Guest-post – Copilul cu doua mame

E legea firii ca fiii sa plece de acasa pentru a-si cladi propriul drum. Uneori se intampla sa uiti de unde ai plecat, alteori sa nu vrei sa-ti mai amintesti sau sa te intorci, iar cateodata lumea e atat de cruda incat singurul loc unde ai vrea sa fii e inapoi in locul copilariei tale.

Pentru mine nu e niciuna din aceste variante. Eu ma simt ca acasa si in orasul unde am crescut, dar si in orasul unde cresc in continuare pe cont propriu. Fiecare si-a castigat un loc in inima mea, la fel cum m-au castigat pe mine de partea lor.

Am crescut in Targoviste, am cei mai buni prieteni acolo si multe amintiri frumoase. Nu e strada, banca, parc sau cladire care sa nu-mi aminteasca de un episod din viata mea in acest oras. A fost martorul multor evenimente importante, iar cateodata singurul tovaras si singurul refugiu. Chiar si cand oamenii la care tin nu erau langa mine, gaseam consolare in plimbarile lungi pe langa lac, cu certitudinea ca macar orasul nu se va schimba. Asfaltul dur si zidurile din beton si caramida nu vor pleca nicaieri, iar Turnul Chindiei, emblema orasului, ma va intampina mereu, oricand voi vrea sa revin.

Din pacate, asta nu se intampla prea des. Venita la facultate aici, in Brasov, nu ajung prea des acasa. Cu toate astea, nu m-am acomodat usor. Desi stiu ca schimbarea e de multe ori buna, prima mea reactie e sa o impiedic si sa-i rezist pana cand cedez si ma las invaluita de tot ce e nou. Iar aici, cam totul era nou. Acum, la finalul primului an de facultate, m-am atasat de Brasov (nici nu se putea altfel) si de minunile lui. Imi place sa privesc muntele pe fereastra, imi place libertatea pe care o simt aici si independenta pe care acasa nu o am. Imi place ca oamenii sunt altfel, cei mai multi necunoscuti, astfel ca nu ma pot plictisi cand ies la plimbare. Odata ce m-am lasat cucerita, Brasovul m-a adoptat fara sa stea pe ganduri, iar eu m-am ales cu un alt loc unde ma intorc cu drag.

Ambele locuri detin parti din mine, iar eu, fara a partini pe vreunul, le indragesc pe amandoua, la fel cum indragesti doi prieteni buni, unul vechi si unul nou.

 

Ionela-Alina Postolache

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !