Filmul Hannah Arendt poate fi discutat din mai multe perspective:
1. Din perspectiva utilitatii acestui film. Sunt deja prea multe filme despre evrei si holocaust, de ce inca unul?
Aici eu as raspunde simplu: de data asta este vorba despre un film care deranjeaza comunitatea evreiasca. Daca pana acum acuzele erau la modul „evreii finanteaza foarte multe filme pe tema asta), de data asta finantarea vine din alta parte. Ok, poate nu e nici argumentul asta foarte convingator pentru unii.
2. Din perspectiva respectarii adevarului istoric.
Aici sa ne spuna istoricii ce si cum.. Este discutabil ce este adevarat, ce este fictiune si ce este exagerare. Este o scena (nu este singulara) in care 4 indivizi de la Mossad o intalnesc pe Hannah Arendt si doar discuta cu ea. Oare cei 4 venisera in America doar pentru o discutie de genul cu ea? Si pot da mult mai multe exemple, este doar unul dintre ele.
3. Din perspectiva pur cinematografica.
Si aici avem: cat de bine sunt construite personajele (in frunte cu personajul principal Hannah Arendt), cat de bine sunt construite unele scene, decorurile, respectarea detaliilor temporale.
4. Din perspectiva moralizatoare
Ce invatam din acest film, indiferent cum ar fi el construit si cat ar fi de adevarat? Pai eu am inteles ca nu trebuie sa fiu conformist. Serios: sunt periculosi deviantii, dar cat de periculosi sunt (ori pot fi) conformistii? Acel criminal de razboi, pe care lumea il vedea o fiara, o bestie si un om cu sange rece, era de fapt un simplu functionar. Un conformist. Un robot. Fara suflet, fara creier. El doar respecta niste ordine. Care ordinea puteau fi oricum, puteau veni de la oricine. „Eu doar imbarcam oamenii in trenuri, nu era treaba mea unde merg acele trenuri”. Cinic, lipsit de suflet, dar cat se poate de real.
Probabil sclavii de pretutindeni, simtindu-se vizati, se vor revolta. Si vor considera Hannah Arendt o aberatie (sau vor incerca pe altii sa convinga ca e o aberatie). Se vor simti si ei oarecum cu musca pe caciula. Sa nu mai zic de anumite state, care s-ar putea simti amenintate.
Mie din acest punct de vedere mi-a placut. Ideea filmului a trezit ceva in mine. Despre asta e vorba la filme (din punctul meu de vedere): sa trezeasca ceva in tine, sa rezoneze ceva in tine. Acel mesaj sa ti se potriveasca. Nu stiu deci cat de bine e realizat, nu stiu cat de mult respecta adevarul istoric, dar mie mi-a placut ideea lui moralizatoare. Hai sa nu mai fim asa conformisti. Hai sa incercam sa mai si gandim. Ganditul nu strica.
Hannah Arendt este adus in Romania de Asociatia Macondo si e din 24 mai in cinematografe.
Salutari NECONFORMISTE tuturor!
2 thoughts on “Hannah Arendt. Conformism”