Salutare oameni buni, de aici de pe blogul lui Emil Calinescu, unul dintre cei mai tari si mai simpatici bloggeri, fara doar si poate! Numele meu este Aura Rusu, cu ale sale „De prin viata adunate” , pe care va invit sa le cititi ori de cate ori aveti ocazia! 🙂
Pentru ca am primit solicitarea din partea lui Emil, de a participa la acest maraton de guest-posting, in mod sigur nu aveam cum sa refuz, mai ales ca zilele de 1 Aprilie din trecut, imi amintesc, culmea, chiar de autorul acestul blog! 🙂 Cum se poate asa ceva? Pai e foarte simplu, mai simplu decat v-ati putea imagina. Si tot atat de simplu a reusit Emil sa ma pacaleasca in ultimii 3-4 ani cu ocazia acestei zile prea-„MINUNATE” (Uite Emil ca am scris cu litere, mari…multumit, da?) :). Sa va zic si cum? Numai asa ca sa-l dau in gat cum e vorba aia…imi trimitea niste documente in word in care scria ceva de genul „Azi e 1 Aprilie si tu inca odata ai luat mare teapa” (recunosc ca nu imi amintesc exact cuvintele). Insa iniante de a-mi trimite acel word, purtam o lunga conversatie despre cum a ajuns el sa scrie nu stiu ce mare articol la nu stiu ce ziar,sau o chestie de genul…sau cum a ajuns nu stiu ce…la care eu ma MINUNAM de reusitele lui de cadeam pe spate. Si in final, imi spunea…uite hai sa-ti arat! :)) Si asa Aura isi lua mare teapa. Culmea culmilor era ca asta se mai si repeta si eu una tot nu ma prindeam. Insa trebuie sa mentionez foarte clar ca nu am fost singura tepuita de atatea ori si ca se mai plangeau si altii pe langa mine. 🙂 Macar cu gandul asta sa ma consolez. Sunt tare convinsa sa vad daca si anul asta ma mai pacaleste cu ceva…Asa ca…zic sa fim pe faza!!! :))
Din punctul meu de vedere, ziua de 1 Aprilie, nu semnifica mare lucru…nu prea pacalesc, insa culmea, sunt pacalita. Imi amintesc ca pe la 6-7 ani cand eram pe la bunici, ii mai faceam lu’ mamaia faze de genul (asta la pranz cand se punea ea in pat sa se odihneasca saracuta) „mamaie iesi pana la poarta ca te striga cineva”. Si saraca iesea (intrebandu-se totusi de ce nu latra cainele) si vedea ca nu e nimeni, la care eu de colo: HI HI HI HA HA HA. 🙂 Copil nebun, ce sa-i faci? Si in afara de faptul ca tot in aceasta luna e ziua sotului meu, chiar ca alta semnificatie nu mai gasesc. Oricum recunosc ca ma amuz teribil atunci cand cineva imi face o farsa care este de bun simt. Nu ceva care sa ma faca sa ma sperii sau sa ma arunc pe geam! 🙂
Din partea mea, va urez sa nu va prinda Emil cu pacalelile lui (credeti-ma ca e foarte posibil sa nu va prindeti absolut deloc, chiar daca v-ati dori asta) si sa nu fiti pacaliti de nimeni daca nu va doriti asta! Sau sa fiti…ca poate va place!
V-am pupat din deplasare!
Numai bine! 😉
One thought on “Guest-post – Daca nu esti pacalit, nu existi”