Impotriva remake-urilor proaste. Passion – Pasiune.

Cum deja stiti, saptamana trecuta am fost prezent la Festivalul de film istoric de la Rasnov (cu scoala de vara aferenta). Acolo am cunoscut un tip care studiaza filmul in Anglia, la Manchester (el este cel care a scris la mine pe blog despre Elysium). Printre multele discutii cu el mi-a atras atentia una: el era clar impotriva remake-urilor proaste. Ma rog, el se impotrivea impotriva ideii de remake in sine. Cand auzea de remake-ul de la Oldboy, care urmeaza sa apara in toamna, se enerva maxim.┬áCand i-am zis de Passion – Pasiune, remake al unui unui film frantuz din 2010, Crime D’Amour (despre el a scris Angela mai demult), mi-a zis ca nu a vazut originalul. Oricum, imi recomanda sa evit aceste remake-uri. Si nu a fost singurul care mi-a recomandat sa evit acest film. Insa curiozitatea m-a impins sa merg sa-l vad.

Erau sanse sa nu fie un dezastru. Iar motivele care ma faceau sa cred ca Passion – Pasiune NU va fi un dezastru erau:

– Despre regizorul De Palma aveam (inca) o parere buna. Tocmai auzisem la Rasnov o discutie intre 2 persoane mai in varsta la care se spunea ca De Palma este unul dintre cei 5 regizori pe care n-ai voie sa-i ratezi.
– Este o coproductie franco-germana cu regie americana. Adica daca ar fi fost o productie americana s-ar fi spus: da domne, americanii au furat un film de la frantuzi si vor sa-si aroge ei meritele. Dar daca francezii participa activ la aceasta productie inseamna ca o fac cu un motiv, nu?
– In distributie era Noomi Rapace, care jucase atat de bine si de natural rolul lui Lisbeth Salander in trilogia Millenium (varianta suedeza, cea originala).

Chiar daca nu eram eu foarte convins de utilitatea acestui remake (venea totusi dupa doar 3 ani de la lansarea originalului), in sinea mea nu credeam ca voi vedea un film rau. Chiar ma gandeam: hai ca a trecut ceva timp de cand l-am vazut, nu strica sa-l revad. Aceeasi poveste, alti actori.

Fix inainte sa plec d-acasa posteaza cineva pe facebook o informatie aparent neimportanta: la Venezia Passion – Pasiune a fost intampinat cu huiduieli din partea publicului. Ma tot gandeam: nu am avut niciodata aceleasi gusturi cu criticii, deci de ce m-ar interesa? Totusi, huiduieli… Nu e ceva specific festivalurilor de film, nu?

Si merg sa vad Passion – Pasiune. La final am iesit plin de nervi. Nu mai simtisem demult atata ura revarsata din mine impotriva unui film. Nu doar ca este inutil un remake dupa doar 3 ani, dar mai e si problema ca remake-ul FACE PRAF filmul original. Il pulverizeaza. Il face zob. Nici macar parodie nu putem spune ca este, pentru ca in cazul parodiilor scopul este amuzamentul publicului (ma rog, prin sala se radea copios, majoritatea celor prezenti vazusera originalul si radeau de imbecilitatea remake-ului).

Sa va zic totusi 10 chestii legate de acest esec rasunator numit Passion – Pasiune:

1. Noomi Rapace, cea in care-mi pusesem eu atatea sperante, joaca absolut infect. Nu numai ca este urata, dar este si profund antipatica. Se vede de la o posta ca este falsa si nu are acelasi joc scenic precum Ludivine Sagnier in originalul frantuz. Ea pare ca joaca intr-un blat: tu, ca spectator, te-ai prins din start ca e trisoare, insa ea continua sa se faca de ras in teren. Cerem schimbare, domnu’ antrenor. Ne auzi?

2. Unele faze ti se dau mura-n gura, ca la americani as zice. Din start iti arata cum Isabelle ia pastile “False” (iar Dani se prinde cu mult inainte de crima), iar faza cea mai revoltatoare este atunci cand ti se da mura-n gura crima.

Stiai din start cine a facut-o, stiai din start alibiurile, nimic surprinzator, totul insa pe o muzica ce era parca din cu totul alt film. La un moment dat muzica devine chiar enervanta (vor fi avantajati cei care-l vor vedea acasa: vor putea inchide difuzoarele).

3. In original este o singura crima, care nu este aratata deloc, aici vedem, in toata splendoarea lor, 3 crime. A vazut De Palma originalul si i s-a parut ca a curs prea putin sange. Hai ca fac io cinste cu inca 2 crime.

4. Nu vreau sa fac spoiler, spun doar ca finalul este complet schimbat. Nu te asteptai la un astfel de final ce-i drept, dar asta pentru ca inca aveai o parere buna despre De Palma. Chiar era de ne-imaginat pentru tine ca si cinefil ca un regizor atat de celebru ar putea gandi un final atat de cretinoid.

5. Ca tot vorbeam de regizor, au apus demult vremurile cand dadea lovitura cu Scarface, The Untouchables ori Carlito’s Way. Acum schingiuieste filme de acum 2 ani (ok, si Scarface era un remake, dar un remake al unui film vechi de 50 de ani).

6. Un remake celebru in Romania si destul de proaspat in mintea cinefililor autohtoni este Condamnat la viata, ecranizarea nuvelei Moartea lui Ipu. Filmul initial se chemase Atunci i-am condamnat pe toti la moarte si a fost regizat de Sergiu Nicolaiescu. Despre acest remake s-a spus ca este cel mai prost, cel mai inutil si ca nu poate aparea unul mai prost ca el. Daca despre trecut putem afirma cu certitudine ceva, eu zic totusi ca despre viitor ar fi bine sa ne abtinem. Brian de Palma a dorit sa ne arate contrariul.
Ca o paranteza, legat de Condamnat la viata, eu l-am tratat mai cu blandete din 2 mari motive:
– Fusese refacut un film din anii 70. Putem gasi motive si circumstante pentru un astfel de remake.
– Filmul in sine nu este prost, este poate doar tern si plicticos si-i lipseste Amza Pelea (actor genial). Si, cel mai apropiat, se pastreaza firul narativ initial.

7. Se insista foarte mult pe relatiile homosexuale intre cele 3: Isabelle, Christine si Dani. De ce insistenta asta pe pasiunea dintre persoane de acelasi sex?

8. O amica, langa mine: filmul a fost de 2 lei. Iar ea nu vazuse originalul. Deci SI din punctul de vedere al celor care n-au vazut originalul filmul acesta este slab.

Deja am scris prea mult si in sufletul meu simt ca n-am zis destule. Simt ca ar trebui sa spun cuvinte mai dure si mai urate despre acest film. As putea sa-i cer regizorului Brian de Palma sa-si vada de pensia lui. O avea si el nepoti ori chiar stranepoti de crescut.. As putea sa spun frantuzilor ca au luat o mare teapa finantand un film care umileste o productie foarte buna d-a lor. O batjocoreste. Urineaza pe ea de sus, de pe trambulina.  Si as mai putea sa spun o gramada rele si urate. Prefer insa sa ma opresc.

Si astept si opiniile voastre. Poate totusi cineva a apreciat acest film. Si poate-s io absurd, pretentios si incuiat. Da domne, Passion – Pasiune este un film foarte bun, pe care criticii l-au huiduit nemeritat la Venezia. Rusine sa va fie, necioplitilor!

Passion – Pasiune este de ieri in cinematografe, este adus in Romania de Independenta film si poate fi vizionat doar pe proprie raspundere. Salutari PLINE DE PASSION – PASIUNE tuturor!

ps: Cand am auzit ca Passion – Pasiune a fost huiduit la Venezia m-am gandit ca au huiduit ideea in sine de remake (lipsa de originalitate). Dupa ce am vazut filmul mi-am dat seama ca de fapt au fost niste oameni calmi, blanzi si civilizati. Altii ar fi aruncat cu pietre ori cu scaune in regizor si in producatori.

Comments

comments

5 thoughts on “Impotriva remake-urilor proaste. Passion – Pasiune.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !