Ce intelegeti voi prin ascultare activa? Este acel termen pe care vracii motivationali, din ce in ce mai multi si mai agresivi, il folosesc mult prea des. Eu nu vreau sa dau definitii, nu vreau sa va invat nimic, ci vreau sa vorbesc despre … mine. Despre propria mea experienta, despre propria mea relatie cu … ascultarea activa.
Imi vine sa spun ca tot articolul acesta a plecat de la ultimul interviu din podcastul meu, cel cu Bianca Tamas. Lucrurile ar fi insa doar aproape adevarate: da, Bianca a observat si a subliniat schimbarea mea in acest interviu, dar schimbarea e cumva mai profunda. Si despre ea vreau sa va vorbesc. Interviul este mai jos, insa partea despre care va vorbesc este la minutul 1:19:00.
Pe scurt de tot, Bianca era obisnuita cu un Emil Calinescu foarte agresiv. Nu in sensul fizic, ci in sensul verbal. Eu nu stiam sa ascult, nu voiam sa ascult, eu asteptam sa termine celalalt doar pentru a spune ceva, care ceva nu avea nicio legatura cu ce spunea celalalt. Lucru care nu era prea placut pentru altii.
Cand ne-am vazut anul acesta, Bianca a gasit un Emil foarte schimbat. Foarte pasnic. Foarte pasiv. Foarte dornic de a asculta. De a asculta activ, sa ne intelegem.
Ea a dat vina pe podcast, caci aici iau interviuri, deci sunt NEVOIT sa-i ascult pe altii. Insa lucrurile sunt un pic mai complicate decat par. Sunt la fel de complicate precum intrebarea Ce a fost prima oara: oul sau gaina?…
V-am plictisit deja? Ma rog, daca ati vazut deja tot interviul probabil sunteti deja plictisiti. Va inteleg. Insa, pe de alta parte, inseamna ca aveti foarte multa rabdare. Lucru pentru care va invidiez. Ca sa va testez in continuare rabdarea, va mai dau un clip sa-l vedeti:
Premisele de la care trebuie sa plecati, de la care pleaca acest articol, sunt urmatoarele:
- Uneori, lucrurile vin in viata exact atunci cand trebuie sa vina.
- Eu ma schimb de la an la an, doar cei care nu m-au vazut de foarte mult timp constientizeaza aceste schimbari radicale. Daca ma compar cu cel de acum zece ani, sunt cu totul si cu totul alt om.
- Unele lucruri te schimba mai mult decat altele.
Intr-adevar, este posibil ca podcastul sa ma fi schimbat, nu pot nega, nu-i pot contesta acest merit, insa pe de alta parte stau si ma intreb daca as fi putut deschide podcastul in 2019. Excludem (ignoram) pandemia si posibilele interviuri pe Zoom, probabil as fi luat-o razna sa trebuiasca sa iau interviuri pe ZOOM. Discutia este alta.
Simplul fapt ca la inceputul acestui am AM RENUNTAT la ideea de a-mi face VLOG (deci de a vorbi SINGUR), decizand sa fac podcast, sa-i las pe altii sa vorbeasca, imi da de gandit.
Da, eu interviuri am mai luat, ce-i drept in scris, acest blog este martor, interviu video, live, face to face, nu luasem. Si nici macar nu-mi pusesem problema sa iau.
Ok, o carte m-a convins sa-mi fac podcast, v-am zis deja asta. Insa intrebarea corecta este alta: daca as fi citit acelasi roman (Fetele disparute) acum 4 ani, oare as fi luat atunci aceeasi decizie? As vrea sa cred ca da, dar sunt aproape convins ca nu.
Legat de ascultarea activa, simt ca o practic din ce in ce mai des: ies cu diversi prieteni la o bere nu ca sa le spun lor parerea mea, nu ca sa-i contrazic, ci ca sa le aud punctul lor de vedere. Care imi doresc sa fie diferit de al meu. Pe bune ca-mi doresc asta.
Nu stiu ce credeti voi, nu stiu cum vedeti voi aceasta ascultare activa, dar eu acum o vad drept o normalitate. Si sa mor de-mi dau seama cand a ajuns ea la normalitate. Pentru mine zic. Pentru altii era de ceva timp. Astept si parerile voastre, in cazul in care vreti sa ma contraziceti ori sa adaugati ceva.