Ideea de dress code. Stilul Black tie.
Personal, nu gust ideea de dress code. Am propriul stil vestimentar si as vrea sa ma pot folosi de el in cat mai multe imprejurari.
Personal, prefer sa am libertatea sa ma imbrac asa cum stiu, asa cum cred si asa cum imi sta MIE bine. La modul serios, sunt unele persoane care se imbraca perfect regulamentar, insa complet neadecvat propriului corp ori propriului lor fel de a fi. Sa le luam, totusi, pe rand: de ce dress code si ce e cu stilul black tie?
De ce dress code?
Dupa mine, ideea de dress code are logica doar cand este vorba de o petrecere tematica. Daca faci o petrecere tip Gatsby, anii 20, e normal sa iti doresti ca participantii sa fie imbracati precum se imbracau oamenii atunci. Ar fi absurd sa vezi Conversi la o astfel de petrecere. E drept, inca am dubii in privinta aplicarii acestui dress code. Pe romaneste: daca X nu corespunde, ce trebuie sa pateasca X? Sa nu fie primit?
Altfel, precizarea unui anume dress code mi se pare, de multe ori, inutila. Si jignitoare. Si absurda. Dar doar mie. La nunta nu stii cum trebuie sa vii? Pai se pare ca nu. Unii sustin ca dress code-ul ar fi un soi de respect fata de organizator. Altii spun ca nu vor sa para absurzi, nu vor sa fie nici prea eleganti, nici prea oficiali, nici prea putin eleganti. Daca se anunta un dress code, ei vor primi un indiciu cum sa se imbrace.
Dupa mine, acesti oameni sunt angajatii perfecti: nu vor sa iasa in evidenta cu nimic, le e teama „sa se faca de ras” (de parca a te imbraca cu sacou rosu la un eveniment unde ti se cere verde e echivalent cu a iesi dezbracat pe strada), nu au niciodata initiativa, asteptand tot timpul sa li se spuna ce sa faca (inclusiv cu ce sa se imbrace). Angajatii acestia rareori ajung directori, dar si cand o fac, se comporta la fel si li se pare normal sa se comporte astfel: dau ordine inclusiv in ceea ce priveste hainele.
Personal, repet, in afara de petrecerile tematice, mi se pare absurd sa mi se spuna cu ce sa ma imbrac. Imbracamintea ma reprezinta, alegerea ei inseamna ceva. Daca aleg sa ma imbrac asa si nu altfel la evenimentul X, o fac cu un motiv, chiar daca tu te prinzi sau nu de el (hint: daca voi considera evenimentul a fi UNIC, ma voi imbraca asa cum nu m-am mai imbracat; daca este tipul de eveniment cum am mai vazut si voi mai vedea, ma voi imbraca mai putin … unic).
Sa va dau ultimul exemplu: lansarea Iphone 7 la Vodafone. Tematica petrecerii era black. E drept, nu era oficial dress code, era o recomandare. Personal, asa cum am zis deja, m-am imbracat in negru crezand ca asa voi avea noroc sa castig telefonul. N-a fost sa fie, dar am invatat ceva de la acea petrecere:
- Cu orice risc, nu voi mai merge imbracat precum turma. Voi incerca, oricum si oricand, sa fiu macar un pic diferit fata de ceilalti. Chiar daca acea diferenta ar fi un papion galben in loc de unul verde.
- Negrul nu ma reprezinta, iar a face noaptea poze imbracat in negru este ceva nasol de tot.
- Cum era cazul acelei petreceri: majoritatea nu veneau de acasa, asa ca uneori nu prea poti respecta dress code-ul. E bine ca n-a fost dress code, ci a fost doar o recomandare. Asa da: recomand sa vii asa, dar vii cum vrei.
Stilul Black Tie
Precizez din start: vorbesc exclusiv de stilul masculin. Nu este misoginism, doar ca mi se pare absurd sa aud un barbat vorbind despre cum trebuie sa se imbrace o femeie.
E drept, vizual vorbind, mi-as dori sa vad mai degraba rochii scurte decat rochii d-alea lungi, pana in pamant, asa numitele rochii de seara. Da, rochii elegante, nu zic sa nu fie elegante, dar, ca o parere personala, compatimesc femeile care matura scarile cu rochiile lor pana-n pamant. Sa va zic si de culori? Da, stiu, e BLACK tie, negrul e elegant intotdeauna, dar in dauna unei rochii negre prefer tot timpul una rosie ori una verde. Eleganta, scurta si colorata.
Pantofii de dama? Habar n-am cum trebuie sa fie. Spun doar ca ma enerveaza femeile care se plang ca sunt nevoite sa poarte pantofi cu toc. Daca vrei sa te distrezi, sa te simti bine, zic ca ai putea gasi o solutie de mijloc: nici pantofi sport, dar nici unii foarte obositori. Gaseste pantofii de dans potriviti. Se poate.
Acum sa va zic despre mine. Despre stilul barbatesc. Asadar, cum ma voi imbraca la urmatorul eveniment oficial (evit sa zic nunta, ca de alea fug ca dracu’ de tamaie, dar na, sa presupunem ca voi fi nevoit sa merg la un astfel de eveniment):
- Pantalonii si sacoul nu trebuie sa fie identice. Din acest motiv, voi opta pentru niste pantaloni negri si un sacou colorat. Sa zicem visiniu (nu stiu alte nuante, de exemplu n-o sa pot spune vreodata diferenta dintre coniac si visina putreda, desi stiu ca-s culori diferite).
- Camasa alba? Niciodata. O camasa eleganta nu trebuie sa fie musai alba. Nu as purta camasa alba nici macar la propria nunta. #pebune
- Probabil as opta, totusi, pentru o camasa uni. Culoarea? Pai galben, sa zicem. Merge cu visiniul de la sacoul (desi, daca stau sa ma gandesc, sacoul ar putea fi si rosu). Desi, uneori, o camasa cu multe culori, asortata la un sacou alb, e de efect.
- Cravata este exclusa din start. Am mai zis-o si o repet: as obliga la purtarea cravatei doar pe politicieni si pe puscariasi. Pe primii pentru a se obisnui cu cealalta ipostaza.
- Sa ajungem la pantofi. Nu, nu sunt genul de persoana care la nunta vine in cei mai noi tenisi. Acum, intrebarea corecta e ce pantofi mi-as lua? Am o pereche de pantofi de lac, pe care nu i-am mai purtat de ceva timp si de care mi-e dor. E drept, au botul ascutit, mi se umfla picioarele daca stau prea mult in ei. Sunt luati fix inaintea balului de absolvire a facultatii. I-am mai purtat pe la vreo 2 nunti si 3 botezuri. Nu stiu daca i-as purta, parc-as prefera o pereche mai clasica. E drept, prefer pantofi albastri, chiar am o pereche care-mi plac, sunt pantofi eleganti, dar nu d-aia pe care-i poti purta doar la nunta.
- Palton sau altceva pe deasupra, dupa caz. Depinde de perioada anului.
- O palarie pe cap. Momentan sunt incepator la acest capitol, dar promit sa-mi fac o colectie de astfel de accesori. E drept, palaria e buna pana ajungi acolo, ca o dai jos ulterior, dar am simtit nevoia sa o mentionez.
Concluzii. Ideea de dress code. Stilul Black tie.
Nu-mi place ideea de dress code. Mi se pare absurd sa IMPUI ceva, mai ales in domeniul vestimentar. Anulezi orice urma de personalitate, orice urma de amprenta proprie. Black tie ori altceva, e ceva ce prefer sa adaptez. Exact cum se zice-n filme: ecranizare sau adaptare libera. Eu vreau adaptare libera. Asa-mi sta mie mai bine.
Articolul Ideea de dress code. Stilul Black tie. este prima proba in cadrul competitiei Super-Blog 2016. Salutari SUPERblogosferice tuturor!
Nu mi te imaginez in costum negru sub nici o forma… Probabil si ca mire o sa ai tot o camasa plina de culori.
Eu voi cere sa fiu ingropat intr-o camasa Hawaii. Nu va mai fi nevoie de flori peste mine, ele vor fi incorporate in camasa!
Eu, una, aș da un plic mai gros mirilor care-mi vor cere ca la nunta lor să mă încalț cu teniși. :)) Pe bune!
În rest, sunt de acord cu tine. Nu-mi place să mi se impună cum să mă îmbrac… fiecare cu stilul lui, dom’le!
Apai nu grosimea plicului e problema, ci continutul. Ca daca e p-asa, dau un plic cat se poate de gros. Dar gol.