Incep prin a marturisi, direct si sincer, faptul ca nu sunt un fan al filmelor de groaza…not my style, pur si simplu. Va sfatuiesc, totodata, daca nu sunteti impatimiti ai genului, sa va ganditi de doua ori inainte de a merge la Insidious: Chapter 2. Nu pentru ca nu este bun, caci este (nu exceptional, insa bun pentru gen), ci pentru ca este un film plin de … groaza 🙂
Eu am mers la film la invitatia lui Emil, slatinean de-al meu, pe care am ales sa o onorez cu mare drag si curiozitate, dar fara sa ma documentez inainte despre aceasta pelicula.
Si am mai facut-o pentru ca nu ma asteptam sa fie chiar un film de groaza, groaza clasic. Ei, bine, a fost si inca la mare arta! Adica un film al carui scenariu contine toate ingredientele unui film horror: casa bantuita, stafii cenusii cu dintii insangerati, televizorul care nu prinde nici un post, lumanarile aprinse pentru chemarea spiritelor, usi scartiind, tipete si rasete isterice ale fantomelor, camera de „spiritism”, lustra care se desurubeaza singura si cade peste oamenii din incapere, moarte. Clasic, la capitolul asta, nimic iesit din comun.
Regia si muzica vin sa completeze bine povestea scrisa de Leigh Whannell in colaborare cu insusi regizorul James Wan. Muzica este chiar foarte bine sincronizata cu momentele de climax ale filmului. Iar momentele de umor furnizate de doua dintre personajele filmului, vanatorii de fantome Specs si Tucker, sunt extrem de binevenite pentru ca te mai scot din tensiunea generata de actiunea peliculei.
Multa imaginatie trebuie sa ai, ca sa faci un asemenea film, si inca sa aiba 2 parti. Inteleg, nu am vazut prima parte a filmului, ca, in 2010, Insidious a fost unul dintre cele mai bune filme horror, fiind foarte apreciat de iubitorii de gen.
Capitolul al doilea al groazei pe care o traieste familia Lambert, se deruleaza dupa o perioada deja traumatizanta pentru toti membrii familiei, dupa care, unul dintre copii, Dalton, tocmai se trezise dintr-o coma profunda generata de banatuirea sa de catre un spirit malefic.
Readucerea baiatului in viata de pe pamant a coincis, nefericit, cu moartea celei care contribuise la „vindecarea” lui Dalton, Elise Rainier, o cunoscatoare a lumii spiritelor si dimensiunile in care traiesc acestea, intre viata lumeasca si cea vesnica.
Povestea filmului de groaza Insidious- capitolul al doilea- este centrata pe malefica prezenta a unui spirit in casa bunicii lui Dalton, Lorraine Lambert, unde intraga familie se adapostea in urma evenimentelor de teroare anterioare si pentru ca politia cerceta cazul mortii inexplicabile a Elisei Rainier.
Inca de la inceputul filmului, Renai Lambert, mama baiatului iesit din coma, ne lasa, pe noi spectatorii, sa intelegem ca sotul ei, Patrick Wilson nu mai este acelasi de cand se intorsese din dimensiunea paralela, de unde isi recuperase fiul posedat.
Patrick Wilson face un rol bun, insa mie personal, mi-a placut mult de sotia sa din film, jucata de actrita Rose Byrne, pe care am mai vazut-o intr-un film slabut ( „I give it a year”), dar care ma impresioneaza prin delicatete si expresivitate.
Asadar, prezenta maligna din casa, se afla in sotul iubitoarei Renai Lambert, spirit malefic care, posedandu-l pe Josh Lambert, va incerca, ulterior, sa omoare toata familia.
Cei care salveaza situatia, fara nicio victima colaterala si cu reusita uimitoare de a-l readuce inapoi pe Josh, captiv el, de data asta, intr-o dimensiune aflata in afara lumii pamantene sunt, Carl, ajutorul Elisei in tinerete, Elise, care se afla acum in lumea spiritelor, Dalton care nu a ezitat sa alerge in alta lume dupa tatal sau si cei doi vanatori de fantome Specs si Tucker. Evident, frumoasa si iubitoarea Renai, alaturi de soacra sa, Lorraine, jucata de Barbara Hershey, contribuie amandoua la identificarea spiritului care urmarea familia si la anihilarea pericolului de a fi toti omorati.
Pelicula Insidious este una bunicica pentru un film de groaza, dar nu te tine concentrat la maxim si cu inima sa iti iasa din piept de spaima. Daca va plac filmele horror, merita, insa vazut. Mai ales daca ati vizionat prima parte, care, probabil, este mai buna decat a doua, caci asa se intampla, in general.
Finalul lasa impresia ca va mai fi si o partea a treia, sau, pur si simplu asa se termina in suspans. Deci, iubitori ai filmelor de groaza, fiti pregatiti, poate peste alti 3 ani va aparea Insidious – Chapter 3.
Imbratisari calde de pe blogul minunat al lui Emil! 🙂
–
O singura precizare mai am de facut: Insidious: Chapter 2 este de astazi in cinematografe, fiind distribuit de InterCom Film. Vizionare placuta si salutari CINEFILE tuturor!
2 thoughts on “Guest-post – Insidious: Chapter 2 (primul meu film de groaza)”