Guest-post – A fi copil

Stiai ca tu ca si individ te regasesti, pe rand in una din starile urmatoare: starea de parinte, starea de adult si starea de copil?!

Starea de parinte: deseori ai trait-o, desi poate nu esti inca parinte. E acea stare de responsabilitate ce o simti pentru ceilalti, respectiv simti nevoia de a-i proteja, cocolosi..si asa mai departe.

Starea de adult: e acea stare de maturitate si echilibru emotional. Adultul traieste in prezent, aici si acum. El rezolva tot felul de problem, folosindu-se de logica, ratiune.

Si starea de copil. Mi-e cea mai draga. Poate pentru ca ma regasesc cel mai des in ea.

Spre finalul adolescentei mele, cand incet – incet adultul isi facea simtita prezenta, unul din obiectivele mele era schimbarea. Schimbarea personalitatii. Din cea joviala si deschisa in cea rece, serioasa si mult mai precauta. O perioada am incercat. Insa nu am reusit decat sa-mi aduc tristetea indusa pe chip si in suflet. Nu mai eram eu insami.

Nu vreau sa-ti vorbesc tie azi, despre etapele prin care eu am trecut, dar vreau sa-ti vorbesc despre copilul din tine. Si cat e de vital sa-l tii in viata.

Dupa ceva timp, insa a venit armonia in viata mea. Caci am inteles ca scopul meu, ca individ este sa fiu eu insami fericit si apoi cu toata forta sa merg inspre ceilalti sau sa-I lass a vina inspre mine si sa-i ajut sa-si descopere si ei propria fericire.

Caci fericirea dragii, mei nu este o utopie, cum aud in ultima vreme.

Fericirea exista.

Cum altfel ai putea spune ca nu exista, ceva ce nu ai simtit niciodata?!

Ca sa spui ca fericirea este doar o utopie….doar un ideal….ar insemna sa nu ai habar ce este ea… si cu toate astea, cu totii tanjim dupa ea, deoarece candva, am simtit-o.

Si oare cand?!

Priveste un copil. Un copil va gasi mereu solutii prin care sa fie fericit. Daca-I vei urmari cu atentie, vei descoperi ca el copilul este inzestrat cu un extraordinar simt de supravietuire. El prin orice mijloc va cauta sa fie fericit.

Si nimeni nu-l acuza pentru asta.

Si culmea! Stii ceva!? El chiar reuseste!

Dar priveste spre adulti. Ei ce fac?! Deseori se intampla sa se acuze intre ei, sub forma invidiei sau alte emotii ce nu prea aduc armonia, ca-si doresc sa fie … cum!?! ..fericiti …..

Undeva pe drum, copilul este „educat” de adult sa devina un alt „adult”… Si foarte des se intampla, ca acel copil sa dispara complet si tot ce mai ramane din el, sunt frustrarile acumulate. Trecute, prezente si poate… si viitoare.

Tu ce faci pentru copilul din tine?! Mai exista in tine? Cand isi face acesta simtita prezenta? Poate doar in prezenta altor copii? Dar in prezenta altor adulti…ce face? Se ascunde si –si musca buza de sus!?

In final, toate cele trei stari fac din noi oameni completi si frumosi. Secretul este echilibrul pastrat intre acestea.

Personal, starea de copil o traiesc cel mai des. Iar acum la 30 de ani simt ca acesta este secretul fericirii!

Sunt Ionela Blanariu, autoarea blogului www.personalitateautentica.wordpress.com si ma bucur sa te cunosc!