Guest-post – Poveste de superblogger

Salut! Sunt Laurenţiu Iancu şi scriu sub pseudonimul Ochiu’ Raţiunii, pe www.ochiuratiunii.ro. Astăzi sunt în vizită la Emil. Virtual, of course.

Vă voi vorbi azi despre concursul SuperBlog, recent încheiat. Anul acesta, concursul s-a aflat la a cincea ediţie, iar eu la a doua participare.

SuperBlog este un concurs de blogging creativ, iar temele permit de cele mai multe ori abordări deosebit de originale. Totuşi, juriile aparţin sponsorilor şi au anumite aşteptări. Cu siguranţă juriile nu se află la prima citire de advertoriale, aşa că au idee la ce se pot aştepta. Ca blogger, concursul te ajută în perceperea aşteptărilor sposorului şi poţi trece deci uşor la scrisul de advertoriale. Bineînţeles, coloana vertebrală aparţine fiecăruia.

Anul trecut a fost pentru mine o primă încercare, eu considerând participarea la concurs drept un test pe care mi l–am dat singur. Am vrut să văd dacă sunt capabil să scriu pe teme impuse, fără a-mi pierde simţul critic şi identitatea. Nu am avut aşteptări prea mari, însă am reuşit să termin în premii.

Anul acesta, am pornit încă de la început cu alte aşteptări. Am vrut să încerc o strategie, legând temele din concurs de poveşti care se puteau preta la aşa ceva. Nu am reuşit să urmez această idee prea mult timp, aşa că am revenit la abordările mele personale. Experienţa de anul trecut mi-a folosit, reuşind astfel să evit câteva greşeli pe care le-am făcut în trecut.

Rezultatul final a fost clasarea pe un loc mai bun decât anul trecut, însă fără a obţine totuşi vreo notă maximă. De altfel, aceasta a fost singura mea dezamăgire în acest an de SuperBlog. Citind câteva bloguri către care se îndreptau notele maxime la probe la care mă simţeam îndreptăţit să sper, am mai învăţat câte ceva: uneori, oricât de bine ai scrie, pur şi simplu pot fi unii mai buni. Iar dacă se încearcă o ierarhizare, raţional vorbind, ghinionul tău…

Concursul are sponsori din toate domeniile, deci te trece cu siguranţă şi prin probe care îţi plac, şi prin teme despre care nu ai fi scris niciodată, fiind în afara ariei tale de confort. Finaliştii sunt practic alergători de cursă lungă, pe parcursul căreia şi-au dovedit măiestria şi tenacitatea. Nu ai decât de învăţat din acest tip de experienţă, aşa că nu e loc de dezamăgiri.

La anul voi participa din nou la SuperBlog. Sunt deja mai bun în ce priveşte scrierea de advertoriale, aşa că fiţi cu ochiu’ pe mine. Sunt superblogger cu diplomă. Chiar cu două!

Până atunci însă, vă invit la o călătorie prin România. Puteţi începe cutreierând paginile blogului meu, dar nu vă opriţi aici.

3 thoughts on “Guest-post – Poveste de superblogger

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !