Plecand de la principiul ORICINE SCRIE MAI BINE DECAT MINE, astazi dau cuvantul unui viitor regizor (face facultatea de film la Manchester). Daca scrie bine, laudati-ma pe mine pentru ca i-am dat cuvantul. Daca scrie prost, injurati-l pe el. Oricum ar fi, eu zic sa cititi randurile urmatoare, scrise dupa vizionarea filmului Elysium:
Titlul nu se refera la Mat Damon, care desi trosneste androizi si oameni in stanga si in dreapta de-a lungul filmului, o face relativ chibzuit. Nu. Se refera la regizorul Neill Blomkamp, care, dupa debutul sau in ale lungmetrajului (District 9), m-a convins ca genul filmului sf si-a gasit un om cu viziune si talent, care va aduce schimbari. Lucru care s-a si intamplat, dar ca orice carcotas inrait caruia i-a picat o tastatura sub degete, trebuie sa semnalez niste lucruri, poate pur subiective, care nu sunt chiar la locul lor.
In primul rand, se pare ca moda Hollywoodiana de a avea imagini perfect stabile a nascut un contracurent care se manifesta in ultimele blockbustere ca Man of steel si Star Trek Into the Darkness, J.J. Abhrams si Zach Snyder macar arzandu-mi retina cu zoomuri instabile si miscare blurata doar de cateva ori pe film, lucru acceptabil. Acum,ca la inceputul oricarei mode, respectiva idee se foloseste cu relativ bun simt. Dupa ce trece ceva timp mereu se gaseste cineva sa exagereze. In cazul acesta domn’ Blomkamp. Camera zgaltaita constant si blur-ul adaugat in postproductie chiar m-au impiedicat, personal, sa apreciez talentul lui in a crea lumi plauzibile, de o frumusete relevanta urateniei din om. Sudafricanul are un talent special in a picta mahalale futuriste plauzibile, alaturi de locuitorii disperati ai acestora, conceptual filmul exceland. In schimb cand adaugi aceste zoomuri si zgaltaituri blurate , te expui riscului ca unii spectatori sa asiste la mai mult decat o proiectie de film, ci si la una de voma. Acum in ciuda exagerarii mele cu rol plastic, atat eu, cat si alti spectatori cu care am discutat am fi dorit un film un pic mai “curat” in ale miscarii de camera.
Ignorand acest aspect, Elysium chiar livreaza, si pentru un blockbuster Hollywoodian nu duce lipsa de profunzime, efecte speciale, teme sociale, actori la care saliveaza fetele zgomotoase din public, tehnologie la care saliveaza copilul din mine si scene de actiune inclusiv decapitari manuale (androizi totusi). As vrea sa-I mai laud mirobolanta, dar sincer mi-e frica sa nu dau vreun spoiler care sa va strice experienta vizionarii. A, si inainte sa uit, l-am vazut in 2d, binecuvantat fie cel care a luat decizia sa nu il faca 3d. In ciuda criticilor din sfera vestica, nu pot decat sa-l recomand celor carora le-a placut District 9 sau sf-ul in general.
Inca 3 chestii as mai avea de adaugat:
1. Pe autor il cheama Daniel Oprea (ca uitasem sa precizez asta la inceput).
2. Elysium a fost vizionat la IMAX Romtelecom, in format 2D.
3. Elysium este distribuit in Romania de InterCom film si este de vineri in cinematografe.
Salutari CINEFILE tuturor!
5 thoughts on “GUEST-POST – Elysium: Pumnii mei minte nu are, Face filme cum ii doare.”