Mi-e dor de cantecelul pentru copii ce poarta acest titlu si recunosc ca odata la ceva timp il mai ascult si imi amintesc cu drag de copilarie. Nu cred ca exista copil care sa nu-l stie :). Dar nu m-am prezentat…eu sunt Aura Rusu cu ale sale „De prin viata adunate”, pe care va invit sa le cititi ori de cate ori aveti ocazia! 🙂
Atunci cand trebuie sa vorbesc despre copilarie, recunosc ca mi se pune asa un nod in gat, am o stare de agitatie si remuscarile ma cuprind. Poate ca unii ar intreba „cum asa”? „De ce?” E simplu: pentru ca regret enorm anii care au trecut desi multi ar zice ca inca sunt tanara si frumoasa. Regret anii copilariei tocmai pentru ca mi se pare ca nu am fost in stare, sau nu am stiut la acel moment sa profit din plin de ei. Nu stiu ce era in mintea mea atunci cand imi doream atat de mult si ma rugam in fiecare zi sa cresc si eu mare, de parca cine stie ce puteri nebanuite as fi capatat. Si chiar daca nu m-as fi rugat, oricum as fi crescut, pentru ca asa ne e dat, nu?
Am avut totusi o copilarie foarte interesanta si frumoasa zic eu. Asa cum cred ca ar trebui sa aiba orice copil din ziua de azi. Anii copilariei mi i-am petrecut in mare parte la bunici, jucandu-ma prin pamant, murdarindu-ma de nu mai stiau bunicii ce sa mai faca, julindu-mi genunchii cazand mereu de pe bicicleta, pierzandu-mi mereu serile cu copiii pe la poarta sau pe ulita, jucandu-ma „flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti”, „7 pietre”, „cocotatelea”, „fantanita”, „datea pe animale” si multe altele pe care din pacate nu mi le amintesc in momentul de fata. Doamne cat de frumos era! Si cat de mult mi-as dori ca anii copilariei sa-i mai retraiesc macar o singura data! Cat de bine era sa nu stii ce inseamna sa ai griji pe cap, sa poti dormi linistit in fiecare noapte, sa nu te intereseze de nimeni si de nimic si sa-ti traiesti viata din plin! Sincera sa fiu, mie una chiar mi se pare ca acesti frumosi ani au trecut muuult, mult prea repede! Si de vreo 5 ani incoace, parca am impresia ca timpul trece zi zboara ca gandul si ca vantul! Parca mi se pare ca nu mai apuc sa fac tot ceea ce mi-am propus, parca pe zi ce trece imbatranim tot mai repede, parca lumea toata a luat-o razna!
Ce imi mai pot dori acum, chiar in aceasta zi a tuturor copiilor? In primul rand sa imi patrez sufletul de copil care sunt sigura ca nu va muri niciodata, pentru ca eu chiar cred despre mine ca sunt inca un copil nevinovat, inofensiv si naiv. Iar in al doilea rand, imi doresc bineinteles sa devin mamica, sa ma pot bucura de copilul meu, sa-l aniversez in aceasta zi minunata si sa ma bucur de tot ceea ce va insemna copilaria lui.
In incheiere, doresc sa urez tuturor copiilor un sincer LA MULTI ANI, sa fie sanatosi, fericiti, sa-si bucure parintii in fiecare zi, sa fie cuminti si sa invete cat mai bine!
P.S. In poza sunt chiar eu :). Aveam cam un anisor. 🙂
V-am pupat!!!
3 thoughts on “Guest-post – Sa fii copil e-un lucru serios…”