Guest-post – Hummingbird – Legea Strazii

Mi-am facut un obicei din a da cuvantul altora la mine pe blog. La filme aplic metoda: X vine cu mine si s-ar putea sa aiba sansa sa scrie aici. Il si duc la film, il si fac celebru. De data asta la microfon este Andreea Laciu. Va invit sa-i cititi articolul despre filmul Hummingbird – Legea Strazii:

Prima dată când l-am descoperit pe Jason Statham a fost atunci când am văzut „Snatch”. Mă ferisem să vizionez întâi filmele lui de acţiune, în veşnicul costum impecabil. Ce-i drept, e mult mai credibil decât Seagal, dar am vrut să văd dacă este capabil să facă un rol de „compoziţie”. Se pare că sub bagheta lui Guy Ritchie a putut să facă şi altceva în afară de împărţit pumni şi picioare. Au urmat filmele de acţiune. Şi multă frustrare. Da, sunt distractive, dar îmi doream ceva mai mult. Şi am primit o porţie sănătoasă în Hummingbird – Legea Strazii.

Jason se descurcă bine cu ceea ce primeşte: un amestec de subiecte „sensibile” presărat cu un dialog destul de slăbuţ şi cu destule hibe. Dar i se potriveşte portretul unui om distrus, care depăşeşte constant graniţa dintre bine şi rău, căutând mântuirea. Hummingbird – Legea Strazii este un cerc închis. Nu există de fapt iertarea finală, ci doar alinarea temporară. Dincolo de părţile în care lasă maşinăria creată de sistemul militar american să iasă la iveală şi să distrugă, Joey Jones devine îngerul păzitor al celor nevoiaşi, alături de o călugăriţă. Nici unul dintre ei nu este în totalitate bun sau rău. Încearcă doar să caute în faptele bune o cale, dar sfârşesc prin a-l contesta chiar şi pe Dumnezeu.

Da, Hummingbird – Legea Strazii este presărat şi cu momente tipice filmelor americane: veşnica poveste de dragoste, efecte speciale şi bătăi. Dar, de data asta, nu ele îţi atrag atenţia. Jason Statham ajunge să poarte şi clasicul costum cu care ne-am obişnuit, dar acum ne oferă ceva mai mult. Primim bucăţi de poveşti despre mizeriile din societate, cele pe care majoritatea refuză să le observe: traficul de carne vie, soldaţi reveniţi din luptă şi rămaşi cu sechele adânci, lumea cerşetorilor, brutală şi animalică. Într-un final, totul se rezumă alegeri, la decizii. Dar cum iei o decizie majoră atunci când eşti hăituit? În care parte o apuci? Spre o fărâmă de iertare şi o iubire fără şansa unui viitor sau încerci să faci tot ce poţi înainte să fii prins?

Dacă alegi să vezi Hummingbird – Legea Strazii prin prisma dialogului, a imaginii deja clasice a lui Jason Statham şi a momentelor „Hollywood style”, atunci filmul e slăbuţ. Dar poţi să îl priveşti fără prejudecăţi cinefile şi să descoperi că „Hummingbird” este totuşi un film suficient de bun şi are destule momente în care te pune pe gânduri. Eu zic că merită să fie văzut.