Ploaia spala uneori mizeriile umane, acopera cu noroi mocirla celor cu caractere murdare, ascunde ochilor celor care nu sunt invatati sa vada in profunzimea lucrurilor superficialitatea si micimea celor care se dau mai rotunzi decat pamantul, care nu-si incap in haine de “mari” ce sunt.
Cum spuneam data trecuta, ploaia alunga oamenii in cutii de chibrituri, in apartamente mici, in cladiri de birouri, in mijloace de transport, etc…si lasa privirii celor care le plac picaturile de apa un cer plumburiu, un oras tacut uneori (depinde foarte mult de zona in care te afli), strazi si alei pustii, spatii care iti incanta privirea desi afara ploua cu galeata iar cei din jurul tau fug care-ncotro de parca i-ar topi apa.
Nu aduc in discutie inundatiile, canalizarile infundate, pagubele produse de ploi. Pe astea le stim prea bine. Prefer acum sa observ natura linistita care capata un suflu nou dupa fiecare ploaie binecuvantata si nu caracterul uman care devine ploios de indata ce primii nori plumburii apar la orizont.
Precum sunt caracterele oamenilor, asa sunt si ploile. Parca din senin porneste o torentiala asa cum cineva incepe o cearta. Izbucnirile violente, tipetele, strigatele, toate pot fi comparate cu vijeliile, furtunile si uneori uraganele. Apa lasa totusi ceva benefic in urma ei pe cand nevrozele oamenilor, vaicarelile lor, prostiile nemasurate scoase pe gura, injuraturile si jignirile lor sunt doar in mica parte spalate de ploaie.
La final revin cu ploaia care inseamna dans, poveste de dragoste, speranta, salvare a naturii si a omului, claritate a gandurilor, pace, intelegere (parca as scrie un mesaj de pace pentru ONU aici!), o padure inmiresmata de racoarea apei, un curcubeu luminos pe cerul senin, un drum umed si proaspat, pe care faci primii pasi.
Guest-post by Alex Pirlogea (continuare a unui guest-post cu acelasi nume de saptamana trecuta)
One thought on “Guest-post – Ce-ti face ploaia? (II)”