stetcu: Hahaha, amuzant este ca umbla vorba prin targ ca la UNATC nu as fi fost admisa pentru ca eram prea coapta. Si eu cred acelasi lucru, dar s-ar putea sa fiu subiectiva. Cred ca faptul ca am lucrat in banca, ca am avut o cu totul alta viata, inainte, ca aveam un program fix, deadline-uri, sedinte, etc, mi-a oferit cel putin o disciplina si un mod mai matur si responsabil de a vedea si a aborda lucrurile. Si da, mai cred ca pe masura ce te tot maturizezi dai cu nasul de tot felul de situatii, astfel te poti raporta mai usor la diversele momente din viata personajelor pe care le interpretezi.
Emil Calinescu: Zi-ne acum despre facultatea de actorie din Spiru Haret. In primul rand, cum a fost admiterea acolo, ce profesori importanti ai avut si ce ai invatat in cei 3 ani de facultate acolo?
Adina Stetcu: Admiterea a fost ca orice admitere, aproximativ aceleasi probe ca la UNATC, doar ca mai concentrat, ca timp. Am avut mai multi profesori de actorie: Vlad Radescu, Anca Sigartau, Ioana Visalon, dar cel mai mult am lucrat cu D-na Mirela Gorea si Dana Voicu. Am facut tot ce se face intr-o facultate de profil, dar ce am invatat acolo a fost sa lucrez in echipa, sa am incredere in mine si in partenerul cu care lucrez si cel mai important, sa ies din zona de confort si sa-mi ascult instinctul atunci cand lucrez.
Emil Calinescu: Ca sa incheiem subiectul, ne-o poti caracteriza pe doamna Dana Voicu? Pentru cititori: poate fi vazuta in mai multe spectacole la Teatrul de Arta, dar a jucat si in mai multe filme, cel mai important fiind Buna! Ce faci?
Adina Stetcu: Ahhh, ce-mi faci … mi-e dificil sa caracterizez oameni si mai ales profesori, dar bine, fie . Un om cu o energie iesita din comun, pe care o transmite. Foarte directa, prea directa pe alocuri, impulsiva, dar cu momente de calm si blandete care te fac sa zaci asa si s-o urmaresti. Un om foarte generos careia nu-i e frica sa vina cu exemple din viata personala pentru a te face sa intelegi o situatie, sau un personaj. Un om care are incredere in oamenii cu care lucreaza, in mine a avut si-i multumesc.
Emil Calinescu: Hai sa ajungem acum la ActorieDeFilm. Cum ai descoperit aceste cursuri, cum a fost prima oara si, mai ales, de ce ai ales sa te REinscrii? Ce au aceste cursuri special de te-au facut sa-ti doresti sa le faci din nou?
Adina Stetcu: Am descoperit aceste cursuri pe internet cautand un curs de actorie de film. Cand am vazut ca cei trei au scoala, am zis, asta e. Faza e ca atunci cand am vrut sa ma inscriu, deja incepuse cursul, cu vreo doua zile in urma. Si mi s-a spus ca trebuie sa astept sesiunea urmatoare. Ceea ce am si facut. Le verificam site-ul foarte des ca sa nu ratez momentul inscrierii. Cand m-am dus sa ma inscriu, Dragos, Papi si Doru erau intr-o discutie la masa. Nu m-am asteptat sa-i vad acolo, atunci, dar imi aduc aminte ca de cum am pasit in incapere si ne-am salutat, am avut un sentiment de bine si mi-a venit in gand „omul potrivit la momentul potrivit”. Asa m-am simtit eu acolo inca din acel moment. Nu stiu daca a fost dorinta mea de a fi o alegere foarte buna, acest curs, sau ce mi-au transmis ei cand ne-am salutat, cert este ca nu m-am inselat.
Din moment ce oamenii se tot reinscriu, clar e ceva special, e un secret acolo, pe care nu stiu daca l-a descoperit cineva, inca. Nici nu trebuie .
In ceea ce ma priveste, primul curs pe care l-am facut cu ei m-a schimbat radical si m-a facut sa-mi doresc sa fiu iar si iar in fata camerei. Tocmai plecasem din banca, un mediu oarecum rigid cu foarte multe reguli, limite, unde nu ai voie sa gresesti, si brusc m-am trezit lucrand cu trei oameni foarte misto, foarte diferiti, lucruri diferite, in fata camerei, si care oarecum imi spuneau ca nu exista greseala, atat timp cat incerci si crezi in ceea ce faci atunci cand faci. Acest lucru s-a completat cu un grup misto de colegi (mai tarziu, prieteni) si intalnirea la fel de misto cu Iulia Rugina, Oana Rasuceanu si Ana Agopian, respectiv cu Love Building. A fost primul meu proiect de film, un lucru neasteptat, o experienta absolut minuntata. Iar dupa toate astea, nu ai cum sa nu te reinscrii.
„Haha, nu, tatuajul este doar pentru film. A existat si in Love Building si o reprezinta pe Shira, pisica Adinei (cumva a cuplului Adina – Silviu, pentru ca e desenata de Silviu).”
Emil Calinescu: Ai jucat in ambele Love Buildinguri. Zi-ne despre personajul tau (atat cat poti fara sa faci spoiler). Cum este el in prima parte, cum devine in a doua parte si, mai ales, cat de mult te reprezinta pe tine?
Adina Stetcu: Personajul pe care-l interpretez este Adina Popa, cea care crede in „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Cu toate acestea, in Love Building, ea este intr-o relatie oarecum ilicita. Astfel ca, atat tabara cu toate exercitiile de cuplu si tensiunile care reies de aici, cat si nostalgia reintalniii cu fostul iubit, o fac sa realizeze ca e momentul sa renunte la jumatati de masura. In Alt Love Building, o gasim pe Adina alaturi de Silviu, iubitul din facultate. Un om pe care il iubeste, care o iubeste, o relatie care a ajuns la o anume maturitate, dar cu care, cumva, nu reuseste sa ajunga intr-un punct comun.
Adina Popa ma reprezinta intr-o oarecare masura, dar poate fi si pentru ca atunci cand joc un personaj imi doresc si caut sa gasesc la mine chestii din personaj si invers. Oricum, amandoua credem in „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.
Emil Calinescu: Spune-ne cum este sa joci un personaj care-ti poarta numele? Sa fii tot ADINA si in film?
Adina Stetcu: La primul Love Building mi s-a parut interesanta ideea, tare chiar. La al II-lea ma obisnuiesem deja, nu mi s-a mai parut ceva wow.
Dar mi-a placut.
Emil Calinescu: Legat de rolul tau din Alt Love Building, am 2 intrebari venite de la cititori. De fapt de la 2 bloggeri, care au vazut filmul. Prima: tatuajul este pe bune? Cel care se vede in scena in care dormeai langa SIlviu Soare. Daca da, spune-ne ce reprezinta el?
Adina Stetcu: Haha, nu, tatuajul este doar pentru film. A existat si in Love Building si o reprezinta pe Shira, pisica Adinei (cumva a cuplului Adina – Silviu, pentru ca e desenata de Silviu).
Emil Calinescu: A doua intrebare: scena din masina, cand te duce Silviu Soare la Brasov, este filmata EFECTIV in masina, mergand spre Brasov? Si, tot legat de acea scena, spune-ne cat de greu ti-a fost sa plangi. Este, in opinia mea si nu numai, una dintre cele mai bune scene din film.
Adina Stetcu: Multumim! Da, scena este filmata efectiv in masina. Nu mai stiu daca e drumul spre Brasov, dar e un drum cu multe gropi, au fost niste probleme si cu masina, scotea un zgomot ciudat care deranja la sunet, iar in masina am fost cinci sau sase oameni. A fost un pic intens.
N-a fost usor sa plang, desi Iulia nu a insistat pe acest aspect. Eu mi-am dorit sa plang pentru ca in viata reala, intr-o situatie de genul, eu as plange clar. La un momentdat, dupa mai multe duble fara lacrimi, am inceput sa plang, pur si simplu. Iulia a zis „tras” si eu nu mai puteam sa ma opresc.
Mai greu insa cred ca a fost pentru Dragos, care a condus si trebuia sa fie atent si la gropi, si la curbe, si la viteza (trebuia sa mentina o anumita limita) si sa si joace.
Emil Calinescu:Ne caracterizezi acum cateva persoane alaturi de care ai jucat in Love Building? Si aici as incepe cu cei 3 actori-producatori, Dragos, Papi si Dorian. Spune-ne cum sunt ei CA ACTORI, cum se comporta in calitate de COLEGI de platou.
Adina Stetcu: Toti trei sunt sunt actori, oameni pe care ai tot vrea sa-i ai ca si colegi pe platou. Eu ma simt o norocoasa ca am avut sansa sa lucrez cu ei si sa invat de la ei. Atat pentru ca fiind profesionisti, actori cu experienta, abordeaza cu foarte mare seriozitate si la detaliu fiecare secventa, ceea ce si pentru tine, coleg/partener de joc este foarte important si frumos. Cat si pentru ca e o reala placere sa stai doar si sa-i urmaresti cum lucreaza, mai ales cand au secvente impreuna
Emil Calinescu: Zi-ne acum despre Alexandru Ciucu. Pentru noi, toti, a fost o surpriza sa-l vedem in film. Cum este ca actor, ca om, cum a ajuns in film (A facut sau nu cursurile de actorie?) si, mai ales, daca se gandeste sa continue ca actor sau este doar ceva trecator?
