Indragostiti de smartphone
Demult voiam sa scriu acest articol. Ideea lui mi-a venit inca de acum 1 an, am avut 2 tentative de a-l scrie, ambele soldate cu esec. Zilele acestea s-au intamplat, insa, 2 lucruri care m-au facut sa-l scriu (ordinea este aleatoare):
– Am vazut oameni care isi scot telefonul in sala de cinema ori la teatru (LA TEATRU) pentru a afla ce melodie ruleaza.
– A aparut aplicatia IncaUnRand.
Da, multi au impresia ca voi scrie (ca AR TREBUI) sa scriu despre acea aplicatie si doar despre ea. Nu, nu fac asta. Acea aplicatie nu a aparut brusc, nefiind deloc ceva revolutionar. Nu, acea aplicatie a aparut intr-un anumit context, este adresata unui anumit public, iar aparitia ei NU este deloc, dar DELOC intamplatoare.
Sa vorbesc nitel despre aplicatia de la primul punct, cea care iti recunoaste o melodie. Uneori, aceasta aplicatie este utila. Uneori, in special daca esti in strainatate, poti afla cum se numeste melodia aia misto pe care o auzi pe fundal. Cand te afli in Turcia si vrei sa mai asculti melodia pe care o auzi FIX in acele momente (s-o asculti nu neaparat pentru ca e foarte-foarte buna, ci pentru ca prin ea vrei sa-ti amintesti de zona si de acel moment), aplicatia este utila. Cand insa te afli la o terasa, IN BUCURESTI, alaturi de alti 5 amici, si scoti constant telefonul pentru a afla ce melodie e, atunci e absurd. Cand scoti telefonul LA TEATRU, ca sa afli ce melodie e, e absurd. Cand scoti LA FILM, fie si la generic, telefonul pentru a afla ce melodie e, e absurd. In toate cele 3 cazuri o intrebare (stiti voi, interactiune umana, OFFLINE #casazicasa) ar fi rezolvat problema. Sau o cautare scurta pe net in cazul filmului (cautare care poate avea loc ACASA, dupa film, nu musai atunci, in sala de cinema). Bineinteles, cel mai misto este sa FLUTURI telefonul atunci cand cauti, sa vada toata lumea ce telefon ai. Ori, la terasa, sa le impui tuturor sa taca, pentru ca telefonul tau sa poata distinge melodia. Normal, voi taceti, n-ati venit aici sa DISCUTATI, ati venit sa va uitati la mine cum imi butonez telefonul.
Sa va spun acum, pe scurt, cum e cu aplicatia IncaUnRand. Si va exemplific pe teatrul-pub InCulise, pentru ca acolo merg des (ultima oara joia trecuta, cand am si urcat pe scena). Acolo fiecare masa are un buton, pe care poti apasa pentru a veni chelnerul. Pe fiecare masa este un meniu, asa ca tu vei apasa pe buton fix cand esti decis sa comanzi. Apesi, ceri 4 beri si iti vor veni in maxim 5 minute. Aplicatia asta minune, care cica economiseste timp, scuteste, de fapt, primul drum. Atat si nimic mai mult. Si, chipurile, te face sa te simti bine pentru ca la masa vei fi salutat pe numele tau. Pe mine, insa, nu ma face DELOC sa ma simt bine o astfel de situatie. M-ar face sa ma simt cu adevarat bine situatia in care as fi recunoscut dupa figura. Sa stie chelnerita (ori altcineva din local) ca eu sunt Emil Calinescu si ca scriu pe un blog personal. Asta m-ar face sa ma simt cu adevarat bine. Naturaletea m-ar face sa ma simt bine. A te saluta cu Domnul Calinescu dupa ce a vazut pe aplicatie cum te cheama este la fel de natural cu a avea un ecuson in piept si a te saluta toata lumea pe nume. Serios: ei nu te stiu pe tine, ei doar au citit un ecuson si stiu cum te cheama. Unde e mandria ca esti cunoscut?
