Guest-post – Blog meet & Casablanca

Initial nu doream sa scriu nimic in legatura cu blog-meet-ul din 12 ianuarie, probabil din cauza mahmurelii de a doua zi, avand in vedere ca subsemnata a ajuns acasa in dimineata zilei de 13, dupa o zbantuiala de pomina in compania trupei  de muzica live Popas. Dar usor, usor, vad ca m-am limpezit la creierii greu incercati de decibeli si mi-a venit cheful de scris si de comentat, mai ales ca Emil e atat de nerabdator sa faca referiri si naiba mai stie  ce , ca omul asta e plin de surprize :)).  Din toata gashka de ieri eu nu cunosteam initial decat doua persoane: pe Emil  si pe Ciprian din vedere, de la Blog and Roll, in rest perfect-strangers , dar chestia asta mi s-a parut chiar o provocare. Ador sa fac cunostinte noi si stiu ca dintre cei care au plecat cand s-a spart gashka la ora 21, vor ramane foarte mirati de aceasta afirmatie a mea, deoarece  am stat relativ izolata , nu am avut conversatii aprinse cu nimeni si nici la poze nu m-am inghesuit in „sufragerie”. Poate unora le-am parut ciufuta la inceput si cu un aer superior, dar  realitatea este exact invers. Eram in faza de observare atenta a anturajului, trageam cu urechea la conversatiile din jur, pandeam reactii si ma  amuzam de glumele si costumatiile pe care le-au imbracat simpaticii Neuron, Emil , Doru . Am fost dezamagita de faptul ca Doru s-a oprit din strigat catalogul, pentru ca asta era singura mea sansa  ca sa aflu numele celor prezenti, in lipsa unei persoane care sa ne faca cunostinta. O voce protestatara din off i-a taiat elanul binevoitor. Mi-am zis in sinea mea: ” hey, girl you’re on your own now. Va trebui sa muncesti singura la socializare , ha, ha”.
Am observat ca initial, cand lumea era ” neancalzita”, s-au creat bisericute gen fete cu fete baieti cu baieti, sau pur si simplu bisericute intre doi-trei cunoscuti; am ramas surprinsa ca un baiat venise cu laptop-ul la petrecere si se cufundase in el, altii se cufundasera in telefoane. Recunsosc foarte sincer ca dupa faza cu bisericutele, laptop-ul si mobilele care acaparau atentia excesiv de mult, mi-am cam pierdut speranta ca va fi ceva distractiv sau memorabil.
Irina m-a „cucerit” din prima clipa cu aerul ei de caprioara fragila si cu bunele intentii de a fi o fi gazda perfecta, desi evident ca eram intr-un loc unde nimeni nu era gazda propriu zis, toti eram musafiri. Ne-a servit plina de gratie si dezinvoltura cu piscoturi  si a facut conversatie placuta cu toata lumea, inclusiv cu mine, ” ciufutzika izolata” :)).  De la George am primit un ” manifest ” si o cocarda, lucru care mi-a incalzit inima la gandul ca sentimentul patriotic nu s-a atrofiat la noua generatie si nu toti viseaza numai la cum sa se care mai repede din tara natala spre orizonturi cu sanse materiale mai mari. Da, romanii sunt frumosi, iar latura mea profund patriotica a fost coplesita de bucurie observand micile amanunte  pe care le pregatisera noii mei prieteni.
Episodul neplacut al alungarii din camera rezervata de Emil pentru intreaga seara ( adica si dupa ora 21), nu a fost propriu zis o nenorocire, nu ne-a fost greu sa ne mutam catrafusele dintr-o parte intr-alta si sa ne inghesuim pe hol, nu sunt o fitzoasa, dar pe mine, personal, m-a deranjat lipsa totala de profesionalism a personalului din local si lipsa de respect si consideratie fata de aproximativ 30 de oameni care au fost practic evacuati la mijlocul petrecerii ca sa faca loc seriei a doua de musafiri platitori. Daca managerul stia ca de la ora 21 are un eveniment programat in camera respectiva, nu trebuia sa ne primeasca din capul locului, dar ei pur si simplu s-au lacomit si ne-au suprapus. ” Lacomia strica omenia”, cum se spune.
Comentariul meu negativ de pe pagina lor de facebook a fost sters, ceea ce iarasi denota o grava lipsa de fair-play . Nu ma consider hater daca imi exprim opinia fata de serviciile oferite de Open Pub, e dreptul fiecarui consumator sa faca lucrul acesta si chiar e indicat sa se intample asta.
Asaaaaaaaaa, deci iata-ne maziliti pe hol, cam jumatate din oameni, fie vazand ca nu sunt scaune suficiente, fie ca erau plictisiti, s-au retras. Intre timp am iesit si eu din faza de observatie pasiva, imi facusem o idee cat cat despre cum sta treaba , atmosfera devenise mai relaxata , bancurile si vorbele de duh veneau mult mai usor si inhibitiile firesti din faza de inceput a petrecerii disparusera. Se simtea in aer prezenta sugubeata a lui Bahus, muzica era buna, iar oamenii au inceput sa danseze. Uraaaaaaaa, au inceput sa danseze, atmosfera era super,uitaseram in sfrasit de exil, de laptop si de telefoane, blitzurile lui Cristi nu mai conteneau, dar euforia noastra a fost „nemilos secerata” de dojana chelneritei vadit nemultumita ca ii satateam in drum : ” mai baieti, dar voi sunteti cam agitati ” :)))))))))). Recunosc si imi fac autocritica. La faza asta m-a apucat un ras pantagruelic in loc sa ma patrund de remuscari . Da, oameni buni, am fost o gashka de groaza lumii. Adica dupa ce ca am avut tupeul sa NU terminam petrecerea la ora 21 si sa ne ducem frumos la nanutza, ne-am apucat sa mai si dansam pe hol ca ultimii agitati din pub.
Intre ora 21 si 23 timpul a trecut extrem de repede si placut, iar dupa ” antreul dansant „, un fel de chill -out mai degraba, am continuat petrecerea intr-un loc unde nimeni nu se supara ca suntem agitati, ba chiar se bucura cand suntem agitati si anume in Spice.
   Ca o concluzie as vrea  sa spun ca nu imi pare deloc rau ca am participat, chiar ma simt onorata de noii mei prieteni: Emil minunatul, Doru poetul, Irina caprioara , Cristi artistul si Victoras  „cu toate blogurile” , super haios .
   Cinefila inraita din mine ar putea spune chiar : ” Louie, i think this is the beginning of a beautiful friendship” 😉
 Raluca B.

Comments

comments

4 thoughts on “Guest-post – Blog meet & Casablanca

  1. Mă bucur să văd că măcar o persoană s-a simţit bine.
    Nu organizatorii au fost vinovaţi pentru evacuarea neprevăzută de la ora 21.
    Ai dreptate, lipsă de profesionalism a celor see you localul see you pricina.

  2. Pingback: #kumfu la blog-meet

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !