Guest – post “refuzat” – Filmele vechi vs filme noi

Acest articol nu a fost chiar refuzat. Am dat mail unei bloggerite, iar ea nu mi-a raspuns. Ā Am decis sa-l public azi, in finalul zilei EXCLUSIV cinefile šŸ™‚ Articolul este exact in forma in care trebuia sa apara šŸ™‚

Salutare din nou din deplasare. Emil Calinescu sunt, blogger din 2008. Scriu rar despre filme, asta nu inseamna ca nu-mi plac si nu ma uit la filme. Dimpotriva.

Astazi voi incerca sa daram un mit. Fraza pe care voi incerca s-o infirm esteĀ : Ā«Ā Filmele vechi sunt (mult) mai bune decat cele noiĀ Ā». Atentie, precizez din startĀ : pentru a dovedi ca aceasta fraza nu este adevarata nu trebuie sa-i dovedim contrariul.

Bun, acum sa vedem cum Ā«Ā definimĀ Ā» termenii. Ce inseamna film vechi si ce inseamna film nouĀ ? Matrix (aparut in 99) este film vechiĀ ? Sau este in categoria film nouĀ ? Pentru ca am auzit frazaĀ : Ā«Ā Niciun SF nu a mai fost de nivelul MatrixĀ Ā». Nu apreciez nivelul de adevar al acestei fraze (spuse in 2012). Problema este ca in 1999, cand a aparut Matrix, eram intampinati cu aceeasi presupunere, cum ca filmele actuale (deci si Matrixul in acel moment) nu ar fi de nivelul celor precedente.

Ce inseamna Ā«Ā film vechiĀ Ā» inca nu m-am lamurit. In cinematografia romaneasca avem un reper, revolutia, si folosim Ā«Ā filmele facute inainte de 89Ā Ā» si filmele facute dupa. Reperul este logic si simplu, unele filme sunt facute in comunism, altele in democratie. Astfel, in 1993 se vorbea lejer de Ā«Ā filmele vechi, facute inainte de revolutieĀ Ā», desi unele din ele erau facute cu 4-5 ani in urma. In alte tari (America, Franta, Italia) ne lipseste acest reper. Un film din 85 nu e cu mult diferit de cel din 1990. Asa ca fraza ramane ambigua. O s-o clarific partial in finalul articolului, pana atunci o s-o pastram ca ambigua.

Pun insa mai departe urmatoarea intrebareĀ : DE CE OAMENII CONSIDERA ADEVARATA FRAZA INITIALAĀ ? Aici raspunsul nu-l putem afla de la specialistii in film, ci trebuie sa-l cautam prin sociologie, psihologie, amestecate cu ceva statistica. Asadar, sa vedem cateva motiveĀ :

1. Psihologic, s-a demonstrat ca gusturile in materie de muzica se stabilesc, ca varsta, intre 10 si 20 de ani. Mentiunea importanta esteĀ : Ā«Ā in cazul unui parcurs scolar normal si continuuĀ Ā». Adica scoala generala (gimnaziu), liceu si primii ani de facultate. Apoi e greu (daca nu imposibil) sa-ti schimbi gusturile muzicale. Si pe langa faptul ca o sa ramai fidel aceluiasi gen muzical, o sa ramai fidel si acelorasi formatii. Cu trecerea timpului vei refuza sa accepti ca formatia ta preferata a fost inlocuita. Vei crede ca incearca sa copieze si le vei rejecta.

In cazul filmelor nu stiu care este varsta, dar e cert ca este acelasi fenomen. Filmele care ti-au placut in copilarie ori in adolescenta iti vor place si peste 20 de ani. Si le vei considera invariabil mai bune decat Ā«Ā imitatiileĀ Ā» pe care le vei vedea peste zeci de ani. Ce conteaza ca si acele filme pe care le consideri tu bune erau si ele copii ale altoraĀ ? Tie astea-ti plac si pace.

E adevarat, este de discutat aici. Poate fi o distinctie in functie de genuri. De exemplu, un pasionat de SF-uri e posibil sa fie tot timpul deschis la nou (datorita genului) si sa fie mai putin conservator decat un pasionat de filme politiste. Si totusi exista oameni, chiar fani inraiti ai SF-ului, care considera ca Ā«Ā film ca Matrix nu s-a mai facut si nu se va mai faceĀ Ā».

2. Daca in cazul muzicii este vorba de cantareti (formatii), in cazul filmelor e vorba de actori. Tie-ti place Marlon Brando si consideri nimeni nu e de nivelul lui. Nu incape discutie la tine, niciun argument de pe lumea asta nu te va convinge ca exista actori in prezent la nivelul idolului tau. Esti de ne-clintit si pace.

3. Efectele 3D si noile tehnologii te lasa rece. Dimpotriva, te enerveaza la culme. Un film bun este bun fara efecte. Iar ochelarii aia sunt extrem de incomozi. Obositori. Da ce, la viata mea am vazut si filme alb-negru. Si filme bune ā€¦ Ia mai lasati-ma in pace cu efectele voastre ā€¦

4. Desi se vorbeste la modul general despre Ā«Ā filmele vechiĀ Ā», in general sunt date ca exemplu doar cateva filme. Aici as putea sa invoc Godfather(Nasul), cu actorul dat ca exemplu mai sus, Parfum de femeie si, bineinteles, Ā«Ā Pe aripile vantuluiĀ Ā».

Pe langa aceste argumente sociologice si psihologice (orice om devine mai conservator cu trecerea timpului), mai sunt niste adevaruriĀ :

1. Ā«Ā Pe vremuriĀ Ā» se faceau mai putine filme decat acum. Deci acum sunt mai multe filme proaste ca in trecut. Statistic, pe vremuri procentul filmelor bune era mai mare. Strict cantitativ. La fel, tot cantitativ, actorii mari jucau in filme mari. Doar in filme mari. Daca el era nevoit sa joace intr-un singur film pe an, e clar ca acel film era unul bun.

2. Unele filme din trecut sunt apreciate si astazi. E un adevar si nu deranjeaza pe nimeni sa accepte asta.

3. La filme e ca la vinuriĀ : in prezent multe filme par bune. Cele cu adevarat bune sunt cele care se pastreaza asa dupa un numar de ani.

4. Scenaristii si regizorii au obiceiul de a se inspira din filmele anterioare. E ceva firesc. Inainte de a deveni regizor acela a fost un (tele)spectator. Poate a vazut un film cu o idee buna, pusa prost in aplicare. Poate a vrut sa valorifice acea idee (apropo, vreau un film BINE REALIZAT pe ideea lui IN TIME)

Ce rezulta de aiciĀ ? Niste concluzii foarte simpleĀ :

1. Filmele bune sunt intr-adevar cele apreciate peste ani. Daca un film din 72 (Nasul) este gustat in 2012, e clar ca e film bun. Daca un alt film, din 99, va fi gustat in 2030, e clar ca e o dovada ca e film bun. Si totusi, ar trebui sa putem sa ne dam seama de valoarea unui film in momentul aparitiei. Noi ca privitori poate mai putin, dar ei, ca si Ā«Ā specialistiĀ Ā» in film, ar cam trebui. Ca si in cazul analistilor economiciĀ : ar trebui sa prevada mai des viitorul , nu doar sa explice trecutul.

Care este numarul de ani minimĀ ? Unde incep filmele vechiĀ ? Este incert. Cert este ca putem afirmaĀ : CU CAT UN FILM ESTE MAI VECHI SI ESTE APRECIAT, CU ATAT E MAI BUN. Fara o limita clara si precisa.

2. Daca insa in 70 se faceau putine filme, si alea bune, nu inseamna ca in 2012 nu se fac filme bune. Se fac si filme proaste, mai multe ca in trecut, dar fraza CELE DIN 70 ERAU MAI BUNE este inexacta. Exemplele separate nu pot confirma o fraza cu caracter general.

3. In toate domeniile te inspiri din trecut. Si in muzica, si in filme, si in tot. Nu poti inventa la nesfarsit ceva nou. Nici ca teme, nici ca efecte, nici ca nimic. Originalitatea e punctata, dar un film bun pe o idee veche nu ar trebui Ā«Ā depunctatĀ Ā». Iar daca vorbim de originalitate, in multe cazuri filmele vechi se bazeaza pe carti. Pai Ā«Ā hateriiĀ Ā» ar putea spune ca meritul este in exclusivitate al regizorului, pentru ca scenariul e facut de altcineva (vezi cazul Nasul, facut pe baza unui roman de succes).

4. Fraza cu filmele vechi care sunt mai bune este completata, invariabil, de constatareaĀ : tu n-ai trait acele vremuri ca sa-ti poti da cu parerea. Ne intoarcem la aspectul psihologic mentionat mai sus.

In final, o precizare, facuta partial la inceputul articolului. Daca sustin ca fraza Ā«Ā Filmele vechi sunt mai bune ca cele actualeĀ Ā» nu este adevarata, nu inseamna ca de aici ar rezulta ca filmele noi ar fi mai bune. Aici nu e matematica pura. La matematica daca A > B e falsa, inseamna ca A<B sau cel putin este egal. IN cazul de fata fraza 100% corecta ar fiĀ : nu putem face o compartie exacta intre filmele din perioade diferite, putand intalni filme bune in ambele perioade.

Si in fond, fiecare perioada are farmecul ei, nuĀ ? Cu bune si cu rele, au si filmele anului 2012 farmecul lor. Cu tot cu criticile de rigoareĀ J

Prea lung articolulĀ ? Asta e, nu pot scrie pe scurt (daca as face un film, probabil ca ar iesi de 2 ori mai lung ca un film indianĀ šŸ˜€ ).

Salutari CINEFILE tuturor si multumesc gazdei ca m-a toleratĀ šŸ™‚

ps: Maine e zi de leapsa šŸ™‚

Comments

comments

One thought on “Guest – post “refuzat” – Filmele vechi vs filme noi

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !