Informatori. Pe surse. Gunoierul.
Dintotdeauna am fost interesat de modul in care ziaristii afla unele informatii pesurse (ma rog, noi, bloggerii, folosim #pesurse ). Candva, cand eram mic, chiar ma visam, oarecum, investigator. Am fost chiar la o conferinta, in care un jurnalist si-a dezvaluit cateva surse.
Spunea ca orice persoana din anturajul unui om important este posibila sursa. Soferul stie o gramada, insa el afla, de obicei, doar jumatate din conversatie (in masina, de obicei, omul important, afacerist ori politician, vorbeste la telefon). Femeia de serviciu afla si ea franturi, insa ea macar ea aude ambii interlocutori. Paznicul cladirii stie cine intra si cine iese, dar cam atat, el pazeste usa si atat. Baiatul cu pizza (ca termen generic, pentru ca poate fi baiatul de la firma de cattering) ajunge, de multe ori, in cele mai nepotrivite momente.
Daca vorbim de casa cuiva, acolo mai lucreaza niste indivizi: gradinarul, bucatarul (ori bucatareasa), menajera. Ei oricand vor fi tintele jurnalistilor de investigatie.
Prietenii si rudele sunt tinte mult prea evidente. Ei vor fi instruiti ce sa spuna si, mai ales, ce sa NU spuna.
Dintre toti acesti oameni, v-ati gandit vreodata ca Gunoierul, o persoana cu care, practic, NU interactionati aproape deloc, ar putea sa cunoasca multe despre voi? Gunoiul este oglinda fiecaruia. Este actul de identitate al cuiva.
In gunoi se vede ce consumi, in gunoi se vad prezervativele folosite (de care sunt, cate sunt, cate sunt de obicei), in gunoi poti arunca lenjeria intima, in gunoi poti arunca si hartii nedistruse inca. Da, distrugatoarele de documente nu sunt un moft precum cred unii.
Saptamana trecuta am vazut spectacolul Gunoierul, la Teatrul Rosu. Chiar daca Gunoierul era mai mult decat un gunoier (sau, ca sa ma exprim altfel, nu era chiar gunoier), spectacolul m-a dus cu gandul la toate chestiile enumerate mai sus. Suntem noi, oare, constienti de lucrurile pe care le aruncam la gunoi? Aruncam documente pe care sunt inscrise toate datele personale. Aruncam chestii intime, de care nu ar trebui sa stie nimeni.
Spectacolul Gunoierul este mai mult decat atat. Puteti sa va ganditi la multe alte lucruri in timp ce-l vedeti. Ori puteti pur si simplu sa va bucurati de el si sa radeti la glumele puse din belsug. Este un spectacol de Mimi Branescu, daca numele va spune ceva. Daca nu, va dau cateva hint-uri: piesele de teatru Acasa la tata (dupa care, cica, s-ar fi facut si-un film, cu scenariul scris de acesta) si Flori, Filme, Fete sau baieti (dintre cele vazute de mine, unde el a scris scenariul), filmele Moartea Domnului Lazarescu, Boogie, Periferic (ca sa spun doar cateva in care A JUCAT) si serialul Las Fierbinti (unde este scenarist). Despre Gunoierul a scris si Paul Dutu si, credeti-ma pe cuvant, nu este deloc un articol de aruncat la cos. Dimpotriva 🙂 Salutari TEATRALE tuturor! 🙂
One thought on “Informatori. Pe surse. Gunoierul.”