Guest-post – Blue Jasmine

Ieri au fost 2 filme in acelasi timp. Eu am ales IO E TE, insa la celalalt film, Blue Jasmine de Woody Allen, blogul meu a fost prezent. Ambasadorul blogului meu a fost Alina Furcoi, care nu este la primul guest-post aici (ultimul a fost tot despre un film – Fata care promitea). Acum va las sa savurati articolul scris de ea:

Blue Jasmine – O floare devenita buruiana.

La invitatia domnului Emil Calinescu am fost sa vad filmul Blue Jasmine pentru a scrie apoi un articol despre el.

De asta asta am vazut trailer-ul, si desi acesta ar trebui sa incadreze cele mai puternice emotii si trairi, nici nu se compara cu filmul in sine.
In primul rand vreau sa imi exprim admiratia fata de Cate Blachett, nu numai pentru ca a jucat admirabil, ci si pentru cum arata! E incredibila, iar outfit-urile sunt senzationale.
Revenind… pe scurt, filmul prezinta 2 siruri ale povestii intrepatrunse, in paralel – trecutul si prezentul: o femeie, ajunsa la a 2-a tinerete, asupra careia, evenimentele majore din ultima perioada si-au pus puternic amprenta asupra sanatatii ei mintale; o femeie care face greseala sa se indragosteasca de tanara de un barbat influent si bogat, renuntand astfel la ea si visele ei pentru a deveni sotia stereotip din inalta societate: snoaba, parvenita, asa zisa filantroapa. Ii este rusine cu originile ei ( nu foarte cunoscute ce-i drept, ea si sora ei fiind adoptate din familii diferite), ajunge sa-si schimbe si numele pentru “a da mai bine”, este oarba la escapadele si escrocreriile sotului ei, mai bine zis vrea sa fie oarba, multumindu-se cu confortul asigurat in schimbul ignorarii problemelor.
Acest film expune o morala foarte interesanta a societatii noastre: nimic nu e ceea ce pare, marii filantropi fiind cei care fura de fapt de la saraci inbogatindu-se pe ei insisi, afaceristii cinstiti sunt de fapt escroci, iar prietenul bogat doar la bogatie se cunoaste.

Si uite asa, o femeie invatata in huzur, superficiala, ajunge sa ramana fara nimic si sa apeleze la ajutorul surorii ei, cu care, pana atunci, se simtea rusinata. E nevoita sa o ia de la capat, sa munceasca, dar totul e prea mult pentru ea, dar mai ales pentru mintea si trupul deja chinuite de nenumaratele tuburi de calmante, sedative si alcool.
Blue Jasmine e presarat cu replici sarcastice, acide si ironice care iti smulg fara sa vrei un zambet, pe alocuri chiar rasete.
Insa finalul mi-a smuls cateva lacrimi, in primul rand datorita acestei actrite geniale, Cate Blachett , dar si pentru ca m-a facut sa ma gandesc la societatea actuala, o epoca a superficialitatii si snobismului, o epoca prezentata ca atare in film.
Va invit cu toata increderea sa descoperiti povestea acestei flori devenita buruiana, vineri, 6 septembrie.

O singura mentiune mai am de facut: Blue Jasmine este distribuit in Romania de RoImage 2000. Ii multumesc ambasadoarei mele pentru articol si va invit pe toti sa mergeti de vineri in cinematografe pentru a vedea Blue Jasmine (ceea ce voi face si eu). Salutari CINEFILE tuturor 🙂

Comments

comments

5 thoughts on “Guest-post – Blue Jasmine

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !