Titlul sună aproape la fel de penibil ca tema pe care o acoperă. De la o vreme, al cărei început l-aș situa undeva la începutul anului, a apărut o febră, ceva mai contagioasă decât tifosul – și anume Febra Milionului de Like-uri. Unele site-uri o denumesc vag fugă, din lipsă de vocabular, dar eu prefer să-i spun febră pentru că aduce a boală. Psihică. De ce a început Febra milionului de Like-uri?
Unii ar spune pentru că lumea a scăpat de apocalipsă, și vrea cumva să accelereze procesul de îndobitocire, pentru că nu se știe când o să mai vină dracului apocalipsa și ne surprinde având în continuare un strop de inteligență și decență. Ca să primim apocalipsa trebuie să fim proști grămadă. Poate fi o cauză. Unii cred că milionul de like-uri de de fapt un bacil pe care l-a aruncat pe Facebook fondatorul Zuckerberg încă de anul trecut, când a primit în scurt timp milionul de aprecieri la poza cu nevastă-sa. Iar alții spun, în final, că milionul de like-uri a luat formă din nevoia omului de a-și spăla, vorba aia, rufele în public, și să le usuce pe wall, în cazul de față.
Că nu poate tăticu` să cumpere cu cățel fără un milion de like-uri. Că nu poate fiica să facă ordine în cameră fără milionul de like-uri și așa mai departe. Iar Mână-scandinavă-tristă Kverneng nu a putut să dea și el o bucă dacă nu avea milionul de like-uri. Nu avea erecție, frățică. Aparent, milionul de like-uri ți-o scoală! Dar domnișoara, mă, ce-o fi fost în capul ei? Nu e disperare, nu e băgare în seamă , iar prostie mi se pare puțin spus. Îmi e mie rușine de rușinea lor. Iar românul, în cele din urmă, papagalul tuturor națiilor, trebuie să facă și el ce face toată lumea. Dacă are milionul de like-uri, primește fata de nevastă, dacă nu-l are, ba! „Iubito, vrei să fii soția mea?”. „Da! – îi spune ea – dar numai dacă aduni un milion de like-uri pe Facebook!”. Cât de triști suntem? Întreb doar!
Iar experiența speciei umane denumită în mod greșit „evoluție” (când de fapt e involuție!) ne demonstrează că inepțiile astea nu se vor opri aici. Devenim mai proști pe zi ce trece, și febra milionului de like-uri e de fapt doar o simptomă a unei boli mult mai grave, la denumirea căreia încă mai lucrez (dar îi puteți spune generic „idioțenie” și să aduceți la puterea n-șpe), Curând nu o să ne mai căcăm dacă nu avem milionul de like-uri. „Mă duc la budă. Please like and share!”. Și vai de ăla, care a făcut săracu` indigestie, și după ce ajunge la 999.999 de like-uri, nu se mai poate ține și se scapă!
Daniel Alexandrescu
Se poarta si la noi treaba cu 1 mil. likes.Vorba ta romanul e „papagalul tuturor natiilor”.
asta e un articol bun!
foarte frumos fata. barava!
:)) E totuşi amuzant să vezi că oamenii chiar iau în serios toată treaba asta cu milionu’ de likeuri. Aia cu fetiţele şi căţelul mult dorit nu m-a iritat la ochi; chiar mi s-a părut drăguţă. Probabil tatăl fetelor a zis la mişto „ţi-oi lua câine când oi vedea un milion de likeuri la tine pe facebook”, o ediţie revizuită a celebrei expresii „când o zbura porcu”. Şi ele chiar s-au apucat de treabă.
Însă cele româneşti care au urmat … sunt de tot rahatu. Scuzaţi-mi franceza!