GUEST-POST – Intre a vrea si a avea copilarie

Copilaria…”Copilaria este o boală de care scapi pe masura ce cresti”, spune William Golding. Intr-adevar, copilaria este perioada cea mai frumoasa a vietii, iar daca reusesti sa pastrezi in tine acel gram de puritate pe parcursul intregii vieti, cu siguranta vei avea mai multe momente frumoase.
Pentru ca nu vreau sa ma ascund dupa deget, voi fi sincera in acest articol, intrucat tema mi-a picat ca manusa pentru a ma lua pe mine drept exemplu al unei copilariidistruse nefericite.
Sa incep cu inceputul, cum se spune. La varsta de 4 ani, tocmai cand reuseam mai bine sa-mi dau seama ca exist si sa ma bucur de viata, tata ne-a parasit, lasand in urma foarte multa durere, dar mai mult o usurare. Pe langa acestea, a lasat-o pe mama singura sa creasca 4 copii.
Bun, povestea poate degenera intr-una dramatica, dar nu vreau sa aduc in atentia voastra aceste detalii. Copilaria mea nu a fost una foarte fericita. Nu ma jucam decat cu fratii mei mai mari, care de cele mai multe ori ma cam “luau in baza”, eu fiind cea mai mica. Jucariile au fost doar cele preluate din generatie in generatie, exceptie faceau cele de la pufuletii cu surprize si oua Kinder, care erau noi pentru mine.
Ziua de 1 iunie nu era decat o zi ca oricare alta. Nici macar la scoala nu sarbatoream asa ceva. Doar la inceputul zilei profesorii ne spuneau “La multi ani!” si atat. Mereu asteptam ca macar aceasta zi sa fie altfel, sa privesc lumea cu alti ochi. Vroiam sa primesc multe dulciuri (slabiciunea mea) si toata lumea sa-mi spuna urarile necesare pentru a ma face sa ma simt fericita de ziua copiilor. Evident, aceste dorinte nu se implineau.
Lasandu-ma pe mine, as vrea sa vorbesc putin despre actuala generatie de copii, privind ziua de 1 iunie. Cu siguranta, meciul dintre copilaria noastra si copilaria lor este castigata de cei din urma. In zilele noastre, se fac tot felul de concursuri, manifestari, serbari etc. cu ocazia zilei de 1 iunie. In copilaria mea, cel putin, nu se facea atata tam-tam. Sincer, ma bucur enorm ca exista oameni care au astfel de initiative, intrucat ziua de 1 iunie ar trebui cinstita asa cum se cuvine pentru toti copiii.
Poate ca sunt pesimista si critic prea mult, dar spun lucrurilor pe nume, asa cum le vad eu. Iar in acest articol am vrut sa punctez mai multe lucruri importante din viata mea exact cum le-am trait si totodata faptul ca asa cum se schimba vremurile, asa se schimba si copilaria noastra.
In incheiere vreau sa le urez tuturor copiilor cele mai calduroase urari de bine din partea mea si multumesc Emil Calinescu pentru onoarea acordata de a participa la acest maraton blogosferic.

Comments

comments

One thought on “GUEST-POST – Intre a vrea si a avea copilarie

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !