Guest-post – Amintiri din copilaria mea. Prima oara pe stadion

Copilăria este acea perioadă a vieții pe care nu ai cum să o uiți, nici dacă ai vrea. E acel interval de ani, de care îți aduci aminte cu plăcere oricând și oriunde, îți aduci aminte de poznele pe care le faci, de lejeritatea cu care vezi lucrurile, de zilele în care te joci de dimineață până seara, fără să îți pese cât e ceasul, sau dacă ai mâncat ceva în ziua respectivă. Prietenii și activitățile, parcă nenumărate țin loc de așa ceva.

Sunt un mare fan al jocului de fotbal – sportul Rege, cum mai este el cunoscut, așa că vă voi povesti o întâmplare care mi-a marcat anii de copilărie și pe care nu o voi uita niciodată – prima oară pe un stadion de fotbal.

Coincidență, sau nu, soarta m-a dus prima oară pe un stadion de fotbal, la un meci al echipei mele de suflet, Universitatea Craiova. Se întâmplă într-o zi toridă a lunii august, a anului 2001, la primul meci al Universității în acea ediție de campionat. Aveam 10 ani și un pic, pe atunci.

Orașul fierbea, nu doar din cauza caniculei, ci și pentru „Știința”. Sportul și fotbal, în mod special e văzut că o religie în „Cetatea Băniei”. Îmi aduc aminte că înainte de a pleca cu câțiva membrii din familie spre stadion m-am oprit la un magazin, doar pentru că văzusem un tricou alb-albastru. Nu puteam să merg altfel echipat la stadion.

Cu fiecare intersecție pe care o traversăm nerăbdarea creștea și mai mult. După ceva timp de mers cu mașina (apropo, traficul era mai fluent atunci) am ajuns în fata Stadionului Ion Oblemenco, nume pe care îl poartă și acum arenă din Craiova.

Atmosfera din afara stadionului era una care te făcea să-ți tremure picioarele, indiferent de vârstă. Parcă-i și aud: „Forța Științ!” sau „Hai Craiova, hai băieții”.

În stadion era și mai și… vocea lui Tudor Gheorghe răsuna peste „Ion Oblemenco”, acompaniată de glasurile zecilor de mii de fani prezenți în tribune. Nu știam prea multe despre fotbal atunci, dar am simțit ceva special, ceva ce nu mai trăisem până atunci.

O singură dată am mai fost pe stadionul din Craiova, după acest episod, în același an, în toamnă, la un meci contra Stelei, câștigat de „juveți”, cu 2-0. Apropo, 4-0 fusese scorul în meciul cu Gloria Bistrița, primul meu joc văzut de la fața locului.

Am mai văzut-o pe „Campioana unei mari iubiri” prin 2010, atunci când Universitatea a jucat o jumătate de sezon la Severin.

Chiar dacă momentan nu mai e, EA va exista mereu în inimile noastre, cei care am trăit măcar odată „pe viu” atmosfera de „Ion Oblemenco”, sau cei care am văzut-o măcar odată jucând, chiar și la TV

În final, vreau să-i mulțumesc lui Emil pentru că mi-a oferit șansa să scriu aceste rânduri, aici și nu în ultimul rând, vreau să vă adresez vouă, celor care citiți aceste rânduri o invitație. Vizitați cu întredere site-ul www.stiridesport.ro– locul unde veți găsi de fiecare dată doar știri sportive „fără VEZI AICI, fără CAPS LOOK. Doar Sport”.

P.S. Mai apare și numele meu pe acolo, printre autori, din când în când.

Numai bine!