De cand am inceput sa inteleg ca lumea inseamna mai mult decat cele 2 camere in care locuiam noi, ai mei mi-au atarnat cheia de gat spunandu-mi ca ei trebuie sa mearga la serviciu si eu o sa raman sa am grija de casa , fara sa-si mai faca griji ca acum ca nu au bani de bona, ca nu poti sa lasi copilul singur ca cine stie ce pateste sau ca trebuie sa-l duci la bunici sa-l creasca.
Si mult timp am fost foarte mandra de cheia mea cu elastic cu care ma plesneam de multe ori peste ochi in incercarea de a deschide mai repede usa.
Si in timp ce afara aveam campul si santierul de explorat sau jucam v-ati ascunselea, tara,tara vrem ostasi, nici in casa nu ma plictiseam atata timp cat aveam cartofi si rosi de aruncat in capul vecinilor. Si aveam si pozitie buna de tragere ca stateam la etajul 4.Daca ar fi existat calculatoare pe atunci as fi lovit oamenii doar virtual dar asa…ma descurcam si eu cum puteam.
Cele mai bune dulciuri pe atunci erau cocoseii facuti si vanduti de tiganci ,care veneau si strigau in gura mare:Avem cocosei …si nu stiam cum sa cer bani mai repede sa nu cumva sa se termine si sa raman fara, cred ca eram dependenta de cocosei si halvita si nimeni nu se gandea pe atunci daca ceea ce mancam eu e sanatos sau nu.
Nu avea nimeni timp sa-mi citeasca povesti asa ca am invatat destul de repede sa mi le citesc singura si mai apelam din cand in cand la vechiul nostru pick-up care ma fascina pentru ca din el se auzeau voci.
Am fost o data ca niciodata un copil fericit, fara reguli,griji sau tehnologii care sa inlocuiasca lumea reala.
Universul copiilor e acum diferit dar mereu plin de surprize si astept cu nerabdare o cronica a amintirilor din copilarie ai secolului XX.
Pasere Mihaela
http://jurnalul-iubirii.blogspot.ro
One thought on “Guest-post – Amintiri din copilaria la bloc”