Guest-post – Zero Dark Thirty

Duminica seara ma suna Emil. Luni suna iar Emil. Propune sa mergem la film. Imi spune ca este despre uciderea lui bin Laden si ar dori sa merg, stiind el ca eu am terminat un masterat in relatii internationale. Ajungem la cinematograf unde aflu ca filmul incepe la 19:30 si nu la 18 asa cum stia Emil. Nu-i bai, avem timp de o bere.

Inceputul prezinta mini-secvente despre prabusirea WTC, mergand cronologic pana la lichidarea lui Osama Bin Laden. Cel mai cautat terorist al planetei nu era in vizorul serviciilor secrete incepand cu 11 septembrie ci mult mai devreme, de cand avusesera loc atacuri asupra altor obiective americane (ambasade, resedinta unor militari americani, uss cole, etc). Cam de aici a pornit.

In film vad cum un tanar ofiter CIA, femeie, se lupta cu sefii ei intr-o vanatoare de himere (sau asa pare in ochii acestora) si invinge, in primul rand birocratia iar mai apoi stereotipurile in privinta capacitatilor decizionale in functii cu grad de de risc foarte ridicat.

Istoria misiunii care este punctul culminant al peliculei o are in prim-plan pe tanara ofiter a serviciului de informatii amaerican purtata la un interogatoriu in care un terorist capturat este torturat (e la moda termenul de “terorist”) si da informatii despre membrii al-quaeda. Faptele brave ale femeii, increderea ei in finalizarea misiunii dupa esecuri nenumarate si costuri imense ale fortelor militare USA  ne poarta prin alte cateva secvente in care e prezentata lumea musulmana cu unele descrieri rapide ale unor orase.

Momentul maxim de intensitate are loc atunci cand se ia decizia de punere in practica a misiunii de final, pornita din informatiile adunate de ofiterul CIA trimis in State din cauza ca viata ii fusese pusa in pericol.  Fazele de final prezinta eficienta militarilor americani bine pregatiti, care il elimina pe Osama (sunt comice replicile militarilor care-i striga pe nume pe Osama si pe ceilalti doi membri importanti ai al-qaeda care-l insoteau/protejau/transmiteau mesajele lui 🙂 ), iau toate echipamentele de stocare a informatiilor (hard diskuri, dvd-uri, apoi camere web, casete, etc) si trupul numarului unu al retelei teroriste.

N-as vrea sa fiu gica-contra ori ranchiunos insa asteptam mai mult decat o poveste ecranizata in stil american. O credibilitate mai mare asupra filmului ar fi adus accentuarea modului de a lua decizii la nivel inalt (cum se negociaza acestea, care sunt consecintele, costurile si beneficiile lor etc),  documentarea mai serioasa un pic si accentul pus mai mult pe realitate. Am vizionat la cinematograf o poveste acceptabila pentru un anumit gen de public, obisnuit cu suprematia infailibila a serviciilor secrete americane si a trupelor de elita care salveaza de fiecare data situatia. Partea mai putin buna a povestii e ca se accentueaza prea mult reusitele si se minimizeaza aproape de extrem pierderile imense cauzate de persoane care iau decizii proaste.

Filmul este distribuit in Romania de CineForum si a fost vizionat la Cinema City Sun Plazza.