Salutare din nou,
Initial imi propusesem sa scriu despre un singur film, asta ca urmare a unui articol scris de Andrew. Intre timp am zis sa abordez subiectul si din perspectiva altui film.
Ideea e simpla: am fost cu Andrew la film, la Spider-Man. Lui nu prea i-a placut, mie da. Asta paradoxal, pentru ca in general eu sunt ala pretentios. Rar s-a intamplat sa fie un film care sa-mi placa mie si lui nu.
Ieri am vazut Ted. Despre el scrisese Laura si il criticase. Destul de rau. Doar ca daduse un pronostic: mie o sa-mi placa. Surpriza: nu mi-a placut.
Legat de asta insa, hai sa vedem cam cum s-ar imparti oamenii in functie de gusturile lor cinefile.
Luam intai criteriul TEMPORAL si avem:
1. Cinefili „fresh” – adeptii filmelor noi. Daca le zici de vreun film vechi, din anii 80, te vor injura. De mama. „Cum ma, te uiti ca tata-mare la astfel de filme? Uite-te la astea noi, smechere”!
2. Opusul lor sunt cinefilii vechi, pentru care un film din anii 80 va fi oricand mai bun ca unul actual.
Ei sunt extremele, pot fi oameni care APRECIAZA MAI MULT filmele vechi ori „prefera” pe cele noi. Nu trebuie neaparat in extrema DOAR filme de o anumita categorie.
Al doilea criteriu, tot temporal, dar aici e vorba de DURATA unui film:
1. Cei care prefera filmele scurte. Ce e prea lung devine „film lalait”. „Prea multa vorbaraie, prea putina actiune”, „tras de par” … De ce sa vezi in 3 ore ceva ce puteai vedea intr-o ora si jumatate?
2. Cei care gusta filmele lungi. Si care considera ca un film lung nu este apreciat la adevarata valoare din cauza televiziunilor care baga reclame si-l lungesc si mai mult.
Criteriul PUDISMULUI:
1. Exista cei care vor violenta explicita si care se enerveaza cand un film non-violent. Mai grav, filmul sa n-aiba nici injuraturi?! Pai ce dracu’, suntem pocaiti?! Actiune inseamna violenta, fizica si verbala! Unde ne credem, la biserica?
2. Extrema cealalta, pudicii, care daca au auzit cuvantul PULA (in diverse circumstante) sau daca au vazut pe una dezbracata, vor caracteriza filmul drept VULGAR! „D-aia e apreciat, din cauza vulgaritatii excesive”. Pana si o gluma deocheata va scadea filmul in ochii lor.
Ajungem la alt criteriu, si anume al genului filmului (care este dat nu doar de felul omului de a fi, cum s-ar putea crede). Aici avem:
1. Romanticii (as zice si romanticele), pentru care Titanicul va ramane tot timpul reperul. Si care vor plange intr-o sala de cinema. Si care nu accepta ca intr-un film siropos sa bagi glume. Filmul romantic nu trebuie stricat cu glume. Comedia e comedie, drama e drama.
Aici o categorie, zic unii extrema, este data de fanii filmelor indiene. In mod uimitor (dupa mine) acestea nu sunt date la cinema, asa ca ei vor plange exclusiv in fata televizoarelor.
2. Fanii SF-urilor, pentru ca un robot si un monstru BINE CONSTRUIT reprezinta apogeul cinematografic. Pentru ei Asimov e idol, iar filmele „inspirate din realitate” sunt inutile. Care mai este opera scenaristului daca chestia aia e reala? Imaginatia lui se vede la SF-uri, cat de bine si-a imaginat scenariul etc…
3. Fanii comediilor, cam repudiati de ceilalti. Daca la filme preferate bagi o comedie, cinefilii adevarati te vor executa (fie si doar din priviri). In general se spune despr ei ca apreciaza kitch-urile si nu „adevarata arta”.
