Guest – post – Superstitii

Salut! Eu sunt Adelin, am 23 de ani, în mod normal scriu pe www.adelin-hogea.ro şi sunt dependent de shaorma.

Aproape interesantă fraza de mai sus, dar nu prea. Azi-dimineaţă, într-un scurt dialog pe Facebook, am primit invitaţia de la Emil de a scrie aici pe blog-ul lui în cadrul unei sesiuni de guest -posting. Iar ca să fac asta, i-am cerut un subiect despre care să scriu. Mi-a înşirat 3: Facultate, superstiţii şi manele. Well, despre facultate nu prea am ce să zic, pentru că încă sunt în vacanţă şi mi-e greu să mă apuc de învăţat pentru sesiune, d-apăi să vorbesc despre asta. Mai rămân superstiţiile şi manelele. Şi dacă mă apuc să zic de manele, probabil aş folosi multe cuvinte grele, nedigerabile pentru unii. Nu pentru că aş urî manelele, ci pentru că alţii au ceva cu manelele. E o chestie mai complicată puţin. Îmi rămân în cazul ăsta doar superstiţiile.

Iar ca să nu mă întind prea mult pe tema superstiţiilor am făcut o parte introductivă lunguţă, ca să câştig ceva spaţiu. Anyway, cu superstiţiile treaba pentru mine este simplă şi nu prea. Personal, nu mă consider un om superstiţios. Practic, sunt un ateu convins, pentru care toate evenimentele de pe lumea asta sunt simple coincidenţe. Iar cel care se chinuie în faţa mea să-mi demonstreze că de fapt există un Dumnezeu creat după chipul şi asemănarea omului şi că nimic nu se întâmplă la întâmplare, îi transmit că îi respect alegerile şi convingerile religioase, dar pe mine să mă lase cu ale mele. Spune-i aroganţă prostească dacă vrei, căci nici măcar puţin nu-mi pasă. Revenind la superstiţii, spuneam că nu cred în ele deloc. Totodată însă, nu am nimic cu omul superstiţios. Iar treaba asta o pot explica cât se poate de simplu, prezentând argumente mai mult sau mai puţin solide, mai mult sau mai puţin veridice.

Aşadar, pentru mine, un om superstiţios nu este cu nimic mai prejos decât un om care nu e supertiţios. Şi ofer ca exemplu doi oameni care ar putea avea aceeaşi vârstă, acelaşi job, acelaşi salariu, dar unul să fie superstiţios, iar celălalt nu. Sunt doi oameni absolut egali. Bine, aşa arată o situaţie simplă pe hârtie. În realitate, situaţia e puţin diferită. Pot spune de exemplu că un om superstiţios este un om slab de îngeri care, pentru a-şi putea realiza activităţile de zi cu zi are nevoie de câteva orizonturi, câteva obiceiuri pentru a-şi putea păstra calmul sau încrederea în şansele sale de reuşită. Poate ieşi pe uşă călcând prima oară cu dreptul, poate avea asupra sa o labă de iepure de pluş sau mai-ştiu-eu-ce altceva. Iar dacă la sfârşit de zi nu i s-a întâmplat nimic rău sau a câştigat ceva, înseamnă că superstiţiile i-au fost de folos, chiar dacă pentru mine nu sunt decât simple coincidenţe. Cine-s eu să tai sforile păpuşarului, nu?

Pe de altă parte, exista o perioadă în care progresul tehnologic însemna descoperirea focului, iar peste câteva milenii, făurirea primei săbii metalice. Atunci, oamenii erau mult limitaţi din punct de vedere intelectual. Aveau nevoie de ceva pentru a se păstra pe linia de plutire. Iar pentru că multe dintre fenomenele naturii nu şi le puteau explica, aveau nevoie de un orizont. Aşa au apărut superstiţiile, aşa au apărut religiile. Nu mă avânt în detalii pentru că fiecare poate descoperi mai multe despre asta cercetând puţin prin ceva cărţi sau survolând câteva site-uri de internet.

Ce voiam să spun în paragraful de mai sus este că, în opinia mea, superstiţiile au existat în viaţa oamenilor încă de când au început să afle că pot lega 3 sunete între ele iar aşa pot comunica unii cu alţii. Au existat, aveau o perioadă în care erau la apogeu, după care şi-au început declinul. Ştiinţa a dovedit multe dintre lucrurile inexplicabile la un moment dat, oamenii au început să-şi folosească din ce în ce mai mult creierul dându-şi seama astfel că unele lucruri nu sunt aşa cum se credeau a fi cu ceva vreme în urmă. De aceea există din ce în ce mai mulţi atei convinşi pe lumea asta, de aceea există după părerea mea din ce în ce mai puţini superstiţioşi.

Probabil că greşesc cu cele afirmate mai sus. Probabil că am dreptate. Nu sunt decât lucruri pe care la momentul actual le spun pentru că le cred. Probabil peste o perioadă ceva neprevăzu se va întâmpla iar convingerile mele vor fi altele. Până atunci însă mai este ceva timp… mai mult sau mai puţin.

Cam atât. Toate bune!