Guest-post – Țepe literare

În primul rând îi mulțumesc lui Emil pentru invitație, este a doua oară când poposesc pe acest blog.

Sunt Maria de la Film Cultură Artă, și așa cum vă așteptați, vă ofer un articol „cu seriozitate despre 1 aprilie”.

Inițial vroiam să scriu un articol despre țepe cinematografice (idee ce mi-a dat-o Emil 🙂 ), dar m-am răzgândit, pentru că, eu consider că mult mai mari sunt țepele literare. Acele cărți despre care se vorbește peste tot, pe care se bat casele de producție pentru ecranizări și când ajungi să le citești blestemi acele zile pierdute. Când ieși din cinematograf, de la un film dezamăgitor te gândești„două ore pierdute”, dar când citești o carte ce te dezamăgește deja te referi la 2 zile pierdute …. și este o diferență. Și cum eu nu sunt genul care să abandoneze la jumătate un lucru deja început, „mă chinui” cu o carte proastă, până o termin.

Așadar acestea sunt cele mai mari țepe literare:

Pe când eram o operă de artăEric-Emmanuel Schmitt, este una dintre cele mai dezamăgitoare cărți pe care le-am citit vreodată și m-am jurat să nu mai pun mâna pe o vreo carte a autorului. Îmi doream enorm să citesc ceva de Eric-Emmanuel Schmitt, un autor atât de mult promovat și lăudat și am fost foarte entuziasmată când am găsit cartea. Încă din primele pagini citite nu am fost prea convinsă de stilul autorului, dar subiectul părea promițător, însă cu cât citea mai mult cu atât aveam impresia că în fața mea se desfășoară un film prost cu Adam Sandler. Nu cred că am citit vreodată o carte mai comercială decât Pe când eram o operă de artă, o carte ce pare scrisă doar pentru a fi ecranizată, eventual de Adam Sandler. Poate că Schmitt are și cărți mai bune, dar eu nu mai risc.

The ShiningStephen King. Nu aruncați cu pietre în mine nu o să zic că este una dintre cele mai proaste cărți citite vreodată, dar mi-am luat o mare țeapă cu această carte, recunosc. Filmul The Shining, îl consider o capodoperă, creativ și plin de suspans, și încă de când l-am vizionat, ardeam de nerăbdare să citesc cartea. Îmi imaginam că dacă filmul este atât de bun, romanul trebuie să fie mult mai bun, cum se întâmplă de obicei. Dar din păcate nu a fost așa, în timp ce citeam o carte plictisitoare, pe alocuri clișeică, cu un final dezamăgitor și total lipsit de inspirație, aveam impresia că mi-am luat cea mai mare țeapă. Repet nu consider The Shining cea mai proastă carte, dar ocupă un loc fruntaș în topul țepelor literare. Și ca o completare, între carte și film nu există termeni de comparație, diferența este uimitoare, nu degeaba a criticat King filmul, pentru că se ridică remarcabil peste nivelul romanului său.

Jurnalul unei dădaceEmma McLaughlin, Nicola Kraus. După ce am citit Jurnalul lui Bridget Jones, o carte foarte simpatică și amuzantă, mi-am mai încercat norocul cu o carte „Chic”, Jurnalul unei dădace. Din păcate satisfacția nu a fost la fel de mare.

Zânele Punkiste din New York – Neil Gaiman. Când am citit titlul îmi imaginam cu totul altceva, dar „zâne”, chiar se referă la zâne, la propriu. O carte nu foarte proastă, dar destul de stupidă, o carte pentru adolescenți leneși ce nu vor să-și pună prea mult mintea la contribuție când citesc o carte.

The Alchemist – Paulo Coelho, știu că o să-mi iau câteva înjurături pentru că am pus această carte în listă, a fost un roman foarte mediatizat și lăudat la vremea respectivă, dar pentru mine a fost o dezamăgire. Nu spun că este o carte slabă, dar eu consider că mi-am luat o țeapă cu această carte, nu este ce mă așteptam și nu își merită laudele exagerate.

Și țeapa țepelor, cea mai prostă carte citită vreodată este…. Amurg.. Îmi este și rușine să recunosc că am citit această carte, dar când am citit-o eu, încă nu se declanșase nebunia, așa că nu știam la ce să mă aștept. Nu am mai avut de-a face niciodată cu un scriitor mai stângaci decât, mult promovata Stephenie Meyer,  parcă citeam o compunere scrisă în clasa a 8-a la limba română, doar că mult mai proastă, pentru că profesoara noastră nu ne-ar fi permis niciodată o astfel de exprimare naivă.

Voi ce țepe literare v-ați luat?

Comments

comments

6 thoughts on “Guest-post – Țepe literare

  1. Ha, tare ca ai pus si alchemistu', pe mine m-a zapacit maicamea sa o citesc si multa alta lume, dar nici acum nu am apucat, dar nici prea curand n-am sa ma apuc:)). Felicitari pt post, e misto ideea 🙂

    1. multumesc! si eu am citit alchimistul tot la insistentele persoanelor din jurul meu, nu stiu ce am avut eu de impartit cu acel roman, dar tare m-a mai enervat, aveam eu o presimtire ca nu o sa-mi placa si asa a fost… poate tie o sa-ti placa, dar nu prea cred din cate„ te cunosc” eu de pe blog 😀

    1. Merci de corectare, habar nu am la ce ma gandeam cand am scris Gaiman nu au nici o legatura cei doi, mai ales ca in afara de Coraline nu am citit nimic scris de el :)))

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !