De Craciun, multumesc amicului Emil Calinescu, posesorul minunatului sau blog, pentru gazduirea acestui guest-post. Eu sunt Andrei, sociolog, studiez oamenii si societatea. Andrei, intaiul chemat, pentru prieteni. Incantat de cunostinta. Cum traiesc eu Craciunul? Ca pe o necesitate. Oamenii au nevoie sa-si demonstreze credinta, si, pentru ca in timpul anului uita de Dumnezeu, se concentreaza pe sarbatoarea Craciunului. Dar si aici, sentimentul religios este diluat de factori consumeristi. Pana si staulul cu pruncul nascut de fecioara Maria pot fi cumparate de la magazin si traite ca o miniatura chinezeasca unde totul e dragut, e frumos, dar nu are nimic solemn sau maret. Poate ca crestinismul a incetat sa ne mai atinga sufletele. Daca este adevarat, miza noastra este sa ne pastram verticalitatea si morala. Chiar: putem fi oameni si dupa crestinism? Exista viata dupa religie? Eu zic ca da. Si, daca n-as sti reticenta autorului acestui blog vis-à-vis de religie nu as spune asta in termeni atat de radicali. Probabil ca trebuie sa incepem totul pe noi baze. Sa nu ne mai mintim. Vrem noi sa fim de-a pururi alaturi de Hristos, copiii lui, bucurandu-se copilareste de nasterea lui, sau vrem noi sa fim fauritori de oameni, zei, ai stiintei, ai tehnologiei, ai propriei noastre morale? Ca, pana la urma, tot cum VREM vom fi, si nu cum TREBUIE. Noi ne vom inventa propria morala, asa cum in temeiul legal noi suntem fauritorii legilor dupa care se conduce statul si societatea. E nevoie de responsabilitate insa. A contesta suprematia divinitatii nu inseamna ca fiecare poate face ce vrea. Inseamna ca avem nevoie de modele umane. Eu oricum ma adresez acum credinciosilor. Ateii nu isi pun astfel de probleme. Dar pentru cei care inca mai au o mica credinta in suflet, pentru cei in care abia s-a infiripat spiritul de contestare, cei ce contesta zeul dar nu-l elimina, cei ce-l blameaza dar nu-l uita, ci il fac parte din existenta lor, pentru ei vorbesc acum. Avem nevoie de modele, acum, de Craciun? Hristos ni se refuza din start ca model: nimeni nu e atat de tare dintre noi ca sa-si asume pacatele lumii. Nimeni dintre noi nu ii poate mantui pe altii. Pentru ca asta inseamna a fi precum Hristos, nu-I asa? A-I putea mantui pe ceilalti. Vedeti, noi nu putem face asta. De aceea noi nu vom fi niciodata asemenea lui si ne vom putea bucura niciodata de umanitatea lui. De fapt, este posibil ca mantuirea sa insemne, literalmente, ceva cu totul neobisnuit fata de ce gandeam, timp de secole, vis-à-vis de ea… Craciun fericit!
One thought on “Guest-post – Andrei Hagherlacher despre Craciun”