Adina Stetcu: Nu prea stiu sa-ti raspund pentru ca-l cunosc prea putin, personal. Ne-am cunoscut la filmari si dat fiind faptul ca nu am avut secvente impreuna, nu ne-am intersectat foarte mult. Am jucat mima de vreo doua ori si cu restul colegilor, dupa filmari si pot sa-ti zic ca e bun la mima!
Emil Calinescu: Zi-ne atunci despre Elisa Calin si Nora Cupcencu, colegele tale pe care tocmai le-am intervievat. Stiu ca ai fost colega si la facultate cu Nora. Cum sunt ele ca actrite, cum sunt ca si colege, cum s-au descurcat in rolurile lor?
Adina Stetcu: Sunt doua colege care mi-au devenit si prietene. Acum ca ma gandesc, ele chiar semana un pic, ca temperament asa. Atat Nora cat si Elisa sunt ambitioase si cumva cand le privesti din exterior, zici ca n-are cum sa nu le iasa ce fac. Sunt foarte sigure pe ele. Tot timpul! Mie imi place mult ce-au facut in Alt Love Building.
Emil Calinescu: Desi nu e vorba despre Love Building, trebuie, totusi, sa te intreb si cum s-a comportat Angela Similea pe platou. Pentru cine nu stie, Adina a jucat in scurtmetrajul Sa mori de dragoste ranita, film facut dupa un slagar celebru cantat de Angela Similea.
Adina Stetcu: Doamna Angela Similea este o doamna in adevaratul sens al cuvantului. Desi era ploaie, tarziu, iar in cateva ore avea un avion de prins, a ramas cu noi la povesti, poze, dupa filmari. Si dumneaei a vrut sa ne cunoasca un pic mai mult, nu doar noi . A fost deosebit pentru noi toti sa o avem, acolo, pe platou, colega cu noi intr-un fel. Eu chiar ii ascultam melodiile cand eram mai mica si nu numai, dar in special „Sa mori de dragoste ranita”. Personajul meu din filmul „Sa mori de dragoste ranita” si ce a adus cu el acest personaj prin intalnirea cu d-na Angela Similea, pentru mine este ca un vis asa..Nici acum nu-mi vine sa cred.
Emil Calinescu: Ultima persoana pe care te rog sa ne-o caracterizezi este regizoarea Iulia Rugina. Cum este ea ca regizor, dar mai ales ca Om?
Adina Stetcu: Eu cred ca am facut ceva foarte bun in viata de am fost rasplatita sa o intalnesc pe Iulia si sa lucrez nu o data, ci la trei filme cu ea. O apreciez enorm pentru entuziasmul cu care lucreaza si-l raspandeste in jurul ei si pentru increderea pe care mie cel putin mi-o insufla de fiecare data, fara neaparat sa zica ceva anume. E felul ei de-a fi, si asta e mare lucru, cred eu. Este un om cald, drag mie .
Emil Calinescu: Ai jucat nu doar in filme, ci si pe scena de teatru. Ne poti spune unde te simti cel mai bine? Pe scena sau pe platoul de filmare? Si, tot aici, spune-ne daca e mai greu sau mai usor sa joci intr-un scurtmetraj fata de a juca intr-un lungmetraj?
Adina Stetcu: Cand m-am apucat de actorie, stiam foarte sigur ca vreau sa fac film. Acum, dupa ce am jucat si pe scena, chiar nu pot sa aleg. Este foarte diferit, ca experienta si incarcatura emotionala. Acum si cand ma duc la teatru, zici ca ma gadila ceva si n-am stare in scaun, vreau pe scena. Ma vad in fiecare spectacol pe care-l vad. Chiar nu pot sa aleg. Ideal ar fi sa le fac pe amandoua.
Nu cred ca este mai greu sau mai usor. Pana la urma este un personaj pe care-l joci, indiferent ca e lung sau scurtmetraj. Ce pot sa-ti spun este ca si povestea ta, ca actor in personajul pe care-l joci, se termina mai repede la scurt metraj, ceea ce uneori te face sa regreti ca „n-ai avut” mai mult timp. Altfel, si scurtmetrajul este tot film, cu un scenariu la fel de interesant si actori la fel de buni sau mai putin buni ca si un lung metraj.
Emil Calinescu: Ți-ai dorit vreodată sa ajungi profesor? Fie la o facultate de actorie, fie la niște cursuri, tip ActorieDeFilm.ro.
Adina Stetcu: Nu m-am gandit niciodata, deci nu cred ca mi-am dorit si nici nu m-am vazut, vreodata, profesor de niciun fel … Desicelor apropiati imi cam place sa le tin „lectii”.
Emil Calinescu: Sa lăsăm un pic actoria. Spune-ne ce alte hobby-uri ai.
Adina Stetcu: Hmmm, cele clasice: sa merg la cinema, sa dansez, sa citesc, dar si sa pierd vremea, singura si cu cei dragi. Ah, si mai nou am facut un hobby din reorganizarea hainelor in dulap.
„Gasesc ceva ce-mi place in absolut orice film.”
Emil Calinescu: Zi-ne atunci, în calitate de spectator de film, care este filmul tău preferat, respectiv filmul tău preferat de anul acesta. Și, dacă se poate, aceeași întrebare, dar cu filme românești.
Adina Stetcu: Hmm, foarte greu pentru ca imi cam place foarte mult, orice, film sa fie. Ce am vazut recent si mi-a placut mult, a fost „Deux jours, une nuit” cu Marion Cotillard..ahh, Nine (tot cu ea) s-ar putea sa fie printre „cele mai” preferate. Un film romanesc cu care am ramas cumva in gand (m-a intristat foarte tare povestea) a fost „Cainele japonez”. Si „Closer to the Moon” mi-a placut tare mult. Bine si ar mai fi si SERIA „Love Building”
Emil Calinescu: Sa inteleg ca NU exista filme care sa-ti displaca? La tine nu exista sintagma de FILM PROST/SLAB/DEZAMAGITOR?
Adina Stetcu: Nu prea :)) Gasesc ceva ce-mi place in absolut orice film.
Emil Calinescu: Zi-ne, atunci, spectacolul de teatru cel mai bun vazut in 2014.
Adina Stetcu: Omul cel bun din Seciuian. De departe cel mai bun. vreau sa-l mai vad o data! … Unde joaca si profesoara mea, Mirela Gorea
Emil Calinescu: Din pacate am vazut doar repetitiile cu public, spectacolul final nu am apucat. Confirm, un spectacol foarte bun. Merg sa-l vad in varianta finala in 2014.
Adina Stetcu: … Ahhh, Un spectacol interesant pt mine a fost si Coada, tot la Bulandra…M-am regasit intr-o situatie de genul (oamenii stau la coada, nu se stie pentru ce, dar toti vor sa fie primii), vreo cateva saptamani mai tarziu, si a fost foarte interesant sa traiesc ce vazusem pe scena cumva
Emil Calinescu: Spune-ne, acum, daca te tenteaza sa fii, la un moment dat, regizor ori scenarist? Sa te afli si de cealalta parte a camerei, ca sa zic asa.
Adina Stetcu: Da, parca scenarist imi face mai mult cu ochiul. Idei de scenarii am, frecvent imi fac si notite, insa nu concretizez nimic. Si, daca vrei sa stii, la ultimul curs, tot in cadrul scolii Actoriedefilm.ro, am facut chiar acest exercitiu. Am scris si regizat propriul nostru scurt metraj (3/4 minute). Fiecare a venit cu propuneri de personaj si la randul lui, si-a ales cu ce personaje vrea sa-si faca filmul. A fost o super nebunie pentru ca idea era ca toate povestile sa se lege cumva intre ele, pentru ca, de exemplu, acelasi personaj era ales de mai multi colegi, astfel povestea lui trebuia sa aiba o continuitate in toate scurtmetrajele. Iulia Rugina ne-a ajutat la conturarea personajelor in scenariu si a fost prezenta si la filmari. Abia astept sa le vad pe toate (legate), o sa fie foarte amuzant.
Emil Calinescu: Te-ar tenta sa faci un film complet al tau: sa fii si regizor, si scenarist, si personaj principal? Sa fie FILMUL ADINEI STETCU pana la capat. Daca da, despre ce ar fi?
Adina Stetcu: Ahhhh, nu stiu. Greu de zis! In primul rand daca ar fi filmul meu ar trebui sa fie despre mine si nu stiu daca am o poveste atat de interesanta (deocamdata :)). Oricum ar fi o drama, clar :))), am tendinta (ca sa nu zic imi place) sa dramatizez.
Emil Calinescu: Ne zici, acum, planuri de viitor? Cum te vezi peste 5, peste 10, respectiv peste 20 de ani?
Adina Stetcu: Niciodata nu mi-a placut intrebarea asta cu, cum te vezi peste cinci, zece ani Nu prea poti sa te vezi, aste e. Speri doar ca o sa fii sanatos, cu o familie sanatoasa si fericita, facand ceva care sa conteze pentru tine, pentru ceilalti. Asa ma vad.
„Hahaha, nu ma deranjeaza bancurile cu blonde . Dar nu prea rad la bancuri, sincera sa fiu. Si nici nu le tin minte. Mi se pare mai amuzant si rad mai usor ca ti s-a desafcut siretul, sau ca faci un gest, de exemplu.”
Emil Calinescu: Zi-ne acum despre carti: ce carti iti place sa citesti, care este cartea ta preferata, care este ecranizarea ta preferata si, daca se poate, ce carte ti-ai dori sa vezi ecranizata?
Adina Stetcu: Nu am o carte preferata, citesc ce mi se recomanda, de regula, sau daca am de dat vreo proba si exista o carte pe subiect, o citesc. Problema este ca incep si doua carti simultan si nu prea le termin. De exemplu acum ma „zbat” (de ceva timp) cu (o sa razi) Dracula, Bram Stoker si Atlas Shrugged, Ayn Rand. Una e sf, celalata filozofica. Inainte de asta am citit Anna Karenina, Lev Tolstoi si Intelegenta emotionala, Daniel Goleman. Doar pe prima am terminat-o. Haos. Exista o piesa de teatru, pe care mi-ar placea s-o vad ecranizata. In trafic, de Alina Nelega.
Emil Calinescu: Sa ne destindem nitel. Spune-ne, acum, daca iti plac bancurile cu blonde. Daca da, va trebui sa ne spui bancul tau preferat.
Adina Stetcu: Hahaha, nu ma deranjeaza bancurile cu blonde . Dar nu prea rad la bancuri, sincera sa fiu. Si nici nu le tin minte. Mi se pare mai amuzant si rad mai usor ca ti s-a desafcut siretul, sau ca faci un gest, de exemplu.
Exista totusi un banc (modificat de mine) care mi-a ramas. Ala cu sandwichul care intra intr-un bar si cere ceva de baut si barmanul zice „we don’t serve food”. Eu am zis ca ar fi mai tare daca Sandwichul ar cere ketchup. Imi aduc aminte ca atunci cand l-am auzit si l-am modificat, am ras de-am zis ca mor. Bine, doar eu radeam :)) celorlati nu li s-a parut ca am imbunatatit bancul.
Emil Calinescu: Acum este randul tau: ce intrebare ai mai pune Adinei Stetcu daca ai fi in locul meu? Sau intrebari, daca ai mai multe. Zi-mi ce am ratat. Conditia este, bineinteles, sa si raspunzi la ea/ele.
Adina Stetcu: Ce ti-a adus mosu’ anul asta? Familia din Maramures si Grecia dar si un nou venit in familie. Un pinguin de plus care face febra, se smiorcaie si ii bate inima. De care o sa am grija!
Emil Calinescu: Este timpul sa evaluezi acest interviu: ce a avut bun, ce a avut rau, ce i-a lipsit. Poti sa te referi si la intervievator (de bine sau de rau, cum preferi). Si, chiar daca nu esti profa (si nu vrei sa devii), poti sa-i acorzi si o nota. Si, eventual, sa-l judeci comparativ cu interviurile date de colegele tale Nora si Elisa.
Adina Stetcu: Sincera sa fiu, mie mi-e frica de interviuri. Dar asta n-a fost chiar atat de rau . A fost lung, dar mi-a placut, am raspuns cu drag . Chiar nu am reprosuri..
Nu pot sa judec, toate sunt interesante. Mi-au placut si al Norei si al Elisei…
Emil Calinescu: Eu am terminat ce aveam de spus/intrebat. Mai adaug doar ca interviul va aparea pe 26 decembrie, in a II-a zi de Craciun, cand intra in cinematografe Alt Love Building. Va indemn sa mergeti sa-l vedeti, sa o vedeti pe Adina si al ei tatuaj, sa o vedeti plangand in masina alaturi de Dragos Bucur, dar sa vedeti si toate celelalte personaje ale filmului. Eu va salut si va multumesc pentru atentie, iar Adinei ii las ultimul cuvant. Un mesaj pentru cititorii EmilCalinescu.eu.
Adina Stetcu: Va multumesc, celor care cititi acest interviu si ne vedem pe 26 decembrie in cinema, la Alt Love Building, unde voi merge si eu impreuna cu familia. Parintii mei au emotii.
5 thoughts on “Interviu Adina Stetcu: ” … sunt mandra sa spun ca am trecut de la banking la actorie””