Nu neg, insa, utilitatea ei economica. Atat cei care au conceput-o, cat si pub-urile care o adopta, sunt in castig. Exista public pentru asa ceva, in fond indragostiti de smartphone gasim peste tot. Problema mea este fix cu acel public. Fix cu publicul care simte fluturi in stomac atunci cand isi butoneaza telefonul. Fix cu cei care prefera sa scoata telefonul pentru a afla cine canta melodia asta in loc sa puna o banala intrebare (eventual unui coleg de masa). Nu e nicio rusine sa nu stii o melodie, indiferent cat de celebra ar fi. Fix cu cei care-s deosebit de incantati de ce poate face telefonul lor. Fix cu cei care tin telefonul in mana non-stop, fix cu cei care vor sa vada musai atunci ce se intampla pe facebook, twitter ori instagram. Cu ei am ce am. Si cu faptul ca-s din ce in ce mai numerosi.
Pub-urile, ca tot am vorbit despre ele, tintesc acest public. Isi fac si nitica reclama (momentan sunt 4 pub-uri care, cu aceasta ocazie, primesc putina reclama; sincer, fara nicio urma de ironie, bravo lor). Ce ne facem insa cu bloggerii care sustin o asemenea aplicatie? Nu neg: publicul lor gusta asemenea aplicatii. Publicul lor este format din acesti indragostiti de smartphone. Uneori chiar ei fac parte din aceasta categorie. Totusi, de multe ori bloggerii care ridica-n slavi aplicatia aceasta (ori altele asemenea) sunt aceiasi care condamna scandalul si tabloidizarea presei (inclusiv a celei online). Pai nu cumva e acelasi lucru? A promova un scandal doar pentru ca publicul cere nu este acelasi lucru cu a promova o aplicatie mobila in genul acesteia, o aplicatie care reduce SI MAI MULT interactiunile umane, doar pentru ca publicul o place? Mie, unul, mi se pare ca da. Nu este mare diferenta intre cele 2 lucruri.
Cum sunt eu? Pai sunt o persoana care sta cu telefonul in buzunar cand sunt in oras, care la teatru ori la film isi da telefoanele pe silent ori chiar le inchide, care pana sa scoata telefonul intreaba toti oamenii de la masa ce melodie e, care prefera sa se uite acasa ce melodii s-au auzit in filmul X ori sa intrebe responsabilul cu muzica de la teatru ce melodie a fost… Si, nu in ultimul rand, sunt persoana agasata de butonarea telefonului la intalniri offline. Iar atunci cand la intrebarea DE CE BUTONEZI ACEL TELEFON NON-STOP? primesc raspunsul PENTRU CA POT!, enervarea mea creste. Sunt unii amici (si unele amice) care ma considera absurd si incuiat pentru ca nu suport sa vad luminite in sala de cinema. Da, sunt absurd. Absurd de simtit!
Aveti, printre prieteni, indragostiti de smparphone? Daca da, solutia este simpla: mergeti in grote din alea care-s la subsol si unde nu e semnal. Vedeti: intra sau nu in sevraj? E drept, aplicatii de genul celei de recunoasterea a melodiei functioneaza si fara net. Macar reduceti la maximum butonarea telefonului.
Despre aplicatia IncaUnRand au mai scris urmatorii: de bine, in apararea ei au scris Marin Apostol si Cristian Florea, iar impotriva ei (in favoarea umanitatii as zice) a scris Bogdan Constantinescu. Salutari SMART tuturor!
ps: Toti cei indragostiti de smartphone care au citit acest articol sunt rugati sa ma anunte atunci cand apare aplicatia care va trage singura apa la buda. Nu d-alta, dar e mult mai cool sa apesi pe ecran-ul telefonului tau de 2 mii de lei decat sa apesi un buton la bazin sau, DOAMNE-FERESTE, sa tragi de o sfoara. Multumesc pentru intelegere 🙂
2 thoughts on “Indragostiti de smartphone”