… O alta perspectiva asupra vietii
Buna dragilor! Am revenit cu un nou articol, pentru a va impartasi o poveste deosebita legata de experienta avuta saptamana trecuta la Zarnesti, Brasov, unde mi s-a oferit minunata sansa de a participa la proiectul „Cu si pentru tineri” organizat de ATGR (Asociatia Turistica Ghizii Romaniei) si finantat de ANST (Administratia Nationala pentru Sport si Tineret).
Incep prin a va spune ce am invatat din aceasta experienta:
– Am invatat ca nu conteaza destinatia, ci calatoria – asa cum ne invata si filmul „Luptatorul Pasnic”, doar ca am simtit pe pielea mea, la o intensitate incredibila: in aceasta calatorie, pe traseele montane am comunicat cu oameni, ne-am imprietenit, ne-am ajutat reciproc, ne-am ascultat linistea, am privit peisaje si am salutat oamenii din satul de munte (lucru neobisnuit pentru un orasean).
– Am invatat sa ascult persoana de langa mine, adica chiar sa o ascult, sa ii urmaresc comportamentul nonverbal, sa ii ascult pauzele din vorbire, sa ii inteleg privirea, sa o accept asa cum este ea, pentru ca este unica. Incearca si tu, este confortabil.
– Am invatat sa iubesc muntele; desi am fost de nenumarate ori la munte, numai aceasta experienta mi-a daruit ocazia extraordinara de a simti natura: iarba, frunzele uscate de pe jos, copacii, vantul, ploaia, insectele, toata splendoarea unui peisaj vazut de undeva de sus.
– Am invatat sa respect omul, animalul, natura, dar mai ales pe mine insami.
– Am simtit cum e sa fii un om liber care traieste in Acum, in momentul prezent, fara griji, fara trecut sau viitor.
– Am invatat sa ascult vantul si ploaia.
– Am invatat sa rad din lucruri marunte: stateam la Cabana Plaiul Foii la masa afara, picior peste picior, iar unul din prieteni a inceput sa se joace cu reflexele mele; daca iti amintesti de jocul din copilarie cu papusile sau masinutele, incearca sa simti placerea nevinovata a acelei mici distractii din nou; crede-ma ca am ras amandoi cu mare patima.
– Am invatat sa am rabdare, sa trec peste obstacole sau esecuri; pentru ca am simtit cum esuez in momentul in care nu am putut sa ma catar pe stanca (pentru ca nu aveam echipamentul adecvat si nu am vrut sa risc) – asadar, trebuie sa invat sa iubesc stanca.
– Am invatat sa merg pe un traseu montan, urmand semnele inscriptionate pe copaci, stanci sau stalpi; si ca sa ma dau putin mare, a fost o parte din traseu in care am condus eu grupul – moment in care m-am simtit mai responsabila si am fost mai atenta la ce era in jurul meu.
– Am invatat ca aparentele insala si ca nu e ok sa judec o persoana; nu doar dupa o prima impresie, ci deloc, pentru ca nu stiu ce poveste de viata are in spate, datorita careia ar putea fi intr-un anumit fel.
– Am invatat sa nu spun niciodata „niciodata”.
– Am invatat ca pot sa imi depasesc limitele; „Spune pot si vei putea!”
Desi o sa ti se para straniu, am avut o premonitie in legatura cu aceasta experienta. Acum cateva saptamani am avut un vis in care eram intr-o livada de meri, in curtea unui om batran, pe o panta putin abrupta. Am trait in realitate acest vis printr-un deja vu, cand coboram de la Pestera Liliecilor, spre drum. Iti imaginezi cu cata intensitate am inceput sa traiesc experienta din acel moment?
Multumesc tuturor celor prezenti, prietenilor mei, pentru ca m-au lasat sa fiu o bucatica din fiecare, sa invat de la fiecare, m-au ajutat in calatoria personala sa ma redescopar clipa de clipa. Iti doresc si tie sa ai parte de o asa minunata experienta, omule, sa iesi din cotidian, sa uiti de griji, sa stai cu tine insuti, sa iti faci prieteni noi, sa te distrezi, sa te indragostesti! Hai pe munte!
P.S. Te las sa contemplezi putin: orice experienta se va transforma la un moment dat intr-o poza, intr-un filmulet, in sentimente de dor… Traieste clipa, omule! Asta este tot ce avem!
guest-post by POPESCU ALINA MIHAELA
One thought on “Guest-post – O noua lume…”