Daca tot sunt eu „obsedat” de ideea de guest-post (mi-au zis-o vreo 5 oameni, dintre care 2 bloggeri „mari”), hai sa-mi confirm asteptarile. Nu-mi place sa dezamagesc lumea 🙂
Astazi dau cuvantul unei tinere bloggerite din Roman, Alexandra Enache. Moldoveanco, ai legatura:
Da sunt moldoveancă.Nu ştiu dacă este un fapt bun acest lucru pe care probabil eu l-am decis cândva în viaţa anterioară. De ce fete grele?Poi staţi să vă zic o mică părere care o am eu.
Ei bine, moldovencele sunt cam rele de gură. De asemenea, ca toate moldovencele, suntem ambiţioase şi când e vorba de muncă apoi nimeni să nu îndrăznească a se opune că o încurcă rău.Munca e muncă şi dacă nu e ordine la majoritatea noastră, nu e a bine.Cel puţin majoritatea persoanelor din zonă, precum familia mea este practic obsedată de curăţenie. Asta despre femei cât despre domni…ce pot să zic…ştiţi voi: vin de casă, niţică ţuică şi treaba e ca bună.Când vine vorba de casă, sunt şi bărbaţi care au poftă de muncă de îţi este de cele mai multe ori, mai drag în casa acestuia decât la o doamnă..
La gătit..nu ştiu ce să zic da mie una îmi place: nişte tochitură, sarmale în oale de lut, cu brânză şi smântână proaspătă, mămăliguţă..Aiaiai ce bunătăţi!!Le ador!Parcă pe zi ce trece îmi este din ce în ce mai dor să mănânc o mâncare ţărănească, adevărată, ca pe vremuri.
Moldovencele (unele cel puţin), au trăsături frumoase însă…deşi atât de doritoare de dreptate, pentru cunoaştere şi pentru câştigarea tuturor bătăliilor ce ne apar în cale, din nefericire mândria şi figurile predomină, fapt pe care eu îl detest. Mi se par jalnice apropourile care fac referire la persoane încă interesate de vechile meşteşuguri, de cunoaştere:”-Da ce nu sunt bani?Dute şi cumpără ce stai să faci?!”
Ei bine, nu am fost niciodată înstărită şi sincer cred că mă bucur căci astfel nu aş fi ajuns astăzi să mă bucur pentru fiecare fărâmă de câştig.Am ştiut să stau la sânul mamei, să mă bucur pe vremea când locuiam la ţară, să mă mai rog de mama la o bombonica, era o bucurie pâinea cu zahăr şi cu apă. Cât am fost mică, am stat mai mereu singură şi aşa am învăţat din ale vieţii. Cu siguranţă e de bine căci ideea altora de a se ridica pe spatele altora, a judeca şi a critica la fiecare pas nu asigură un drum strălucit.
Cele mai negative aspecte sunt şi acelea că plimbatul plin oraş devine îngrozitor când întâlneşti persoane care se agaţă de tine(ca în multe alte zone, dar asta e realitatea). În rest sunt locuri şi persoane minunate. Sunt multe peisaje încântătoare deşi e o zona cam micuţă.
Sper ca v-a placut frumosul guest-post scris de Alexandra.
Pentru ca sunt totusi pe blogul meu, inchei cu salutari OLTENESTI tuturor 🙂 Insa ii multumesc frumoasei moldovence pentru articol si o mai astept, cu bratele deschise,la mine pe blog 🙂
Eu cunosc moldovence de pe partea cealalta a Prutului, adica Republica Moldova. Va spun ca sunt fete de treaba si talentate.
Eu, moldoveanca doar pe jumatate, pot sa spun ca mi-e rusine cu moldoveanca asta care se bate cu pumnul in piept si a agatat scoala de gard, ca deh! In blogging n-ai nevoie de cratime si virgule si nici macar de spatii!
Bine spus !