Hotii de Frumusete

Hotii de Frumusete

Stiu ca Pascal Brukner este presedinte de onoare al Companiei teatrale D’aya. Stiu ca Hotii de frumusete este pentru prima oara pus in scena. Da, prima oara in lumea asta si este in Romania. Stiu, de asemenea, ca la premiera acestui spectacol scriitorul francez a fost prezent in sala.

Despre spectacol auzisem lucruri diverse. Si de bine, si de rau. Va spun, insa, cinci lucruri despre Hotii de frumusete. Din punctul MEU de vedere, cu precizarea ca nu am citit cartea. O precizare importanta, care poate explica, oarecum, abordarea. Asadar:

1. Spectacolul m-a facut sa-mi doresc sa citesc aceasta carte. Nu stiu cum ma voi raporta la ea, probabil imi voi imagina actorul rostind replicile, cert este ca spectacolul este indeajuns de bun incat sa ma faca sa citesc aceasta carte. Amprenta lui Chris Simion este cu siguranta vizibila in acest spectacol. Nu este ceva ce pot explica, pot afirma, insa, cu certitudine, ca daca as fi ajuns din greseala la spectacol, fara sa stiu nimic despre el, si as fi fost intrebat la sfarsit cine cred ca este regizorul, as fi raspuns fara sa clipesc Chris Simion. Chiar sunt curios cum arata aceasta poveste FARA Chris Simion.

2. Este a doua oara cand il vad pe Florin Zamfirescu pe scena de teatru. L-am mai vazut in Doi pe o banca la Metropolis. A jucat foarte bine, este PERSONAJUL piesei. El apare in toate scenele, el este omniprezent, in jurul lui se invarte toata actiunea. Vazandu-l pe Florin Zamfirescu imi amintesc ce zicea Dan Radulescu, nu demult, pe acest blog despre regizoarea Chris Simion: „ea isi rezolva jumatate din munca regizorala alegand cu atentie o distributie potrivita”. Confirm: tot timpul, in toate spectacolele lui Chris, actorii mi se par foarte bine alesi.

3. Decorul este majoritar multimedia. Sunt niste panouri in spate, unde vedem diverse imagini. Asigura dinamism spectacolului, schimbandu-se foarte repede, dar pe mine m-au facut sa ma simt, uneori, la cinematograf. Nu este prima oara cand vad elemente multimedia, nu este prima oara cand Chris foloseste asa ceva. Si nu este deloc un lucru rau.

4. Mi-a placut suspansul , desi ma asteptam ca suspansul sa fie ultimul lucru pe care il voi aprecia la acest spectacol. Deseori imi displac filmele ori piesele de teatru in care cineva povesteste cum a fost. De cele mai multe ori asta taie mare parte din suspans. Simplul fapt ca personajul a supravietuit este spoiler (cum este cazul in celebrul film Life of Pi). Aici acest element, faptul ca Benjamin povesteste totul unei frumoase doctor psihiatru, nu doar ca nu taie din suspans, dar il si amplifica. Doctorul psihiatru, in sine, este un personaj extrem de interesant. Schimbarea planurilor este rapida, dar deloc obositoare.

5. Ar trebui sa trag o concluzie, asa cum imi cer multi. Sa spun daca MI-A PLACUT sau nu Hotii de Frumusete. Refuz sa fac acest lucru, in acest context cuvantul PLACUT este total neindicat. Spectacolul este foarte bine realizat, foarte bine jucat, textul este, cu siguranta, unul extrem de greu de pus in scena (Brukner nefiind un scriitor usor), dar nu pot afirma dupa un astfel de spectacol ca MI-A PLACUT. Recomand Hotii de frumusete, recomand spectacolele lui Chris Simion, dar evit sa folosesc cuvinte de genul. Nu pot gasi prea multe defecte spectacolului, acestea putand fi gasite, eventual, in comparatie cu cartea.

Inchei, totusi, cu alte opinii despre spectacol: Bogdan Constantinescu (la Chinezu pe blog), Ileana Andrei, Yorick, Evantaiul Memoriei si Bookaholic.ro.

Personal, am vazut Hotii de frumusete la Teatrul de pe Lipscani, dar s-a jucat si in alte locatii. Este o coproductie a Asociatiei Inspira si a Companiei de Teatru Daya.