Asta pentru o perioadă din copilăria mea când eu și cu niste prieteni mergeam la lăsarea serii când sunam sau băteam pe la uși.Ce-i drept eram bine organizați și nu mergeam dacă eram mai mulți de 5-6 copii (căci așa eram pe vremea aceea).
Și cum spuneam mai adineauri că eram copii, trebuia să-i găsim și un nume acțiunii noastre de păcălire a vecinilor de pe stradă, ne-am gândit să o numim ”Blestemul Morții” (știu că acum vă spuneți că am avut imaginație bogată, noi care ”ne distram” în fiecare seară).
Așadar, în fiecare zi de vară (uneori mai mergeam și până în toamnă când ne permitea vremea) după ora 20, ne strângeam în fața blocului și făceam un fel de repetiție înainte să începem.Prima dată mergeam pe la curțile oamenilor care au sonerii la poartă și sunam de 2-3 de trei ori, de fiecare dată după ce sunam ne ascundeam prin tufișuri.După care mergeam pe strada următoare și tot așa băteam și sunam pe geamurile magazinelor și a oamenilor (păcălindu-i).Uneori mai sunam și la interfon.Mai era și faza cu bătutul la uși (sau în geamuri) când mergeam la o sală de jocuri de la colț și la un vecin de la parter din blocul de vis-a-vis.Dar uneori începeam și mai devreme, pe la 18.
Ce-i drept am fost și în situația când aproape am fost prinși, dar tot reușeam să scăpăm de fiecare dată când ne foloseam de întuneric.Nu aveam mereu alte ținte, erau acelea pe care le-am stabilit de prima dată – aceleași case, același vecin.
Dar de ce făceam asta?Probabil cel mai bun răspuns ar fi din pură distracție.
Radu Oncescu
One thought on “Guest-post – Pentru mine fiecare zi era 1 Aprilie”