Bună! Sunt Lucianna, și sunt unul din puținii bloggeri care sunt amuzați de narcisismul domnului pe al cărui blog mă aflu. Și asta datorită offline-ului. Dragi internauți, trebuie să înțelegeți, viața în offline este crucială, dacă vreți ceva serios de la blogosferă. Este important să vezi oamenii, să le strângi mâna, să te sfătuiești cu ei față în față.
Eu, din fericire, am avut numai surprize plăcute.
Don Emil de exemplu, e băiat de rasă. Manelar profi, cu preferințe vestimentare uneori ciudate, narcisist cum altul nu-i, dar de rasă. Odată ce treci de faptul că vrea să apară în toate pozele, și de manelăraia acută de care suferă, descoperi un om inteligent, în pas cu noutățile, și un tovarăș, care te ajută și te trage de mânecă la nevoie.
Altă surpriză plăcută a fost Ciprian Stoian. Altul care la prima vedere, poate fi enervant. Însă când îl vezi în față, descoperi un tip vesel, jovial, care vorbește puțin și calculat. Cel puțin în aparență.
De Chinezu nu mai spun. Un om de nota 20. Pardon, 2.0! E fain să vezi că un blogger atât de mare mai are grijă și de noi, ăștia mici, și nu la modul „Ete bă, mai trăiesc și ăia!”, ci cu sfaturi concursuri, și tot așa.
Tot în offline le-am cunoscut pe Alex și Livia, de la MerităCitit. Două femei foarte deschide la minte, și foarte prietenoase.
Înțelegeți de zic? În offline dai de oameni de care altfel nu ai fi auzit, și cunoști persoane pe care le știai. Credeți-mă, nu se compară cu Facebook. Așa că, dragii mei, nu vă fie teamă de offline! Nu vă fie teamă că o să mergeți la blogmeet și o să dați de tocilari care vorbesc de plugin-uri, widget-uri, update-uri WordPress și web hosting! De obicei se bea bere sau Cola, se discută despre filme, artiști hobby-uri, și veți pomeni blogul numai ca să își facă oamenii o idee despre cine sunteți, ca să nu fiți străini chiar de tot!
Ieșiți din casă! Și poate ne vedem!