Sunt Luiza Daneliuc, de la www.luizadaneliuc.ro si astazi am onoarea sa scriu pentru rubrica guest-post a colegului Emil, care mi-a oferit ocazia de a-mi aminti cum era acum vreo suta de ani, cand eram eu la facultate.
Anii petrecuti in facultatii reprezinta pentru mine una din acele perioade de care imi amintesc foarte vag. In viata mea se intamplau pe atunci un milion de lucruri iar facultatea … era o cladire la marginea Bucurestiului, unde din cand in cand trebuia sa ajung sa mai bifez macar un seminar, caci de cursuri nici nu se punea problema.
Desi ma pregatisem intens pentru admiterea la ASE, lucrurile au luat o asa turnura, incat pana la sfarsitul verii ma hotarasem ca BAC-ul este suficient si ca ASE-ul nu (mai) este pentru mine. Firma mea de contabilitate, pe care o pusesem pe picioare impreuna cu mama si unde lucram deja de vreo 2 ani, solicita si ea, intreaga mea atentie. Aveam planuri mari cu ea si timp deloc sa irosesc pentru a obtine o diploma folositoare nimanui. Planuiam inca de pe atunci sa lucrez toata viata pentru mine, iar eu nu aveam nevoie de o bucata de hartie sa imi spuna cine sunt.
Intr-o dimineata de vara tarzie, bunica mi-a pregatit micul dejun si mi-a spus sa plec in oras si sa nu ma intorc pana cand nu m-am inscris la o facultate (cu plata, caci admiterile la stat se terminasera demult), orice profil, numai sa-i zica facultate pe-acolo prin titlu.
Asa am ajuns sa ma inscriu la Romano-Americana, la Marketing si Management. S-a dovedit a fi totusi o alegere inspirata inscrisul asta la facultate, deoarece aveam sa constat cativa ani mai tarziu, ca fara o diploma de licenta, nu as fi avut cum sa ajung expert contabil, studiile superioare fiind un must pentru aceasta calitate.
Facultatea mi-a permis ceea ce in liceu mi-a fost imposibil si anume sa raman o anonima printre colegii mei. Atat faptul ca acea facultate este (era) recunoscuta pentru copiii de bani gata ce o frecventau cat si faptul ca am nimerit intr-o grupa de snobi m-a ajutat si mai mult.
Nu imi aduc aminte nici macar un nume al unui coleg sau colega, dar imi aduc aminte cine erau, caci obisnuiau sa se laude foarte mult cu ‘pozitia” lor. Am fost in grupa cu amanta celui care detine sau detinea pe vremuri MegaImage, cu fiica celor care detineau pe atunci WuXing, cu o tipa din Moldova care dorea sa isi falsifice actele pentru a obtine drept de sedere in Romania si tot asa. Intr-un fel, pot spune ca facultatea aia te pregateste pentru viata reala de dupa.
In primul an de facultate, am incercat sa ma duc la mai toate cursurile si seminariile deoarece am zis sa incep cu dreptul. Din acel an imi amintesc ca, daca nu m-ar fi ajutat o colega, careia evident nu ii mai retin numele, as fi picat cu brio la matematica, unde nici la BAC n-am luat o nota stralucita.
In restul anilor, de-abia daca ajungeam sa imi predau proiectele si sa dau testele necesare. In ziua licentei, de altfel ca si in ziua BAC-ului, mi-am dat examenele pe fuga, pentru ca alte lucruri ardeau in background facand problematica scolii sa ramana undeva in planul paispe’. Nu stiu daca a fost faptul ca eram sigura ca o sa iau acele examene sau inconstienta specifica varstei, dar am trecut prin scoala ca rata prin apa cu convingerea suprema ca vad eu ce scriu si e imposibil sa pic. Si-am avut noroc ce-i drept si n-am picat.
Din experienta aceea de 4 ani, am ramas cu toate manualele pe care ne obligau sa le cumparam si care chiar mi-au folosit mai tarziu, desi nu mi-as fi inchipuit niciodata ca ar fi bune la ceva. De exemplu, sa incerce cineva sa faca o declaratie Intrastat fara sa cunoasca conditiile de livrare Icoterms studiate la managementul transporturilor.
Si-am mai ramas cu o bucata de hartie pe care scrie Diploma de Licenta si cuvantul Economist. Si-atat. Nu pot sa spun ca am invatat ceva notabil sau folositor in facultate.
Adevarata facultate a fost pentru mine CECCAR-ul (Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati dinRomania). Acolo am invatat pe branci la 7 materii de le visam si noaptea si oricum la contabilitate era un pic cam ca la matematica, oricat invatai tot aveai sanse mari sa iti dea ceva ce tu habar nu ai cum se inregistreaza. A fost o vreme cand la CECCAR se intra extrem de simplu, cu pile si bani si nici nu asteptai o groaza de ani sa faci stagiu si sa iti dai definitivatul. Nu zic ca astazi cu bani nu rezolvi orice, dar cel putin in acel an cand am dat eu definitivatul, s-au hotarat sa treaca de la varianta cu testele grila la varianta in care trebuia sa faci si o compunere libera pe anumite subiecte + sa raspunzi oral la cateva intrebari puse de o comisie. Pe scurt, asa cum avocatii au fost anul trecut “generatia de sacrificiu” a INPPA-ului, noi, in 2006 am fost “generatia de sacrificiu” a CECCAR-ului.
Facultatea pentru mine n-a fost acea perioada fun in care experimentezi diverse. Dar chiar si daca ar fi fost, nu stiu cu cine si ce-as fi putut eu sa experimentez, caci inca de pe atunci eram o persoana complet antisociala.
Uneori stau si ma intreb cum naiba ironia sortii face ca, blogurile sa fi inceput sa existe ca un fel de jurnale ale oamenilor care preferau sa se exprime in scris online decat sa lege prietenii offline, adica intr-un cuvant jurnale ale oamenilor antisociali, iar acum toata chestia asta a evoluat si a preluat denumirea generala de social-media!
One thought on “Guest-post – Din vremea facultatii”