4. Fanii filmelor politiste (aici incluzandu-se si „filmele cu mafie”, vazute de unii drept categorie distincta) sunt iarasi o categorie distincta. Unii ar zice in general filme de actiune, dar eu zic ca cele politiste pot sa fie distincte, sa fie investigarea unei crime, fara o actiune intensa.
5. De actiune am zis (fie si de-i consideram separat, tot i-am pomenit), trec acum la fanii filmelor de groaza. Ei considera ca filmul trebuie sa te bage-n scaun, sa-ti starneasca senzatii tari, altfel de ce dracu’ te mai duci. Iar un horror 3D este idealul.
Aici o categorie aparte o reprezinta filmele cu vampiri, pe care unii le apreciaza, dar altii le considera inutile.
6. Fanii filmelor „bune” (psihologice, drame, cum s-or numi; exclus cele siropoase, care-s categorie separata), desi in multe cazuri ei n-au inteles nimic din acel film. De fapt ala e farmecul: n-ai inteles nimic, deci filmul e prea profund.
7. Fanii filmelor istorice, fie ca vorbim de istorie sociala, de documentare ori de filme cu personaje istorice reale (gen Doamna de Fier). Latura educativa este evidentiata in mod special.
As mai baga un criteriu, si anume tara de provenienta a filmului (cel mai important: limba) si avem:
1. Americano-fili – cei care ar vedea numai si numai filme americane. Orice aberatie scot americanii, tot e mai buna decat un film … romanesc!
2. Fanii filmelor indiene – sunt romantici, dar au si ceva pro-indian in ei. Da, probabil le place si muzica indiana, desi putini recunosc asta.
3. Fanii filmelor frantuze, italienesti, in functie de preferinta lingvistica. Bine, aici intra si fanii filmelor spaniole, pe romaneste: telenovelisti!
4. Romano-fili, cei care ar vedea doar filme romanesti. Care filme cica ar avea farmecul lor.
Si o ultima categorisire (depinde de multi factori, dar cu ea am inceput):
1. Pretentiosii – cei care oricarui film ii gasesc un defect. Ma rog, depinde de gusturile lor (vedeti celelalte tipologii), dar in general gasesc ceva sa nu le placa.
2.Cei care plac cam orice film (ma rog, daca e american, sa zicem). De acolo am pornit: lui Andrew ii cam plac filmele americane si la putine a avut ceva de reprosat.
Dar el e un exemplu fericit. Mai e un alt exemplu, de oameni care vad filme foarte-foarte rar si care cand merg la un film zic UAU! Am patit-o cu Viespea Verde, recomandat de 2 amici drept FOARTE TARE! E o mare tampenie de fapt, dar ce conteaza!
Voi ce tipologii ati mai avea de filme? 🙂 Eu unul le-am epuizat pe toate 🙂
Salutari BLOGOSFERICE tuturor 🙂
ps: Intr-un comentariu ulterior voi zice cam pe unde ma incadrez. Oricum, nu exista tipologie fixa, X poate sa guste, in mod egal, mai multe genuri 🙂
Ce să mai spun, cred că ai epuizat toate categoriile. Totuşi parcă ar mai fi una : fanii ecranizărilor. Poate să ţi se pară tras din condei, dar eu cunosc persoane care oricând sunt de acord să vizioneze o ecranizare. Eu mă uit la toate categoriile de filme şi gust din fiecare pentru că sunt „o gurmandă” de filme. Totuşi am observat că de un timp mă obosesc comediile de situaţie. Îmi plac comediile care au un scenariu hazliu, a căror comic vine din jocurile de cuvinte. Îmi plac mult comediile romantice, deşi şi o dramă bună merge oricând (recomand My Sister’s Keeper). Cât despre filme romantice consider că Titanicul, deşi foarte bun, nu este un reper pentru mine. Poate mai degrabă The Notebook… deşi nu am repere fixe. Nu exclud filmele cu vampiri, deşi trag o linie când devin prea sângeroase 🙂 Oricum aşa cum am susţinut într-un articol gusturile pot să ne definească.